CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR DE INTERESVÂNĂTORESC ŞI A HABITATELOR ACESTORA2.1. Mamifere la care vânătoarea este permisă în România2.1.1. Cerbul comun (Cervus elaphus L.)Denumiri: Masculul se numeşte cerb sau taur, femela ciută sau cerboaică, puiul sub un anviţel sau viţea, cerbul sub 2 ani cerbulean sau coldan, iar femela de aceeaşi vârstă junincă. Mascululmai este numit bou, iar femela vacă. În funcţie de vârstă şi de trofeu, masculii mai sunt cunoscuţi şisub denumirea de cerbi capitali sau cerbi de selecţie, cerbi suliţari, furcari, de şase, de opt etc.Descriere: Cerbii sunt mai mari decât ciutele şi prezintă, spre deosebire de acestea, coarne,care sunt caduce (planşa 5). Aşadar, dimorfismul sexual este evident. Culoarea ambelor sexe estebrună-roşcată vara, iar în sezonul rece brună-cenuşie, până la brună-închis. Doar viţeii, care au lanaştere 7-9 kg, prezintă fenomenul de homocromie în primele 3 luni, pe fondul brun fiind prezenteşiruri de pete alb-gălbui, care imită perfect imaginea razelor de soare ce ajung la sol prin frunzişularborilor din pădure. Oglinda, pata de culoare alb-gălbuie din regiunea cozii, este mai vizibilă iarnaşi vara, la ambele sexe. Ca ordin de mărime, masculii au greutatea cuprinsă între 180 şi 300 kg, pecând femelele au doar 90 -150 kg. Masculii pierd coarnele anual, începând de la sfârşitul luniifebruarie, în cazul celor mai viguroşi şi al celor mai bătrâni, până în aprilie şi chiar până în lunamai, în cazul celor mai slabi şi a celor mai tineri. La viţei, atunci când împlinesc vârsta de un an,deci prin luna mai, începe creşterea primului rând de coarne. În luna septembrie, această creştereeste finalizată, dar coarnele se curăţă pe tot parcursul lunii. Primul rând de coarne curăţate seprezintă, în cele mai multe cazuri, sub formă de suliţe, de 20-40 cm lungime, fără rozete. Acest rândde coarne cade în luna mai a anului următor, deci la vârsta de doi ani, urmând imediat creştereacelui de-al doilea rând de coarne, care se termină în luna august, în cel de al treilea an de viaţă.Aceste coarne sunt deja curăţate la 1 septembrie, pe când la cerbii de un an sunt încă în păr.Observaţia este foarte importantă pentru operaţiunea de selecţie a cerbilor tineri, în funcţie decalitatea suliţelor şi de stadiul curăţirii acestora. Astfel, cerbii cu suliţe curăţate la începutulsezonului de vânătoare (1 septembrie) sunt de doi ani şi de selecţie, spre deosebire de cei de un an,care încă nu le au curăţate.Longevitate: Este apreciată în libertate la maximum 18-20 de ani, însă în natură rar poate fiatinsă această vârstă. Între 12 şi 14 ani cerbii sunt la apogeu, după care intră, treptat, îndecrepitudine. Vârsta exemplarelor vii se apreciază cel mai sigur după aspectul exterior şi trofeu(planşa 6), iar cea a animalelor împuşcate după uzura danturii (planşa 7) şi anumite elemente aletrofeului. La masculii în viaţă, vârsta mai poate fi apreciată şi după pecetea cornului căzut, care esteconvexă la cerbii tineri, dreaptă la apogeu şi concavă la bătrâneţe.Sunete: Sunt diferite de la o situaţie la alta. În perioada împerecherii masculul mugeşte,boncăneşte sau boncăluieşte. Speriat, scoate un brăhnit nazal, ca de altfel şi femela. Când estegonită de cerb sau devine suspicioasă, cerboaica brăhneşte scurt, iar în situaţia în care este prinsăemite un brăhnet prelung, văitător. Viţelul prins de om, de câine sau de prădători se vaită.Urme: Cerbii au urmele asemănătoare, ca formă, cu ale mistreţilor capitali (planşa 8). Nupot fi însă confundate, deoarece la cerb sunt puţin mai mari, iar pintenii sunt aşezaţi mai departe, cu27