CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

consumul uman. Desigur că această categorisire a suportat şi suportă observaţii, deoarece absoluttoate speciile de vânat sunt, într-un fel sau altul, utile naturii şi, implicit, omului. De asemenea,multe specii incluse oarecum forţat în categoria vânatului răpitor au carnea comestibilă (ursul,viezurele, puii de cioară grivă şi de stăncuţă etc.).În categoria vânatului considerat util intră, fără excepţie, vânatul plantivor şi o parte dintrespeciile de vânat omnivor, cum este, de exemplu, mistreţul. În cea de a doua categorie, a vânatuluirăpitor, sunt incluse toate speciile de vânat carnivor, dar şi o parte dintre speciile de vânatomnivor, ca, de exemplu, ursul şi viezurele, care nu sunt prădători tipici. Această categorisire aredrept criteriu de clasificare regimul alimentar preponderent. Astfel, potârnichea face parte, ca şifazanul, din prima categorie, deşi regimul alimentar este mixt, mai ales la vârste fragede când puiisunt mai mult carnivori (insectivori), decât plantivori (granivori).Vânatul răpitor, îndeosebi cel cu pene, a mai fost împărţit, după perioada din zi în care-şidesfăşoară activitatea, în răpitoare cu pene de noapte (bufniţa, huhurezii, ciufii, striga şicucuvelele) şi răpitoare cu pene de zi (vulturii, acvilele, ulii şi şoimii). Toate aceste specii, fărăexcepţie, sunt excluse astăzi din categoria vânat. Din punct de vedere al perioadei în care îşi desfăşoară preponderent activitatea, vânatul seîmparte în: vânat cu activitate nocturnă - care include majoritatea speciilor de vânat cu păr,vânat cu activitate diurnă - care cuprinde majoritatea speciilor de păsări de interes vânătoresc,vânat cu activitate crepusculară şi vânat cu activitate aurorală. De exemplu, mistreţul, ursul şicervidele, dar nu numai, sunt specii cu activitate preponderent nocturnă, dar şi crepusculară (deseară) şi aurorală (de dimineaţă). Din punct de vedere al fidelităţii faţă de locul de trai, vânatul se împarte în vânatsedentar, vânat migrator şi vânat eratic. Vânatul din ultima categorie, al cărui exemplu tipic îlconstituie dropia, face doar deplasări relativ scurte, de câteva zeci sau cel mult sute de kilometri,pentru evitarea unor condiţii neprielnice de hrănire. Din punct de vedere al repartiţiei altitudinale şi habitatului preferat deosebim: vânat demunte, vânat de câmpie şi vânat de baltă. Această clasificare, este detaliată uneori până la nivelde biotop, vânat alpin (capra neagră), vânat subalpin (cocoşul de munte), vânat de munte (ursulşi cerbul), vânat de deal (căpriorul), vânat de câmpie (iepurele, potârnichea) şi vânat de baltă(gâsca şi raţa). Ca şi celelalte clasificări evidenţiate mai sus, şi aceasta este relativă, dar practică. O altă clasificare încă frecvent folosită, deşi cronologic face parte din categoria celor maivechi, este cea prin care vânatul se împarte în vânat mare şi vânat mic.Iniţial, vânatul mare, cunoscut şi sub denumirea de vânat nobil, cuprindea doar speciile devânat destinate nobilimii, iar vânatul mic, speciile de vânat destinate plebei. Deşi această clasificares-a transmis până în prezent, criteriul clasificării şi apartenenţa vânatului la o categorie sau la alta asuferit modificări. În prezent, această clasificare a vânatului, în vânat mare şi vânat mic, are învedere mărimea vânatului, raritatea acestuia şi dificultatea vânării. De asemenea, are în vedere tipulde cartuş cu care este etică împuşcarea acestuia. Ţinând seamă de toate considerentele expuse, încategoria vânatului mare de la noi, intră: ursul, cerbul comun, capra neagră, mistreţul, cocoşul-demunte,cerbul lopătar, muflonul, lupul, şi, discutabil, căpriorul. În multe ţări căpriorul este trecut încategoria vânatului mic, care se împuşcă folosind alice, ceea ce nu este cazul în România.Mai trebuie reţinut faptul că nici una dintre clasificările prezentate mai sus nu este foarterigidă. Aceste clasificări au fost folosite pe scară largă, sunt deja consacrate în literatura despecialitate şi sunt utile pentru prezentarea şi pentru caracterizarea vânatului.Singurul criteriu de actualitate, care nu poate fi pus sub semnul relativităţii, este celştiinţific, în baza căruia vânatul se sistematizează pe ordine şi familii. Această categorisire va fiutilizată, în continuare, la prezentarea speciilor de vânat, prilej cu care vor fi precizate şi denumirileştiinţifice ale acestora.Aşa după cum apare necesar din lege, vânătorul trebuie să cunoască şi să recunoască bine,înainte de a apăsa pe trăgaci, speciile care fac obiectul vânătorii. Toate celelalte sunt interzise la20