CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

În concluzie, pregătirea viitorilor vânători şi examenul de vânător au fost organizate înRomânia similar experienţei din multe ţări europene, de circa 8 ani, având la bază un manual şi testeteoretice special concepute în acest scop.În viitor, se impune însă o modalitate mai exactă de abordare a examenului de vânător, caurmare a prevederilor Recomandării nr. R (85)17 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre dinConsiliul Europei, care condiţionează eliberarea permiselor de vânătoare de promovarea unuiexamen de vânător similar în ţările Europei, examen ce „trebuie să cuprindă o probă teoretică şiuna practică, ambele preorientate de sugestiile care figurează în anexa la recomandare”.Iată de ce a fost necesară restructurarea cunoştinţelor din vechile ediţii ale manualului pentruexamenul de vânător şi reformularea unor texte, aşa încât noul „Manual pentru examenul devânător” – ediţia a V-a, revizuită şi completată, să corespundă întru totul recomandării menţionate.În acelaşi scop, au fost modificate şi urmează să fie revizuite şi „Testele pentru examenul devânător” şi, implicit, modul de examinare, care pe lângă proba teoretică trebuie să cuprindă şi o probăpractică referitoare la: recunoaşterea speciilor de interes vânătoresc, a urmelor şi anumitor părţi dinorganismul acestora, mânuirea armelor de vânătoare, comportamentul cu arma în teren, reflexele şirezultatele tragerii în poligon etc.A sosit, deci, momentul ca Recomandarea nr. R (85)17 a Consiliului Europei, adoptată încădin 23 septembrie 1985, să fie pusă în aplicare, mai ales acum, când se recunoaşte că vânatul nu arefrontiere, iar vânătorii ţărilor U.E. pot călători liber, cu armele lor de vânătoare în spaţiul comun, pebaza unui permis de armă european.Vânătorilor din U.E. li se facilitează astfel participarea la vânători în locuri şi în ţări aflate lamare distanţă faţă de terenul lor obişnuit de vânătoare.De aceea, cunoştinţele despre vânat şi despre vânătoare ar trebui extinse la nivelul U.E.,fiind foarte important de reţinut şi înţeles prevederile reglementărilor internaţionale în domeniu. Înceea ce priveşte reglementările şi obiceiurile locale, rămâne ca obligaţie pentru orice vânător străinde loc să se documenteze în acest sens, în primul rând de la gazdele-organizatori de vânătoare.S-a făcut astfel încă un pas înainte, spre o pregătire vânătorească responsabilă şi similară întot spaţiul Europei, fără a fi obligată însă vreo comunitate locală de vânători să renunţe la tradiţia şiexperienţa ei pozitivă în domeniul cinegetic.În ediţia de faţă a lucrării, intitulată „Manual pentru examenul de vânător”, s-au avut învedere toate cerinţele şi aspectele antamate mai sus. Din acest motiv, lucrarea are şi va putea păstrapentru un anumit timp un caracter de originalitate şi actualitate.Autorii2