CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

- colonizarea de vânat etc.Prin textul acestei legi, a fost pentru prima dată recunoscută oficial, ca persoană morală(juridică), Uniunea Generală a Vânătorilor din România.Cu toate dificultăţile de implementare întâmpinate, această lege a reuşit să fie totuşi impusă,iar rezultatele ei nu au întârziat să se vadă, fiind remarcabile regional, mai ales înainte de cel de-alDoilea Război Mondial.Dreptul de vânătoare în România după cel de-al Doilea Război MondialAvându-se în vedere starea deplorabilă în care ajunsese vânatul din spaţiul românesc dupăcel de-al Doilea Război Mondial, precum şi schimbările socio-economice profunde implementateforţat în perioada imediat următoare, a apărut necesară conceperea unei legi noi de vânătoare,finalizată sub denumirea de Lege pentru organizarea economiei vânatului – nr. 231/1947 –publicată în Monitorul Oficial nr. 154/9 iulie 1947.Această lege a fost amendată prin partea care se referă la vânătoare din H.C.M. nr. 535,publicată în Buletinul Oficial nr. 71/26 iunie 1951, şi, ulterior, înlocuită prin Decretul nr. 76/7februarie 1953 cu privire la economia vânatului şi pescuitului în apele de munte, publicat înBuletinul Oficial nr. din 23/02/1953.Un discutabil salt calitativ în domeniul legislaţiei de vânătoare din România l-a constituitLegea nr. 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea.Principiile acestei legi, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, privesc:- natura vânatului, care a fost considerat (după anul 1947) ca fiind o bogăţie naturală deinteres naţional, şi dreptul de vânătoare, care a revenit statului, ceea ce a însemnat reîntoarcerea laun regim regalian, favorabil gestionării unitare a vânatului, independent de interesele proprietarilorde teren;- dezvoltarea economiei vânatului ca parte integrantă a planului de dezvoltare economicosocială,ceea ce a impus o gestionare durabilă a vânatului din România mai înainte de uzitareatermenului în Europa;- protejarea, ocrotirea şi îngrijirea obligatorie a speciilor de vânat care fac obiectul legii;- practicarea vânătorii doar cu arma de foc ţinută în mână, de către posesorii de permise devânătoare şi permise de armă.Plecând de la aceste principii, în lege au fost abordate aspecte privind:- administrarea fondurilor de vânătoare;- gospodărirea vânatului;- exercitarea vânătorii şi valorificarea vânatului;- speciile care fac obiectul vânătorii şi perioadele de prohibiţie a vânării lor;- tarifele pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor etc.În textul Legii nr. 26/1976, ca şi în celelalte reglementări din domeniul vânătorii de dupăanul 1953, se regăseşte distinct definită Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi dinRomânia – A.G.V.P.S. – ca „organizaţie obştească cu personalitate juridică şi statut propriu”.Indiferent de ceea ce se afirmă acum, ca urmare a aplicării cu consecvenţă a prevederiloracestei legi într-un cadru instituţional foarte clar şi de către un corp de specialişti autentici învânătoare, efectivele şi calitatea vânatului românesc au atins cele mai ridicate niveluri populaţionaleşi calitative în România. Probabil că niciodată în ţara noastră nu vor mai putea fi atinse efectivele devânat şi vigoarea vânatului dinainte de 1989.Aceasta şi fiindcă mediul natural al vânatului a suferit deja o uşoară dar probabil ireversibilădegradare, care, pe măsura modernizării României, se va accentua.192