CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

În timp ce convenţiile, acordurile şi protocoalele internaţionale sunt înţelegeri pentruarmonizarea efortului comun al statelor într-un anume scop, directivele emise de U.E. au caracter delege pentru statele membre. Nerespectarea întocmai a convenţiilor, acordurilor şi protocoalelor estesancţionabilă, de către statele parte, prin măsuri coercitive luate în comun, pe când neimplementareadirectivelor europene poate conduce la o amendare a statului în cauză şi la trimiterea lui în faţaCurţii Europene de Justiţie, la cererea Comisiei Europene.Aşadar, implementarea Directivelor europene, nu însă şi a Recomandărilor, este obligatorie.Politica U.E. pentru conservarea naturii în general şi a păsărilor migratoare în special sebazează tocmai pe două directive, cunoscute sub denumirea de Directiva Păsări şi DirectivaHabitate. De asemenea, se bazează pe un instrument specific de finanţare „LIFE-NATURE” şiurmăreşte, cu prioritate, crearea unei reţele ecologice europene, numită NATURA-2000, precum şiimplementarea exigenţelor protecţiei naturii în celelalte domenii de activitate ale U.E., cum suntagricultura, silvicultura, transportul şi dezvoltarea regională.România mai are foarte puţin de făcut până ce legislaţia naţională va fi perfect compatibilăcu cea internaţională, ca o consecinţă a alinierii celei dintâi la exigenţele convenţiilor, protocoalelorşi acordurilor internaţionale la care a aderat, precum şi pentru respectarea întocmai a Directivelor şiRecomandărilor Europene.În acelaşi timp, vânătorii români vor trebui să înţeleagă şi să respecte întocmai legislaţiaîmbunătăţită şi, mai ales, să-şi amelioreze imaginea, prin demonstrarea schimbăriicomportamentului vânătoresc, care trebuie să fie, la rândul lui, în deplin acord cu noul concept alvânătorii desfăşurate durabil.6.1.2. Convenţii, protocoale şi acorduri internaţionale referitoare la fauna de interesvânătorescConvenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi naturalA fost încheiată în 16 noiembrie 1972, la Paris, de către Conferinţa generală a OrganizaţieiNaţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.). România a aderat la aceastăconvenţie prin Decretul nr. 187/1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 46/31.03.1990.Statele care au aderat la această convenţie recunosc caracterul de universalitate alpatrimoniului natural şi se obligă să coopereze cu celelalte state, parte ale convenţiei, pentru aasigura o conservare eficientă a acestuia.În ceea ce priveşte acest patrimoniu natural mondial, părţile şi-au asumat următoarele obligaţii: să identifice şi să delimiteze zonele din ţară care pot constitui bunuri ale patrimoniuluinatural universal; să înfiinţeze servicii de conservare şi valorificare ale patrimoniului în discuţie, încadrate cupersonal corespunzător pregătit profesional şi cu mijloace specifice; să favorizeze crearea de centre naţionale în domeniul conservării şi valorificăriipatrimoniului naţional; să extindă şi să intensifice studiile şi cercetările ştiinţifice în aceste zone.România s-a înscris, de la început, în baza acestei Convenţii, pe lista bunurilor de patrimoniumondial, cu 45% din suprafaţa Deltei Dunării.Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat alpăsărilor acvaticeA fost încheiată sub egida UNESCO, la data de 6 februarie 1971, la Ramsar (Iran), de undeşi denumirea de Convenţia de la Ramsar. România a aderat la această Convenţie prin Legea nr.5/25.01.1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 18/26.01.1991.178