CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Câteva reguli nescrise, referitoare la vânatul împuşcat se reamintesc, tot exemplificativ,pentru a se cunoaşte şi respecta: adună vânatul mic împuşcat lângă ţiitoare şi aranjează-l ordonat, aşezat pe parteadreaptă, într-un loc curat, cu penele şi cu părul curăţite şi netezite, pentru a fi strâns ulterior de ceistabiliţi de organizatori în acest scop ori transportă-l singur la locul de adunare; nu introduceniciodată vânatul mic în tolbă sau în rucsac, pentru a nu lăsa nici un moment bănuiala că ţi-ai dorisă-l însuşeşti, pe furiş; în faţa vânatului mare căzut descoperă-te câteva clipe şi rămâi căit, cu gânduri depreţuire şi milă; această scurtă ceremonie de cinstire, care poartă denumirea de „priveghiulvânatului”, te onorează; numai după aceea îl poţi aşeza pe partea dreaptă, îl poţi lua în primire şiţi se poate oferi crenguţa de brad, de molid, de gorun sau de arin înmuiată în sângele vânatuluiplantivor, pentru a o purta la pălărie; şi numai după acest ceremonial este permisă strângereavânatului pentru tablou; nu-ţi este admisă, sub nici un motiv, sluţirea vânatului împuşcat, prin smulgerea păruluidin coamă sau a penelor din coadă mai înainte de împărţirea acestuia la vânători; nu admite lovirea vânatului împuşcat cu bâta sau cu picioarele şi nici adresarea deinjurii acestuia, fapte care dovedesc lipsă de înţelegere şi de bun-simţ din partea celor ce lesăvârşesc; nu păşi peste vânatul căzut şi consideră nevrednice de vânător fotografiile călare pevânat sau cu piciorul pus ostentativ pe acesta; nu face glume proaste pe seama vânatului împuşcat, nu-l mutila sub nici un motiv şi nu-lfotografia în posturi hilare (cu şapca pe cap, cu pipa în gură); toate acestea sunt considerate celpuţin necuviinţe grave la adresa vânatului; foloseşte vânatul împuşcat, nu-l strica degeaba; aceasta constituie o altă problemă deetică vânătorească, vânătorul fiind obligat să utilizeze cât mai complet posibil vânatul doborât prinvânătoare; nu este admisă însă vânătoarea în spirit lucrativ (profitabil economic).5.9. Respectă obiceiurile de după focul de armă !După focul de armă vânatul rămâne sau se duce, teafăr ori rănit. Alte variante nu sunt.Bineînţeles că vânătorii îşi doresc, fără excepţie, o lovitură eficientă şi clară. Când este să fieaşa, vânatul cade în foc sau la mică distanţă, vânătorului rămânându-i obligaţia de a-l strânge lângăstand, în cazul vânatului mic, ori de a-l lua în posesie, în cazul vânatului mare.Luarea în posesie a vânatului mare se face prin aşezarea acestuia pe partea dreaptă şimarcarea lui cu tubul cartuşului tras.Când este vorba de vânat mare copitat, luarea în posesie se face tradiţional prin culcareaacestuia pe partea dreaptă şi marcarea posesiei lui printr-o crenguţă ruptă de brad, molid, stejar sauanin, aşezate deasupra omoplatului vânatului dobândit. Dacă este vorba de mascul, crenguţa seaşază cu baza (partea ruptă) spre cap, iar dacă este vorba de femelă, crenguţa se aşază invers (cuvârful în această direcţie). Mai înainte de luare în posesie, vânătorul se descoperă în faţa vânatului şirămâne într-un scurt priveghi lângă vânatul dobândit.După luarea în posesie a vânatului mare plantivor, vânătorul îi aşază în gură „ultimaîmbucătură”, constând dintr-o ramură sau mai multe ramuri cu frunze verzi. Atenţie că acest obiceise practică exclusiv pentru masculi!Însoţitorul vânătorului, paznicul de vânătoare ori organizatorul vânătorii, va oferi încontinuare vânătorului o ramură din speciile forestiere arătate, pe care o unge în prealabil de sângelevânatului împuşcat. Crenguţa se oferă cu mâna stângă pe propria pălărie ori pe lama cuţitului,172