CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

arată-te îndatoritor faţă de camarazi, oferindu-le sub formă de împrumut cartuşe, atuncicând aceştia nu mai au; oferă-le orice sprijin în situaţia în care aceştia au nevoie de ajutor şi îlacceptă; preţuieşte ajutorul câinilor de vânătoare ai camarazilor şi abţine-te de la comentarii, maiales nedrepte, pe seama acestora; nu da semne de vizibilă nerăbdare şi nu comite greşeala de apropune abandonarea câinilor pierduţi sau a celor care întârzie să se reîntoarcă din teren;hotărârea trebuie să aparţină stăpânilor acestora, care au la rândul lor obligaţia morală să segândească la camarazii lor şi la restul programului de vânătoare; consideră paznicul de vânătoare, chiar dacă acesta este remunerat să presteze un anumitserviciu în slujba vânătorilor, ca pe oricare altul dintre camarazi în ziua de vânătoare; numairetribuţia nu poate răsplăti efortul acestuia pentru sporirea şanselor de reuşită a vânătorii; o mânăîntinsă în semn de mulţumire şi de apreciere constituie un gest firesc, care-l obligă şi mai mult, peviitor; paznicii necorespunzători sau neînţelegători trebuie eliminaţi, nu jigniţi; apreciază strădania şi efortul gonacilor, oameni cărora le datorezi în mare parte izbânziledin ziua de vânătoare; ca şi în cazul paznicilor de vânătoare, aceştia aşteaptă, în afara retribuţiei,un tratament uman din partea vânătorilor; ei îşi doresc aprecierea celor pentru care trudesc,apreciere care îi obligă pe viitor;nu face glume pe seama vânătorilor cătrăniţi din cauza lipsei de noroc sau a lipsei deformă din ziua de vânătoare; şi tachinările sunt uneori prea mult în astfel de situaţii.Desigur că regulile de bună camaraderie nu se limitează la cele expuse. Gândeşte-te totuşicum ţi-ar place ţie să se comporte camarazii cu tine şi vei şti cu siguranţă ce atitudine să adopţi întroatare situaţie, completând astfel regulile omise.5.8. Respectă vânatul viu şi pe cel împuşcat !Oricum ar fi vânatul, viu sau împuşcat, el trebuie să se bucure de un tratament corespunzătorunui adversar autentic. Fiindcă doar adversar, nicidecum duşman, poate fi considerat vânatul, dinmoment ce lupta, de altfel inegală, este declanşată întotdeauna din iniţiativa vânătorului, atunci cândacesta porneşte în căutarea, urmărirea şi hăituirea vânatului, cu intenţia de a-l dobândi. Se deschideastfel posibilitatea unei lupte în care vânatul devine, fără voia sa, adversarul vânătorului.În această luptă, dusă cu armele fiecăruia, pe care nu vânatul a declanşat-o, vânătorul nuriscă decât cel mult o dezamăgire trecătoare, pe când vânatul este forţat să rişte totul, adică viaţa,bunul său cel mai de preţ. În plus, în lupta dintre vânătorul contemporan, dotat cu un întreg arsenalde cunoştinţe, instrumente de ademenit vânatul, arme de vânătoare, de foarte multe ori nejustificatde performante, gonaci şi câini pe de o parte, şi vânat, apărat exclusiv de simţurile sale fine,instinctele de sălbăticiune şi mijloacele native de apărare (fugă, zbor, gheare şi colţi), pe de altăparte, a apărut în timp un decalaj tot mai inechitabil.De aceea, legiuitorul şi vânătorii conştienţi de decalajele şi inegalitatea mijloacelor de luptăau statuat în timp o serie întreagă de reguli scrise şi nescrise ale vânătorii, toate în ideea de a-iacorda şi adversarului o şansă, iar vânătorilor un palid argument de fair-play.Prin interzicerea şi blamarea metodelor şi mijloacelor prea facile de vânătoare, lipsite debărbăţie şi de sportivitate, nu s-a încercat şi nu se încearcă decât forţarea respectării normelor deetică în vânătoare.Regulile nescrise referitoare la acest aspect sunt în mare parte cunoscute. Orice vânătordemn le respectă şi refuză orice act de vânătoare contrar sportivităţii şi eticii de care am făcutvorbire. Mai există însă şi reguli noi sau reguli neluate în seamă de nevolnici, a căror reamintire seimpune de fiecare dată când abordăm un astfel de subiect.De la opreliştea de a vâna în trecut dropiile pe timp cu polei, când acestea nu se puteauridica în zbor, până la interzicerea împuşcării urşilor la nadă, legile nescrise ale vânătorii au evoluat170