CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

(capră neagră, cerb), pentru înot (vidră, nurcă) ş.a.m.d. Însăşi coada, la veveriţe, jderi, dar şi lavidre, este dezvoltată şi utilizată drept cârmă la salturile aeriene mari ori la înot, după caz.Din punct de vedere anatomic, părul, prin structura şi aşezarea sa, precum şi muşchii, extremde diferenţiaţi şi strict specializaţi la unele specii, reprezintă, de asemenea, adaptări vizibile lacondiţiile obişnuite de viaţă.1.5.3. Noţiuni de anatomia vânatuluiDin punct de vedere anatomic, vânatul - fie mamifer, fie pasăre - are ca element principal desusţinere a corpului scheletul. Acesta este alcătuit dintr-o regiune axială a craniului şi coloaneivertebrale şi dintr-o regiune zonală a cozii, a coastelor şi a sternului (planşa 4).Pe schelet sunt grefaţi, prin tendoane, muşchii. Aceştia sunt coordonaţi, în marea lormajoritate, de sistemul nervos central, contractându-se şi relaxându-se dirijat. Există însă şi uniimuşchi, puţini la număr, acţionaţi inconştient, cum sunt de exemplu muşchii care acţionează asuprapielii. Rolul principal al muşchilor este de a asigura mişcarea, importantă fiind şi contribuţiaacestora în funcţionarea organelor interne.În partea exterioară, muşchii, susţinuţi de schelet, sunt acoperiţi de piele. Aceasta, împreunăcu formaţiunile şi glandele tegumentare, constituie element de bază al analizei exterioare. În primulrând, sunt vizibile părul şi penele, ca formaţiuni tegumentare care oferă prima protecţie împotrivavariaţiilor de temperatură şi a intemperiilor. Structura acestor formaţiuni şi culoarea datoratăpigmenţilor - simplă sau compusă, cu abateri de la culoarea standard spre albinism, melanism sauflavism, închisă, deschisă, mată sau lucioasă - servesc, alături de aspectul general, la identificarea şila descrierea speciilor.Părul şi penele se pot descrie şi din punct de vedere al lungimii, al desimii şi al fineţii,înregistrându-se, chiar la acelaşi individ, diferenţieri între stadiul de juvenil şi cel de adult, precumşi de la vară la iarnă. La mamifere deosebim un păr de contur, mai aspru sau mai moale, un subpăr,mai scurt, mai fin şi uneori ondulat, şi peri senzitivi sau tactili (vibrize), iar la păsări pene de contur,puf şi pene filiforme, vibrize (peri) şi, în unele cazuri, pene ornamentale.Sezonier, părul şi penajul se schimbă, fenomenul fiind cunoscut sub denumirea de năpârlire.Vizibile sunt şi alte formaţiuni tegumentare externe cum sunt copitele, ghearele şi coarnelepersistente la mamifere şi ciocul, solzii de pe picioare şi ghearele la păsări. Coarnele caduce de lacervide sunt de natură osoasă.Mai puţin vizibile sunt glandele tegumentare, care la mamifere sunt de patru categorii: sudoripare, cu rol în reglarea termică a organismului şi în eliminarea toxinelor din acesta;sebacee, care secretă substanţe grase, pentru ungerea părului; odorante, secretoare de odorivectori, importanţi pentru comunicarea intra- şiinterspecifică şi pentru regăsirea sexelor; mamare, cu rol în alimentaţia progeniturii.În cazul păsărilor, singura glandă tegumentară este glanda uropigiană, cu rol în secreţia degrăsimi necesare ungerii penajului (cu ajutorul ciocului).Carcasa constituită din schelet, muşchi şi piele protejează, înspre interior, aparatele digestiv,respirator, circulator, excretor şi reproductiv, precum şi sistemul nervos şi glandele cu secreţieinternă.Aparatul digestiv se compune la păsări din cavitatea bucală, guşă, pipotă, intestine şicloacă, iar la mamifere din cavitatea bucală, faringe, stomac, intestine şi anus. Digestia, care începeîn cavitatea bucală la mamifere şi în guşă la păsări, continuă mecanic şi chimic, sub influenţasecreţiilor mucoasei stomacale, a ficatului şi a pancreasului, şi se termină în intestin, la nivelulcăruia are loc procesul de absorbţie a apei şi a substanţelor nutritive.17