CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Dincolo de legi şi de statute, între vânători, cunoscuţi şi necunoscuţi, se stabilesc imediat cese întâlnesc şi se perpetuează sentimente de caldă fraternitate şi de respect reciproc, care rezidă maimult dintr-o legătură de suflet decât dintr-una bazată pe interese comune.Această camaraderie reiese şi din diverse reguli vânătoreşti, statornicite ca norme nescrise învânătoare sau ca norme de etică vânătorească, greu de redat în totalitatea şi în complexitatea lor. Eletrebuie cunoscute totuşi şi respectate, pentru a nu risca ipostaze neplăcute sau chiar penibile.Este motivul pentru care le vom reaminti concis, după logica succesiunii momentelor înorganizarea unei vânători, fiind obligat moral să le respecţi: participă la vânătoare şi la întâlnirile vânătoreşti în haine adecvate; adică în hainepotrivite pentru vânătoare, practice şi curate; sunt de-a dreptul ridicole înzorzonările exagerate,costumele civile şi echipamentul militar; la fel ca şi hainele vânătoreşti murdare, peticite, afumateş.a.m.d.; respectă locul, data şi ora de întâlnire pentru vânătoare; ar fi o necuviinţă din partea tasă te laşi aşteptat de camarazi; nu invita alţi vânători, mai ales dacă la rândul tău eşti invitat la vânătoare, fără acceptulprealabil al organizatorului vânătorii;dă bineţe vânătorilor la punctul de întâlnire şi doreşte-le sincer o zi plăcută de vânătoare; ascultă cu atenţie punerea în temă şi instructajul făcut de organizatorul vânătorii, caretrebuie să fie întotdeauna unul singur, anunţat de la începutul acesteia; este mai bine să întrebi dedouă ori, decât să greşeşti, ulterior, o singură dată; înţelege că ritmul deplasării, spre locul de vânătoare ori spre ţiitori, nu-l imprimă cel maiînzestrat fizic dintre vânători, ci cel mai în vârstă sau cel mai puţin rezistent dintre aceştia; nimicnu poate fi mai potrivnic camaraderiei decât lipsa de consideraţie a vânătorilor pentru colegii loraflaţi în situaţia de a se deplasa greoi, cu picioarele şi cu inima obosite de trecerea anilor; respectă, pe perioada deplasării spre ţiitoare, mersul în şir indian şi legea tăcerii; deasemenea, nu face zgomot şi nu te mişca inutil în ţiitoare, nu fuma şi abţine-te de la orice gest carear putea speria vânatul, afectând şansele şi deranjând astfel vânătorii învecinaţi; oferă la aşezarea în ţiitori, cu tot tactul necesar, cele mai apropiate locuri, la care seajunge cel mai uşor, vânătorilor în vârstă, celor bolnavi sau celor cu alte afecţiuni care leîngreunează deplasarea; poartă întotdeauna arma de vânătoare ca şi cum ar fi încărcată, deoarece nici o senzaţienu poate fi mai şocantă pentru un camarad decât o armă cu ţeava îndreptată în direcţia lui; cu atâtmai puţin pot fi trecute cu vederea glumele de prost gust făcute cu arma îndreptată spre om; ocupă locul în ţiitoare conform numărului tras la sorţi sau la indicaţia organizatorului,după caz, şi mulţumeşte-i acestuia pentru locul oferit chiar dacă locul nu-ţi inspiră încredere;aşadar, trebuie să fii întotdeauna disciplinat şi politicos cu organizatorul vânătorii, pentru a tebucura de un tratament similar din partea acestuia; respectă, cu sfinţenie, regula din bătrâni conform căreia vânatul mic aparţine vânătoruluicare a tras ultimul foc, bineînţeles dacă animalul mai fugea încă; nu este cazul vânatului care semai zbate pe loc sau se mai târăşte fără posibilitate de a se mai ascunde; vânatul mare aparţineînsă vânătorului care a tras primul foc mortal, în urma căruia ar fi fost, cu certitudine, recuperat;nu este cazul vânatului uşor rănit, care prin deplasarea la mare distanţă s-ar pierde; oferă vecinului vânatul mic la care aţi tras concomitent, dacă acest vânat a fost maiaproape de vecin; elegant este, în astfel de situaţii, să adresezi şi scuze vecinului pentru faptul de ate fi grăbit; când situaţia este inversă dar vecinul nu cunoaşte regula, când este începător sau cândinsistă că este singurul care a lovit vânatul, trebuie, de asemenea, să i-l oferi cu resemnare pentrua se evita discuţii penibile; mulţumirea ta nu trebuie să rezide din numărul mare de piese doborâte,ci în modul în care le-ai dobândit şi purtarea ta; arată-te îndatoritor faţă de vecini, oferindu-le ajutor la căutarea vânatului căzut îndesişuri sau a celui rănit, dar să-i ajuţi efectiv numai dacă aceştia încuviinţează să o faci;169