CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Relaţia vânător-vânat trebuie să fie dominată, întotdeauna, de frâna raţiunii.Înainte de a face uz de armă, în calitate de vânător competent, eşti dator să cunoşti foartebine starea populaţiilor de vânat, precum şi greutăţile pe care le are acesta de depăşit. Mai ales înperioada critică de iarnă, într-un habitat doar aparent natural, însă din ce în ce mai antropizat.Prelevarea surplusului populaţional ar trebui să lase în teren efective optime, normalstructurate, ce se impune a fi ocrotite şi îngrijite împotriva braconajului şi duşmanilor naturali, şiajutorate, inclusiv cu medicaţie şi hrană complementară, în perioadele critice din viaţa acestora.Chiar dacă nu este considerat foarte etic amestecul nostru în viaţa vânatului, acest lucru estescuzabil şi acceptat în situaţiile critice pentru vânat, mai ales în habitatele degradate datorităactivităţilor, mai mult sau mai puţin cugetate, ale factorului antropic.Aşadar, ocrotirea şi îngrijirea raţională a stocurilor de reproducţie este acceptată şicontribuie direct la creşterea ratei de supravieţuire, a surplusului natural şi a cotelor de recoltă.Amestecul fără limită în viaţa vânatului nu este însă deloc etic, mai ales atunci când creeazăreflexe condiţionate acestuia, obişnuindu-l cu un mod leneş de viaţă şi un comportament nenatural,uneori greu reversibil. Altfel spus, când schimbă comportamentul său înnăscut şi se aduce vânatulîn condiţii de cvasidependenţă faţă de factorul OM.Plecând de la această concepţie relativ nouă, de reconsiderare a vânatului ca fiind cuadevărat sălbatic, dar obligat să vieţuiască într-un habitat din ce în ce mai antropizat, sistematizămurmătoarele reguli de comportament vânătoresc: urmăreşte conservarea unor populaţii diversificate, optime şi sănătoase de vânat, înechilibru cu habitatul acestora; controlează cu grijă evoluţia cantitativă şi calitativă a fiecărei populaţii de vânat pentru opăstra permanent stocuri echilibrate de reproducători sălbatici; recunoaşte rolul esenţial al prădătorilor şi acceptă-i fără reticenţe ca fiind concurenţi aităi la acelaşi surplus populaţional; alertează şi avertizează autorităţile competente în cazul apariţiei sau suspiciunii deapariţie a unor boli specifice vânatului; renunţă la populări cu animale debile, degenerate sau bolnave, care incumbă riscurigenetice şi sanitare; renunţă la practica lansărilor de vânat în teren, înaintea sau în timpul desfăşurăriivânătorii; luptă deschis şi eficient contra braconajului; evită orice deranj inutil al vânatului în perioada de reproducere şi de creştere aprogeniturii; militează pentru conservarea diversităţii habitatelor naturale, garant al perenităţiivânatului; luptă contra intenţiei de distrugere, în continuare, a zonelor umede, indispensabilevânatului de apă şi păsărilor migratoare; contribuie la refacerea habitatelor antropizate şi a zonelor umede, precum şi laamenajarea de remize pentru vânat, aşa încât acestea să satisfacă exigenţele vânatului tot timpulanului; conlucrează cu agricultorii şi silvicultorii pentru limitarea pagubelor produse de vânat,precum şi a practicilor acestora dăunătoare vânatului şi habitatelor acestuia.5.6. Fii responsabil de actele tale !Deţinerea şi folosirea armei de vânătoare incumbă o anumită responsabilitate, inclusivsocială, de care trebuie să fii permanent conştient, atât în timpul practicării vânătorii, cât şi în afaraacţiunilor de vânătoare.166