CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
Din acest motiv, logo-ul precizat a fost considerat ca foarte inspirat, fiindcă a atras atenţiaasupra faptului că vânatul nu poate fi considerat doar bun de interes naţional ci, în egală măsură,bun de interes şi de patrimoniu internaţional.Mai este un motiv, chiar mai convingător, în acest sens. Există multe specii de vânat cu părşi pene, care, din cauza modernizării agriculturii, despăduririlor, desecărilor şi altor schimbări adusede civilizaţie, precum şi datorită unui management greşit, şi-au diminuat exagerat efectivele şi şi-aurestrâns foarte mult arealul. Este cazul speciilor de vânat ameninţate, strict protejate prin Convenţiişi Acorduri Internaţionale, şi a celor vulnerabile, care pot ajunge în categoria celor ameninţate. Fiecă este vorba de vânat migrator sau eratic, fie că este vorba de vânat sedentar ameninţat, acestaaparţine patrimoniului natural comun al umanităţii şi se impune a fi ocrotit acolo unde maivieţuieşte, prin efort, inclusiv financiar, colectiv.Problema speciilor sedentare trebuie tratată însă puţin diferit de cea a păsărilor migratoare.Speciile sedentare nu s-au putut retrage din faţa factorilor de mediu nefavorabili, în general aduşi de„civilizaţie”, şi nici din faţa vânării în scopul extincţiei acestora. Este cazul marilor carnivore (urs,lup, râs), dar nu numai, exterminate în foarte multe ţări europene.România pare să fi rămas sanctuarul viu al Europei din acest punct de vedere, însă, dinpăcate, prin efort, mai ales financiar, propriu. Aceasta fiindcă existenţa marilor carnivore, înefective uneori exagerate, costă doar vânătorii români, fiindcă doar aceştia trebuie să împartă sporulnatural al vânatului plantivor cu carnivorele existente, rămânând să beneficieze de cote de recoltăfoarte reduse. La aceste costuri indirecte se adaugă şi cele directe legate de hrănirea complementarăa acestor carnivore, de paza lor şi de plata prejudiciilor produse. Având în vedere că astfel de speciicarnivore ameninţate nu mai pot fi reintroduse în habitatele de altădată, fie din cauza condiţiilornefavorabile care persistă, fie din cauza refuzului populaţiei umane de a le mai accepta după ani delipsă, se impune ca efortul financiar pentru conservarea lor, acolo unde acesta mai vieţuiesc, să fiecomun. Aşa ar fi normal, echitabil şi etic. Fără un astfel de efort financiar colectiv, reprezentanţiicomunităţilor care se sustrag participării financiare în acest scop ar trebui să se abţină de la sfaturi,imorale de bună seamă în astfel de condiţii.Păsările migratoare, nu doar cele ameninţate, s-au bucurat şi se bucură de mai multă atenţiecomunitară. Marea majoritate a ţărilor aflate de-a lungul căilor de migraţie au fost antrenate, de maimultă vreme, în acţiuni de ocrotire a lor şi de cercetare ştiinţifică. Au avut loc simpozioane, s-auîncheiat acorduri şi s-au semnat convenţii, toate contribuind la conştientizarea responsabilităţiifiecărei ţări faţă de patrimoniul natural comun.Sintetizând obligaţiile ce decurg, pentru orice vânător, din cele expuse mai sus, enunţămurmătoarele reguli de comportament vânătoresc: acordă atenţie aparte speciilor ameninţate şi vulnerabile şi fii conştient că acesteareprezintă bunuri ale patrimoniului natural comun al umanităţii; acordă atenţie păsărilor migratoare neameninţate, aşa cum acorzi celor ameninţate sauvulnerabile, şi fii conştient de nevoile speciale ale acestora atunci când tranzitează ţara sauiernează la noi; veghează ca vânătoarea tradiţională să nu fie practicată fără a ţine riguros seamă deinteresul conservării speciilor migratoare; participă la cercetarea ştiinţifică privind păsările migratoare şi trimite celor interesaţiinelele recuperate de la păsările împuşcate sau găsite moarte.5.4. Ţine seamă de interesele mediului şi ale celorlalţi utilizatori !Vânătorii, prin însăşi natura activităţii lor, sunt foarte apropiaţi de mediul natural. Fărăintervenţia acestora, cu arma de vânătoare, echilibrul într-un segment important al naturii ar fi lăsatla voia întâmplării.164
De aceea, nimeni nu poate nega rolul pozitiv al vânătorilor în menţinerea echilibruluiecologic. Este vorba, bineînţeles, de echilibrul dintre diversele categorii de specii de vânat, carnivorşi plantivor, precum şi dintre vânat şi habitatul acestuia.Prin practici nepotrivite legate de vânătoare şi de comportamentul vânătorului în natură, potfi aduse daune vânatului şi mediului înconjurător. Este motivul pentru care vânătorii sunt obligaţimoral să slujească interesele vânatului şi, în egală măsură, ale naturii în care acesta habitează.Atitudinea de protecţionist al vânatului şi al naturii îl onorează pe vânător şi îi sporeşteprestigiul în faţa societăţii.Nimeni nu are nimic împotriva strângerii unui braţ de cetină, dar altfel sunt judecaţi cei cemutilează prosteşte şi fără rost arborii, curăţându-i de crengi până la vârf ori scrijelindu-le coaja.Nimeni nu are nimic împotriva culegerii unui buchet de bujori-de-munte, dar altfel va fiprivit respectivul dacă buchetul cules este din flori-de-colţ.Nimeni nu are nimic împotriva aprinderii unui foc în mijlocul poienii, în jurul căruia sestrâng vânătorii, dar altfel vor fi priviţi cei ce aprind focul sub coronamentul arboretului ori schimbălocul de vatră de la o zi la alta.Nimeni nu are nimic împotriva servirii mesei în mijlocul naturii, dar nu putem fi îngăduitoricu cei ce lasă locul murdar ori focul nestins.Exemplificările a ceea ce este moral şi a ceea ce îi este interzis unui vânător în natură suntnenumărate. Cele de mai sus s-au dorit a fi doar un indiciu al drumului pe care trebuie să evoluezementalitatea şi comportamentul vânătorului modern.Vânătorul, chiar atunci când este singur în mijlocul naturii, trebuie să fie conştient că nu esteşi singurul utilizator al mediului şi resurselor acestuia. Şi nici cel mai important dintre utilizatori.Mediul este utilizat, în principal, în scop agricol şi în scop silvic. Numai în subsidiar esteutilizat şi din punct de vedere cinegetic. Altfel spus, interesele activităţii cinegetice se subordoneazăfiresc intereselor activităţilor agricole şi silvice.Aşa stând lucrurile, vânătorii, în calitate de utilizatori ai resurselor cinegetice, trebuie săînţeleagă că sunt primii obligaţi să ţină cont de interesele celorlalţi, şi anume ale agricultorilor şisilvicultorilor. La rândul lor, aceştia din urmă nu pot nesocoti interesele cinegetice.Armonizarea intereselor agricole şi silvice, pe de o parte, cu cele cinegetice, pe de altă parte,se realizează, de foarte mulţi ani în România, prin dimensiunea efectivelor optime, pe bază deraţionamente ştiinţifice, în structuri normale pe sexe şi categorii de vârstă, la unele specii de vânat.Această armonizare a intereselor este reflectată în aşa-numitul echilibru agro-silvo-cinegetic.Sunt lucruri cunoscute, asupra cărora nu insistăm.Importante sunt cele câteva reguli de comportament vânătoresc ce decurg din contextulexpus mai sus. Concis, principalele astfel de reguli le-am putea enunţa astfel: fii cât se poate de corect cu ceilalţi utilizatori ai naturii; evită orice fel de prejudicii aduse, direct sau indirect, exploatărilor agricole şi silvice, fiecă acestea sunt publice, fie că sunt private; participă la prevenirea pagubelor cauzate de vânat culturilor agricole, animalelordomestice şi regenerărilor silvice; despăgubeşte la timp proprietarii culturilor agricole, forestiere, animalelor domestice şiregenerărilor forestiere dacă le-ai produs prejudicii, cu vinovăţie sau din culpă; nu polua în nici un fel mediul agricol şi silvic; adună tuburile de cartuşe trase şi resturilerămase în natură;nu te ruşina să culegi astfel de resturi abandonate în pădure; aşa contribui la efortul, carear trebui să fie comun, al tuturor locuitorilor planetei.5.5. Fii bun ocrotitor al vânatului !165
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138: mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140: Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142: oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146: jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148: fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150: acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152: Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154: Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156: ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158: ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160: Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162: CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163: Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 167 and 168: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170: Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172: continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174: niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176: Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178: CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180: Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182: pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184: - categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186: din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188: În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190: Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192: - exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194: 6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196: - Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198: organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200: Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202: i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204: (4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206: g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208: BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210: De acelaşi autor:1. Monografia Mis
De aceea, nimeni nu poate nega rolul pozitiv al vânătorilor în menţinerea echilibruluiecologic. Este vorba, bineînţeles, de echilibrul dintre diversele categorii de specii de vânat, carnivorşi plantivor, precum şi dintre vânat şi habitatul acestuia.Prin practici nepotrivite legate de vânătoare şi de comportamentul vânătorului în natură, potfi aduse daune vânatului şi mediului înconjurător. Este motivul pentru care vânătorii sunt obligaţimoral să slujească interesele vânatului şi, în egală măsură, ale naturii în care acesta habitează.Atitudinea de protecţionist al vânatului şi al naturii îl onorează pe vânător şi îi sporeşteprestigiul în faţa societăţii.Nimeni nu are nimic împotriva strângerii unui braţ de cetină, dar altfel sunt judecaţi cei cemutilează prosteşte şi fără rost arborii, curăţându-i de crengi până la vârf ori scrijelindu-le coaja.Nimeni nu are nimic împotriva culegerii unui buchet de bujori-de-munte, dar altfel va fiprivit respectivul dacă buchetul cules este din flori-de-colţ.Nimeni nu are nimic împotriva aprinderii unui foc în mijlocul poienii, în jurul căruia sestrâng vânătorii, dar altfel vor fi priviţi cei ce aprind focul sub coronamentul arboretului ori schimbălocul de vatră de la o zi la alta.Nimeni nu are nimic împotriva servirii mesei în mijlocul naturii, dar nu putem fi îngăduitoricu cei ce lasă locul murdar ori focul nestins.Exemplificările a ceea ce este moral şi a ceea ce îi este interzis unui vânător în natură suntnenumărate. Cele de mai sus s-au dorit a fi doar un indiciu al drumului pe care trebuie să evoluezementalitatea şi comportamentul vânătorului modern.Vânătorul, chiar atunci când este singur în mijlocul naturii, trebuie să fie conştient că nu esteşi singurul utilizator al mediului şi resurselor acestuia. Şi nici cel mai important dintre utilizatori.Mediul este utilizat, în principal, în scop agricol şi în scop silvic. Numai în subsidiar esteutilizat şi din punct de vedere cinegetic. Altfel spus, interesele activităţii cinegetice se subordoneazăfiresc intereselor activităţilor agricole şi silvice.Aşa stând lucrurile, vânătorii, în calitate de utilizatori ai resurselor cinegetice, trebuie săînţeleagă că sunt primii obligaţi să ţină cont de interesele celorlalţi, şi anume ale agricultorilor şisilvicultorilor. La rândul lor, aceştia din urmă nu pot nesocoti interesele cinegetice.Armonizarea intereselor agricole şi silvice, pe de o parte, cu cele cinegetice, pe de altă parte,se realizează, de foarte mulţi ani în România, prin dimensiunea efectivelor optime, pe bază deraţionamente ştiinţifice, în structuri normale pe sexe şi categorii de vârstă, la unele specii de vânat.Această armonizare a intereselor este reflectată în aşa-numitul echilibru agro-silvo-cinegetic.Sunt lucruri cunoscute, asupra cărora nu insistăm.Importante sunt cele câteva reguli de comportament vânătoresc ce decurg din contextulexpus mai sus. Concis, principalele astfel de reguli le-am putea enunţa astfel: fii cât se poate de corect cu ceilalţi utilizatori ai naturii; evită orice fel de prejudicii aduse, direct sau indirect, exploatărilor agricole şi silvice, fiecă acestea sunt publice, fie că sunt private; participă la prevenirea pagubelor cauzate de vânat culturilor agricole, animalelordomestice şi regenerărilor silvice; despăgubeşte la timp proprietarii culturilor agricole, forestiere, animalelor domestice şiregenerărilor forestiere dacă le-ai produs prejudicii, cu vinovăţie sau din culpă; nu polua în nici un fel mediul agricol şi silvic; adună tuburile de cartuşe trase şi resturilerămase în natură;nu te ruşina să culegi astfel de resturi abandonate în pădure; aşa contribui la efortul, carear trebui să fie comun, al tuturor locuitorilor planetei.5.5. Fii bun ocrotitor al vânatului !165