CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Din acest motiv, logo-ul precizat a fost considerat ca foarte inspirat, fiindcă a atras atenţiaasupra faptului că vânatul nu poate fi considerat doar bun de interes naţional ci, în egală măsură,bun de interes şi de patrimoniu internaţional.Mai este un motiv, chiar mai convingător, în acest sens. Există multe specii de vânat cu părşi pene, care, din cauza modernizării agriculturii, despăduririlor, desecărilor şi altor schimbări adusede civilizaţie, precum şi datorită unui management greşit, şi-au diminuat exagerat efectivele şi şi-aurestrâns foarte mult arealul. Este cazul speciilor de vânat ameninţate, strict protejate prin Convenţiişi Acorduri Internaţionale, şi a celor vulnerabile, care pot ajunge în categoria celor ameninţate. Fiecă este vorba de vânat migrator sau eratic, fie că este vorba de vânat sedentar ameninţat, acestaaparţine patrimoniului natural comun al umanităţii şi se impune a fi ocrotit acolo unde maivieţuieşte, prin efort, inclusiv financiar, colectiv.Problema speciilor sedentare trebuie tratată însă puţin diferit de cea a păsărilor migratoare.Speciile sedentare nu s-au putut retrage din faţa factorilor de mediu nefavorabili, în general aduşi de„civilizaţie”, şi nici din faţa vânării în scopul extincţiei acestora. Este cazul marilor carnivore (urs,lup, râs), dar nu numai, exterminate în foarte multe ţări europene.România pare să fi rămas sanctuarul viu al Europei din acest punct de vedere, însă, dinpăcate, prin efort, mai ales financiar, propriu. Aceasta fiindcă existenţa marilor carnivore, înefective uneori exagerate, costă doar vânătorii români, fiindcă doar aceştia trebuie să împartă sporulnatural al vânatului plantivor cu carnivorele existente, rămânând să beneficieze de cote de recoltăfoarte reduse. La aceste costuri indirecte se adaugă şi cele directe legate de hrănirea complementarăa acestor carnivore, de paza lor şi de plata prejudiciilor produse. Având în vedere că astfel de speciicarnivore ameninţate nu mai pot fi reintroduse în habitatele de altădată, fie din cauza condiţiilornefavorabile care persistă, fie din cauza refuzului populaţiei umane de a le mai accepta după ani delipsă, se impune ca efortul financiar pentru conservarea lor, acolo unde acesta mai vieţuiesc, să fiecomun. Aşa ar fi normal, echitabil şi etic. Fără un astfel de efort financiar colectiv, reprezentanţiicomunităţilor care se sustrag participării financiare în acest scop ar trebui să se abţină de la sfaturi,imorale de bună seamă în astfel de condiţii.Păsările migratoare, nu doar cele ameninţate, s-au bucurat şi se bucură de mai multă atenţiecomunitară. Marea majoritate a ţărilor aflate de-a lungul căilor de migraţie au fost antrenate, de maimultă vreme, în acţiuni de ocrotire a lor şi de cercetare ştiinţifică. Au avut loc simpozioane, s-auîncheiat acorduri şi s-au semnat convenţii, toate contribuind la conştientizarea responsabilităţiifiecărei ţări faţă de patrimoniul natural comun.Sintetizând obligaţiile ce decurg, pentru orice vânător, din cele expuse mai sus, enunţămurmătoarele reguli de comportament vânătoresc: acordă atenţie aparte speciilor ameninţate şi vulnerabile şi fii conştient că acesteareprezintă bunuri ale patrimoniului natural comun al umanităţii; acordă atenţie păsărilor migratoare neameninţate, aşa cum acorzi celor ameninţate sauvulnerabile, şi fii conştient de nevoile speciale ale acestora atunci când tranzitează ţara sauiernează la noi; veghează ca vânătoarea tradiţională să nu fie practicată fără a ţine riguros seamă deinteresul conservării speciilor migratoare; participă la cercetarea ştiinţifică privind păsările migratoare şi trimite celor interesaţiinelele recuperate de la păsările împuşcate sau găsite moarte.5.4. Ţine seamă de interesele mediului şi ale celorlalţi utilizatori !Vânătorii, prin însăşi natura activităţii lor, sunt foarte apropiaţi de mediul natural. Fărăintervenţia acestora, cu arma de vânătoare, echilibrul într-un segment important al naturii ar fi lăsatla voia întâmplării.164