CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE COMPORTAMENT VÂNĂTORESC5.1. Fii vânător competent şi responsabil !Nimeni nu te obligă să devii vânător. Dacă te decizi totuşi să devii, ca urmare a unei atracţiiaparte spre această îndeletnicire util-recreativă, atunci trebuie să te pregăteşti temeinic, din punct devedere teoretic şi practic, pentru a păşi competent şi responsabil în obştea aleasă a vânătorilor. Iardacă ai păşit deja, trebuie să înţelegi că ai acceptat benevol să respecţi regulile scrise şi nescrise careguvernează activitatea şi că eşti obligat moral să te retragi singur din aceasta dacă simţi cumva cănu le poţi respecta. Este mai onorabil aşa, decât să suporţi oprobriul camarazilor, care, mai devremesau mai târziu, te vor recuza dacă greşeşti repetat.Calitatea de vânător trebuie înţeleasă deci ca o poziţie câştigată în societate, care trebuiecinstită şi ferită de orice ar putea-o compromite.Din considerentul arătat, dar nu singurul, s-a statuat în timp un anume mod de pregătire acandidaţilor la calitatea de vânător. Mai întâi, ucenicii erau iniţiaţi sub autoritatea unui mai vechibreslaş, care avea întreaga responsabilitate a instruirii discipolului său, fără a fi pedant oriplictisitor. El îl prezenta în faţa ortacilor doar atunci când acesta putea face dovada însuşirii unuicumul minim de învăţăminte trebuincioase, inclusiv de comportament adecvat în obşte şi societate,pentru a nu-şi face cumva profesorul de ruşine.Mai aproape de generaţia noastră, când locul breslelor vânătoreşti a fost luat de societăţi şiasociaţii vânătoreşti, pregătirea candidaţilor a fost înlocuită printr-un examen nescris în vânătoare,apoi printr-un examen în adevăratul sens al cuvântului, cu probe teoretice şi practice complexe,susţinute în faţa unor comisii constituite din reprezentanţi de seamă ai societăţilor vânătoreşti,conştienţi de faptul că prestigiul de care se bucură ei şi acestea depinde, în foarte mare măsură, deexigenţa de care au ştiut şi ştiu să dea dovadă cu ocazia examinărilor în discuţie.În zilele noastre întâlnim cel mai frecvent, la nivel european, comisii de examinare mixte,compuse din reprezentanţi ai organizaţiilor de vânători şi ai organismelor de specialitate ale statuluiîn domeniu, cu implicarea sau nu a învăţământului superior de specialitate, dovadă a interesuluisporit al societăţii faţă de mediu şi faţă de exploatarea responsabilă şi durabilă a resurselor acestuia.Sunt şi ţări europene în care s-a trecut la o şcolarizare şi o examinare neutră a candidaţilor, exclusivde către instituţiile statului, dar care, din păcate, nu sunt interesate şi de calitatea „umană” aviitorilor vânători, ci doar de nivelul pregătirii lor în domeniu. Acest aspect nu poate fi consideratprogres, ci din contră regres în garantarea comportamentului de viitor al vânătorilor. Mai ales dincauza uceniciei peste care se trece cu mult prea multă uşurinţă.Organizaţiile de vânători sunt şi rămân, fără discuţie, cele mai interesate de calitateaviitorilor colegi de breaslă, motiv pentru care ar trebui să fie lăsate să decidă singure în privinţaacestor promovări. Nu este deloc normal ca statul să le promoveze membrii, mai ales în situaţia deorganizaţii neguvernamentale în care se găsesc. Aceasta, cu atât mai mult cu cât au dovedit pânăacum, că sunt cele mai interesate din acest punct de vedere şi de aceea cele mai exigente, maiobiective şi mai corecte.Indiferent de modul de pregătire şi de promovare a noilor vânători, oarecum diferit de la oţară la alta în Europa, candidaţii trebuie să demonstreze, oricând după aceea, că sunt competenţi şiresponsabili.În calitate de vânător trebuie să fii conştient şi să faci oricând dovada că:161