CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Segmentul de picior care precede degetele poartă denumirea de tars, scurt în cazul unorspecii acvatice şi terestre bune zburătoare (raţe, gâşte, potârnichi, porumbei) şi foarte lung în cazulspeciilor limicole (becaţine, ţigănuş, bătăuş) sau al altor specii de mal (stârci). Aceste păsări, carepăşesc frecvent prin nămol, au în plus tarsul lipsit complet de pene.Aspectul cu totul şi cu totul particular al păsărilor este dat însă de învelişul din pene (penaj),care sunt formaţiuni cornoase ale pielii (epidermei), uscate şi lipsite de glande. De naturăepidermică mai sunt ciocul, care acoperă fălcile, solzii de pe picioare şi ghearele.Toate cele de mai sus sugerează, aşa după cum s-a precizat, urmarea firească a adaptăriimorfologice a păsărilor la modalitatea de deplasare prin zbor, dar şi la condiţiile concrete de biotopîn care diversele păsări vieţuiesc.Adaptări, în acelaşi sens, sunt regăsite şi din punct de vedere anatomic.În primul rând, penajul uşor şi aripile mari ca suprafaţă în comparaţie cu corpul asigurăpăsărilor o mare portanţă în aer, favorabilă plutirii. În continuare, scheletul relativ uşor, alcătuit dinmulte oase umplute cu aer şi existenţa sacilor aerieni aflaţi în legătură directă cu plămânii, dar şi cuunele spaţii goale din piele, sporesc portanţa amintită. Legat însă direct de zbor şi de staţiuneabipedă a păsărilor sunt de remarcat muşchii pectorali ai acestora, cel mai puternic dezvoltaţi, careridică şi trag aripile în timpul deplasării prin aer, iar la unele specii, care se deplasează frecventterestru sau prin înot, muşchii picioarelor.Asemenea adaptărilor morfologice, şi adaptările anatomice diferă mult de la o specie la alta,în funcţie de condiţiile de biotop specific, dar şi în legătură cu alte adaptări evolutive, precum celecomportamentale. Înmulţirea păsărilor se face exclusiv prin ouă, iar năpârlirea lor este periodică. Deremarcat că la unele specii, care-şi dobândesc hrana zburând, năpârlirea are loc treptat, pe când laaltele, de exemplu la cele de baltă, năpârlirea are loc brusc.De regulă, năpârlirea are loc după perioada de reproducere. Există şi specii la care năpârlireaparţială are loc înainte de aceasta, când îmbracă aşa-numitul penaj de nuntă. Este cazul acelor speciila care dimorfismul sexual este puternic evident.1.5.2. Unele adaptări morfologice şi anatomice întâlnite la mamifereMorfologia mamiferelor, inclusiv a celor de interes vânătoresc, este mai diversificată decâta păsărilor, din punct de vedere al dimensiunilor, al formei şi al mărimii corpului, al gâtului,trunchiului, cozii şi membrelor. Existenţa coarnelor sau, după caz, a colţilor transformaţi în defense,în cazul unor specii numai la masculi, iar în cazul altora la indivizi aparţinând ambelor sexe, sporescdiversitatea morfologică amintită.Morfologia mamiferelor, ca şi a păsărilor, reprezintă urmarea firească a adaptării acestora laprincipala modalitate de deplasare (terestră), dar, în mai mare măsură, la condiţiile de biotopspecific.Astfel, membrele anterioare prinse liber de corp, care asigură susţinerea acestuia şi o maremobilitate de mişcare, şi membrele posterioare articulate de bazin, care asigură doar mişcare limitată înplan paralel cu corpul, sunt primele la care poate fi observată clar adaptarea la substratul utilizat pentrudeplasare, la biotopul preferat şi modul de viaţă. De exemplu, speciile căţărătoare sau ocazionalcăţărătoare sunt echipate cu gheare retractile (pisica, râsul) sau nu (veveriţa, jderul), cele care sedeplasează pe sol tare au copite (cerb, căprior, mistreţ, capră neagră), prădătorii au perniţe pentru a seputea deplasa fără zgomot (lup, vulpe), iar cele adaptate la mediul acvatic prezintă membraneinterdigitale (vidră, nurcă, bizam). Diferenţieri apar şi în privinţa picioarelor anterioare care suntdezvoltate şi adaptate pentru săpat vizuini la unele specii (marmotă, viezure, jder-de-piatră, dihor), iar laaltele pentru amenajat cuiburi (veveriţă). Exemplificările în această privinţă ar putea continua.Dar adaptările nu se opresc la membre. Capul, gâtul şi trunchiul sunt adaptate pentrustrăpuns tufişuri (mistreţ şi zimbru), pentru viaţa în goluri alpine sau în locuri cu vegetaţie rară16