Vânatul rănit trebuie aşadar căutat, pentru a putea fi găsit şi pentru a i se da lovitura de graţie.De mare ajutor în căutarea vânatului rănit - ca de altfel şi a celui împuşcat mortal, dar căzutîn locuri inaccesibile vederii - sunt câinii de vânătoare, chiar dacă aceştia nu sunt foarte bine dresaţipentru această muncă. Ei vor simţi oricum mai uşor vânatul ascuns sau căzut în locuri în carevederea omului nu poate răzbate.Deosebit de folositori se dovedesc câinii de vânătoare şi la baltă, unde vânatul cade în locuriinaccesibile cu barca şi chiar pentru recuperarea acestuia de pe luciu de apă. De asemenea, câiniisunt foarte utili şi la vânătoarea de vânat mic, desfăşurată în desişuri sau pe terenuri necultivate,acoperite cu buruieni. Câinii care se folosesc pentru recuperarea vânatului mic rănit trebuie săcoopereze strâns cu vânătorul, să fie calmi şi să se lase conduşi de acesta.În timp, au fost create rase speciale de câini pentru urmărirea şi pentru aportul vânatului micrănit, cum ar fi de exemplu labradorul (retrieverul).Pentru urmărirea vânatului mare rănit (urs, cerb, mistreţ, capră neagră, căprior) - care este cumult mai greoaie, necesită cunoştinţe mai bogate şi perseverenţă deosebită - au fost selecţionate alterase de câini, cei mai cunoscuţi dintre aceştia fiind limierii. Aceşti limieri au moştenit un bagajereditar important necesar muncii pentru care au fost selecţionaţi (miros de excepţie, docilitate,tendinţa de a „boci” vânatul mort, lipsa de glas pe urma vânatului sănătos ş.a.m.d.). Aceste însuşiriale limierilor trebuie doar să fie desăvârşite prin dresaj.Urmărirea vânatului mare nu va începe, spre deosebire de căutarea vânatului mic, imediat.Se va lăsa să treacă un timp, în care vânatul să se aşeze, să piardă puterea şi să se răcească. Altfel,acesta îşi poate aduna ultimele forţe şi va reuşi să ajungă departe.În situaţia rănirii vânatului mare, vânătorul va aştepta timp de 1-2 ore şi va încerca săînţeleagă - după modul în care vânatul a marcat focul (planşa 71), după urmele lăsate, după culoareasângelui şi forma picăturilor (planşa 72) şi după modul de deplasare al acestuia – cât de grav esterănit. În funcţie de presupunerea făcută, începe urmărirea, mai devreme sau mai târziu. Răgazultrebuie să fie mai lung, de 2-3 ore, în cazul rănirilor care produc moartea târzie, cum ar fi, deexemplu, lovitura în abdomen, sau aproape imediat, după 10 minute, în cazul loviturilor bune, ca,de exemplu, în cutia toracică. În cazul lovirii uşoare a plămânului, în cazul lovirii ficatului sau aarterelor gâtului, urmărirea nu poate începe mai devreme de o oră.Având în vedere că vânatul mare rănit poate deveni agresiv (urs, mistreţ, dar şi cerb uneori)şi faptul că ursul şi mistreţul îşi păzesc, de regulă, urma, căutarea trebuie făcută cu ajutorul unuicâine sau de două persoane cu experienţă. În cazul vânatului rănit uşor este indicat să fie aşezaţi şialţi vânători în faţă, pe direcţia pe care se deplasează vânatul, pentru a-l intercepta şi a-i da loviturade graţie, în eventualitatea în care se ridică şi pleacă.Despre această tehnică a urmăririi vânatului mare rănit, cu sau fără câine, se poate scriemult. Sunt însă câteva marcaje recomandate a fi folosite (planşa 73) şi câteva reguli obligatoriu derespectat: urmărirea trebuie începută după o aşteptare suficientă şi trebuie făcută metodic, fără grabă;altfel, focul de graţie se va da, dacă se va mai putea da, mult mai târziu; niciodată nu se va călca pe urmele vânatului rănit, pentru a nu le şterge sau a le încurca; niciodată nu se va pleca de la ultima urmă lăsată de vânatul mare rănit, în cazul în careurmătoarele se pierd, fără a o marca; întotdeauna se va reveni la această ultima urmă marcată pentrua descifra următoarele urme, deoarece căutarea lor pe o direcţie presupusă de deplasare conduce, deobicei, la eşecuri; deplasarea se va face în cea mai perfectă linişte; altfel, există riscul de a ridica vânatulrănit înainte de a-l vedea şi a avea posibilitatea de tir; prospectarea terenului cu auzul şi cu privirea cât mai departe pe urmă, dar şi împrejur,poate fi salvatoare în cazul vânatului agresiv;156
ocolirea desişurilor fără vizibilitate şi încercuirea acestora pentru a redescoperi urma poatefi, de asemenea, salvatoare pentru vânător.Folosirea câinelui, chiar mai puţin dresat, întâi în lesă, apoi liber, constituie o şansă în pluspentru vânător.Regula de etică vânătorească care obligă vânătorul la găsirea cât mai rapidă a vânatului rănit,pentru a-i da lovitura de graţie şi a-i curma astfel chinurile, trebuie aplicată cu precauţie în cazulvânatului mare. Altfel, apare riscul de a i se da mult mai târziu această lovitură, dacă i se va mai puteada după ce s-a ridicat o dată şi s-a mutat mult mai departe ori în locuri mai greu de surprins.4.5.4. Condiţionarea vânatului împuşcatRolul vânătorului nu se termină odată cu dobândirea vânatului. Aria preocupărilor salecuprinde, în continuare, operaţiuni legate de condiţionarea şi de preconservarea acestuia. Acesteoperaţiuni constau în eviscerarea, răcirea, jupuirea şi, eventual, tranşarea lui, precum şi în detaşareatrofeelor în vederea preparării.Neglijarea sau efectuarea greşită a unora dintre aceste operaţiuni poate avea ca urmaredegradarea, până la distrugere, a principalelor produse vânătoreşti: trofeul, carnea şi pielea.Eviscerarea este prima grijă a vânătorului în cazul vânatului mare, însă ulterioară castrăriimasculilor, practicată imediat după focul de armă. Operaţiunea de eviscerare este foarte importantă,atât pentru răcirea vânatului împuşcat, cât şi pentru facilitarea transportului acestuia. De regulă,eviscerarea se face pe loc. Numai pe timp foarte rece, operaţiunea poate întârzia până ce setransportă vânatul într-un loc mai convenabil.În fapt, se goleşte vânatul împuşcat - aşezat pe spate, agăţat de gât, ori atârnat de picioareledin spate - de viscere, printr-o tăietură abdominală, extinsă de la anus până la gât sau de la anuspână la stern. Se înţelege că în primul caz bazinul şi sternul vor fi secţionate longitudinal, iar în celde-al doilea, doar bazinul. În acest mod se asigură accesul în abdomen şi în torace. Operaţiunea vacontinua cu secţionarea transversală a laringelui şi a esofagului, ultimul înnodându-se cât maiaproape de secţiune. Prin prinderea cu mâna şi tragere de esofag şi de trahee vor fi desprinse,succesiv, plămânii şi inima, apoi diafragma, stomacul şi ficatul şi, în final, intestinele, rinichii,vezica urinară, cu penis sau cu ovare, după caz. Operaţiunea se va încheia prin desprindereaanusului şi prin secţionarea venelor mai vizibile din zona bazinului, în scopul golirii acestora desânge. Această operaţiune de eviscerare se va continua prin practicarea unor tăieturi de răcire lasubsuori, crăparea greabănului dinspre interior spre exterior şi, eventual, prin tăierea capului şi apicioarelor de la genunchi.Vânatul golit de viscere se scurge de sânge, se şterge cu material textil uscat şi se menţinedeschis cu ajutorul unor crenguţe introduse în abdomen. După eviscerare se recomandă răcireavânatului în poziţie agăţată, pentru a se scurge mai bine şi a se răci mai repede, evitându-se în pluspătarea cărnii în punctele de sprijin ale carcasei pe suport.Eviscerarea se practică atât în cazul vânatului mare, pe vreme călduroasă sau când seintenţionează păstrarea acestuia mai mult timp, cât şi în cazul iepurilor şi al vânatului cu pene.Iepurii pot fi evisceraţi fie printr-o tăietură abdominală longitudinală, fie printr-o tăieturătransversală mică, atât cât să încapă mâna, poziţionată cât mai aproape de coadă. În cel de al doileacaz, după golirea de măruntaie prin smulgerea acestora cu mâna şi scurgerea sângelui, se închidetăietura trecându-se coada printr-o împunsătură făcută cu cuţitul imediat în faţa tăieturiitransversale.Eviscerarea vânatului cu pene, până la mărimea raţei şi a fazanului, se face direct prin anus.În acest scop, cu un cârlig improvizat dintr-o crenguţă sau cu unul special introdus prin anus, seprind prin răsucire intestinele, apoi se trag uşor afară. Nu este o operaţiune deloc grea.Păsările mai mari, precum cocoşul-de-munte şi gâsca, sunt de obicei eviscerate printr-otăietură abdominală longitudinală.157
- Page 1 and 2:
CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4:
DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6:
peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8:
unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10:
Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12:
indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14:
Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16:
Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18:
(capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20:
distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22:
împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24:
Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26:
Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28:
CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30:
Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32:
peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34:
durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36:
puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38:
Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40:
Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42:
Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44:
Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46:
Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48:
Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50:
(Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52:
construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54:
deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56:
Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58:
Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60:
Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62:
capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64:
Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66:
2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68:
Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70:
Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72:
Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74:
Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76:
Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78:
din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80:
ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82:
Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84:
2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86:
Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88:
Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90:
mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92:
Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94:
Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96:
Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98:
În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100:
S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102:
Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104:
crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138: mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140: Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142: oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146: jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148: fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150: acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152: Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154: Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155: ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 159 and 160: Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162: CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164: Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166: De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170: Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172: continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174: niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176: Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178: CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180: Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182: pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184: - categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186: din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188: În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190: Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192: - exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194: 6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196: - Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198: organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200: Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202: i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204: (4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206: g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis