CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Examenul se susţine, totodată, şi de organizatorul vânătorii, deoarece organizarea uneivânători colective nu este o activitate la fel de simplă precum organizarea unei vânători individualesau a unei vânători în grup restrâns de 2-5 vânători.La vânătorile în grup restrâns se stabilesc, în prealabil, doar câteva chestiuni şi anume: dataşi ora plecării, locul de unde se pleacă, mijlocul de transport şi, bineînţeles, ceea ce se intenţioneazăsă se vâneze. Fiecare vânător se îngrijeşte de echipamentul potrivit, de hrana sa etc.În cazul vânătorilor colective, răspunderea organizatorului este mai mare, deoarece demodul de organizare şi desfăşurare a acesteia depinde atât rezultatul, cât şi buna dispoziţie aparticipanţilor. Practic, organizarea unei vânători colective începe cu 1-2 zile mai devreme, cândorganizatorul acţiunii recunoaşte, împreună cu paznicul de vânătoare, terenul şi stabileşte programulviitoarei vânători, ţinând seamă de concentraţia vânatului (din informaţii, după urmele lăsate, dupăceea ce se vede în teren şi după alte indicii). Cu această ocazie se stabileşte şi numărul de vânătoricare pot participa, numărul de gonaci necesari şi modalitatea de convocare a acestora. De asemenea,locul şi ora întâlnirii vânătorilor şi gonacilor.În ziua vânătorii, organizatorul îşi intră în atribuţiile conferite de această calitate, fiindsingurul care ia decizii, deoarece este şi singurul care rămâne răspunzător de desfăşurarea acţiunii.Aşadar, conducerea vânătorii îi aparţine în exclusivitate, urmând să fie lăudat ori criticat, după caz,doar după finalizarea vânătorii. Nu este admis, în nici o situaţie, amestecul altor persoane înorganizare, dar se poate ţine seamă de eventualele sugestii făcute elegant înainte de începereagoanelor.Vânătoarea propriu-zisă debutează la ora stabilită, obligatoriu cu tradiţionalul „instructaj”,ocazie cu care vânătorii iau cunoştinţă despre unde, ce şi cum vor vâna, iar gonacii vor primi toateindicaţiile în vederea bunei desfăşurări a goanelor. Cu această ocazie se trag numerele la sorţi, sereamintesc regulile de „protecţia muncii” în vânătoare şi se dau toate celelalte informaţii solicitatede către participanţi.Deplasarea vânătorilor şi a gonacilor spre standuri şi, respectiv, spre linia de plecare agoanei trebuie făcută, în continuare, în perfectă linişte. Altfel, vânatul poate fi îndepărtat pe flancuriîncă înainte de începerea vânătorii propriu-zise.În standuri, vânătorii vor sta cât mai bine camuflaţi, fără să fumeze, fără să tuşească şi fărămişcări inutile. La vederea vânatului, ridicarea armei va fi cât mai lentă, iar focul se va trage doaratunci când acesta a ajuns în condiţii propice unui tir eficient. Altfel, vânatul trebuie lăsat să meargăspre vecin sau să plece. Decât să se rănească vânatul, prin împuşcături nesigure, mai bine să nuse tragă. Nu se pleacă din stand în căutarea vânatului rănit. Şi în acest caz se aplică o regulă: decâtsă se întâmple vreun accident, mai bine să se piardă acest vânat. În concluzie, vânatul rănit secaută după terminarea goanei.După fiecare goană, vânatul împuşcat se strânge, se condiţionează când este cazul, iar lasfârşitul vânătorii se organizează tabloul zilei de vânătoare sau mai simplu spus tabloul devânătoare.Urmează, la final, împărţirea vânatului, masa şi focul vânătoresc, transportul vânatuluidestinat valorificării şi reîntoarcerea vânătorilor spre domiciliul fiecăruia.4.5.2. Semnele rănirii vânatuluiEfectele alicelor şi proiectilelor unice care lovesc vânatul sunt diferite. De aceea, cele douăaspecte se vor prezenta separat.Efectul alicelor depinde de numărul şi de mărimea celor ce lovesc şi penetrează vânatul.Numărul alicelor care ajung în corpul vânatului şi puterea de penetraţie a acestora depind, la rândullor, de calitatea cartuşului şi de distanţa la care s-a tras. Este logic că odată cu creşterea acesteidistanţe scade numărul de alice care pot atinge vânatul şi, de asemenea, puterea lor de penetraţie.153