CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

13.07.2015 Views

care se vânează pe bază de autorizaţii individuale, vânătorul trebuie să ştie foarte bine, înainte de aapăsa pe trăgaci, în ce trage.Binoclurile de vânătoare trebuie să fie comode, cu putere de mărire de la 7 la 10 şi culuminozitate cât mai mare. Binoclurile foarte lejere nu sunt însă de cea mai bună calitate, din cauzaînlocuirii lentilelor şi prismelor din sticlă, cu lentile şi prisme din material plastic, care îmbătrânescîn timp şi devin opace. Nici binoclurile foarte puternice nu sunt cele mai indicate, întrucât la oputere de apropiere de peste 10 ori intervine neclaritatea datorată greutăţii de acomodare a ochilorşi, mai ales, imposibilităţii de ţinere în nemişcare a binoclului. În plus, cu cât binoclul este maiputernic, cu atât sporeşte neclaritatea cauzată de praf, de ceaţă sau de ploaie, precum şi de pierderealuminozităţii pe înserat. De aceea, recomandate pentru vânătoare sunt binoclurile de 7 x sau 8 x, culuminozitate cât mai mare, direct proporţională cu diametrul lentilelor obiectiv, indicate de cea de adoua cifră înscrisă pe binoclu.Raportul dintre diametrul lentilei obiectiv şi puterea de apropiere ne dă indicaţii în privinţaluminozităţii binoclului şi posibilităţilor de folosire a acestuia pe înserat. Cu cât raportul este maimare, cu atât binoclul este mai potrivit pentru a fi utilizat seara.De exemplu un binoclu de 7 x 50, cu lentile şi cu prisme de calitate, este mai potrivit pentruvânătoarea de seară decât un binoclu de 20 x 50, deoarece prin claritate anulează dezavantajul uneiputeri de apropiere mai mici.Luneta este, ca şi binoclul, un element accesoriu echipamentului vânătoresc, necesarăechipării armelor cu glonţ, pentru un tir mai uşor şi mult mai precis la distanţă. Avantajele oferite delunetă sunt următoarele: permite ochirea ţintelor fixe şi a celor în mişcare lentă mult mai uşor, fără riscul greşelilorde ochire datorate unei vizualizări mai greoaie prin echipamentul mecanic de ochire; măreşte şi apropie ţinta, pe care nu o acoperă; face posibil tirul în amurg şi în nopţile luminoase; permite vizualizarea semnelor de lovire a vânatului.Lunetele folosite pentru armele de vânătoare sunt de putere fixă sau variabile, cu diversetipuri de reticule.Important de reţinut este raportul dintre puterea de apropiere şi luminozitatea lunetei, cuaceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul binoclurilor. Pentru tirul unor ţinte aflate în mişcaresunt de preferat lunetele cu putere mică, de la 1,0 – 1,5 până la 4-6 şi, implicit, cu câmp vizualmare. Pentru tirul la vânatul care stă pe loc, o lunetă de 6 sau mai mare este mai indicată. Celevariabile, ca de exemplu de la 1,5 la 6 sunt foarte potrivite pentru ambele tipuri de tir.Alte accesorii care pot face parte din echipamentul unui vânător, fără pretenţia de a leepuiza, sunt următoarele: scăunelul de vânătoare, bidonul de apă, lanterna, bastonul pentrusprijinit arma cu glonţ, ustensile de şters arma direct în teren, o minitrusă de prim-ajutorpentru vânător sau pentru câinii de mistreţi şi de vizuină etc.4.5. Organizarea şi desfăşurarea vânătorii4.5.1. Organizarea vânătorii colective„Examenul” gestionarului fondului de vânătoare se susţine încă de la organizarea primelorpartide de vânătoare. Este momentul când se observă uşor dacă fondul de vânătoare a fost bine păzitşi vânatul corect ocrotit şi îngrijit. Dacă efectivele de vânat sunt în creştere, concluzia este pozitivă.Dacă nu, înseamnă că ori paza a fost ineficientă, ori dăunătorii naturali ai vânatului plantivor auevoluat necontrolat, ori măsurile de îngrijire au fost ca şi inexistente în iarna precedentă. Aceasta, încondiţiile în care nu a fost înregistrată nici o epizootie (mortalitate în masă datorată bolilor) şi nici omigrare a vânatului spre zonele învecinate.152

Examenul se susţine, totodată, şi de organizatorul vânătorii, deoarece organizarea uneivânători colective nu este o activitate la fel de simplă precum organizarea unei vânători individualesau a unei vânători în grup restrâns de 2-5 vânători.La vânătorile în grup restrâns se stabilesc, în prealabil, doar câteva chestiuni şi anume: dataşi ora plecării, locul de unde se pleacă, mijlocul de transport şi, bineînţeles, ceea ce se intenţioneazăsă se vâneze. Fiecare vânător se îngrijeşte de echipamentul potrivit, de hrana sa etc.În cazul vânătorilor colective, răspunderea organizatorului este mai mare, deoarece demodul de organizare şi desfăşurare a acesteia depinde atât rezultatul, cât şi buna dispoziţie aparticipanţilor. Practic, organizarea unei vânători colective începe cu 1-2 zile mai devreme, cândorganizatorul acţiunii recunoaşte, împreună cu paznicul de vânătoare, terenul şi stabileşte programulviitoarei vânători, ţinând seamă de concentraţia vânatului (din informaţii, după urmele lăsate, dupăceea ce se vede în teren şi după alte indicii). Cu această ocazie se stabileşte şi numărul de vânătoricare pot participa, numărul de gonaci necesari şi modalitatea de convocare a acestora. De asemenea,locul şi ora întâlnirii vânătorilor şi gonacilor.În ziua vânătorii, organizatorul îşi intră în atribuţiile conferite de această calitate, fiindsingurul care ia decizii, deoarece este şi singurul care rămâne răspunzător de desfăşurarea acţiunii.Aşadar, conducerea vânătorii îi aparţine în exclusivitate, urmând să fie lăudat ori criticat, după caz,doar după finalizarea vânătorii. Nu este admis, în nici o situaţie, amestecul altor persoane înorganizare, dar se poate ţine seamă de eventualele sugestii făcute elegant înainte de începereagoanelor.Vânătoarea propriu-zisă debutează la ora stabilită, obligatoriu cu tradiţionalul „instructaj”,ocazie cu care vânătorii iau cunoştinţă despre unde, ce şi cum vor vâna, iar gonacii vor primi toateindicaţiile în vederea bunei desfăşurări a goanelor. Cu această ocazie se trag numerele la sorţi, sereamintesc regulile de „protecţia muncii” în vânătoare şi se dau toate celelalte informaţii solicitatede către participanţi.Deplasarea vânătorilor şi a gonacilor spre standuri şi, respectiv, spre linia de plecare agoanei trebuie făcută, în continuare, în perfectă linişte. Altfel, vânatul poate fi îndepărtat pe flancuriîncă înainte de începerea vânătorii propriu-zise.În standuri, vânătorii vor sta cât mai bine camuflaţi, fără să fumeze, fără să tuşească şi fărămişcări inutile. La vederea vânatului, ridicarea armei va fi cât mai lentă, iar focul se va trage doaratunci când acesta a ajuns în condiţii propice unui tir eficient. Altfel, vânatul trebuie lăsat să meargăspre vecin sau să plece. Decât să se rănească vânatul, prin împuşcături nesigure, mai bine să nuse tragă. Nu se pleacă din stand în căutarea vânatului rănit. Şi în acest caz se aplică o regulă: decâtsă se întâmple vreun accident, mai bine să se piardă acest vânat. În concluzie, vânatul rănit secaută după terminarea goanei.După fiecare goană, vânatul împuşcat se strânge, se condiţionează când este cazul, iar lasfârşitul vânătorii se organizează tabloul zilei de vânătoare sau mai simplu spus tabloul devânătoare.Urmează, la final, împărţirea vânatului, masa şi focul vânătoresc, transportul vânatuluidestinat valorificării şi reîntoarcerea vânătorilor spre domiciliul fiecăruia.4.5.2. Semnele rănirii vânatuluiEfectele alicelor şi proiectilelor unice care lovesc vânatul sunt diferite. De aceea, cele douăaspecte se vor prezenta separat.Efectul alicelor depinde de numărul şi de mărimea celor ce lovesc şi penetrează vânatul.Numărul alicelor care ajung în corpul vânatului şi puterea de penetraţie a acestora depind, la rândullor, de calitatea cartuşului şi de distanţa la care s-a tras. Este logic că odată cu creşterea acesteidistanţe scade numărul de alice care pot atinge vânatul şi, de asemenea, puterea lor de penetraţie.153

care se vânează pe bază de autorizaţii individuale, vânătorul trebuie să ştie foarte bine, înainte de aapăsa pe trăgaci, în ce trage.Binoclurile de vânătoare trebuie să fie comode, cu putere de mărire de la 7 la 10 şi culuminozitate cât mai mare. Binoclurile foarte lejere nu sunt însă de cea mai bună calitate, din cauzaînlocuirii lentilelor şi prismelor din sticlă, cu lentile şi prisme din material plastic, care îmbătrânescîn timp şi devin opace. Nici binoclurile foarte puternice nu sunt cele mai indicate, întrucât la oputere de apropiere de peste 10 ori intervine neclaritatea datorată greutăţii de acomodare a ochilorşi, mai ales, imposibilităţii de ţinere în nemişcare a binoclului. În plus, cu cât binoclul este maiputernic, cu atât sporeşte neclaritatea cauzată de praf, de ceaţă sau de ploaie, precum şi de pierderealuminozităţii pe înserat. De aceea, recomandate pentru vânătoare sunt binoclurile de 7 x sau 8 x, culuminozitate cât mai mare, direct proporţională cu diametrul lentilelor obiectiv, indicate de cea de adoua cifră înscrisă pe binoclu.Raportul dintre diametrul lentilei obiectiv şi puterea de apropiere ne dă indicaţii în privinţaluminozităţii binoclului şi posibilităţilor de folosire a acestuia pe înserat. Cu cât raportul este maimare, cu atât binoclul este mai potrivit pentru a fi utilizat seara.De exemplu un binoclu de 7 x 50, cu lentile şi cu prisme de calitate, este mai potrivit pentruvânătoarea de seară decât un binoclu de 20 x 50, deoarece prin claritate anulează dezavantajul uneiputeri de apropiere mai mici.Luneta este, ca şi binoclul, un element accesoriu echipamentului vânătoresc, necesarăechipării armelor cu glonţ, pentru un tir mai uşor şi mult mai precis la distanţă. Avantajele oferite delunetă sunt următoarele: permite ochirea ţintelor fixe şi a celor în mişcare lentă mult mai uşor, fără riscul greşelilorde ochire datorate unei vizualizări mai greoaie prin echipamentul mecanic de ochire; măreşte şi apropie ţinta, pe care nu o acoperă; face posibil tirul în amurg şi în nopţile luminoase; permite vizualizarea semnelor de lovire a vânatului.Lunetele folosite pentru armele de vânătoare sunt de putere fixă sau variabile, cu diversetipuri de reticule.Important de reţinut este raportul dintre puterea de apropiere şi luminozitatea lunetei, cuaceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul binoclurilor. Pentru tirul unor ţinte aflate în mişcaresunt de preferat lunetele cu putere mică, de la 1,0 – 1,5 până la 4-6 şi, implicit, cu câmp vizualmare. Pentru tirul la vânatul care stă pe loc, o lunetă de 6 sau mai mare este mai indicată. Celevariabile, ca de exemplu de la 1,5 la 6 sunt foarte potrivite pentru ambele tipuri de tir.Alte accesorii care pot face parte din echipamentul unui vânător, fără pretenţia de a leepuiza, sunt următoarele: scăunelul de vânătoare, bidonul de apă, lanterna, bastonul pentrusprijinit arma cu glonţ, ustensile de şters arma direct în teren, o minitrusă de prim-ajutorpentru vânător sau pentru câinii de mistreţi şi de vizuină etc.4.5. Organizarea şi desfăşurarea vânătorii4.5.1. Organizarea vânătorii colective„Examenul” gestionarului fondului de vânătoare se susţine încă de la organizarea primelorpartide de vânătoare. Este momentul când se observă uşor dacă fondul de vânătoare a fost bine păzitşi vânatul corect ocrotit şi îngrijit. Dacă efectivele de vânat sunt în creştere, concluzia este pozitivă.Dacă nu, înseamnă că ori paza a fost ineficientă, ori dăunătorii naturali ai vânatului plantivor auevoluat necontrolat, ori măsurile de îngrijire au fost ca şi inexistente în iarna precedentă. Aceasta, încondiţiile în care nu a fost înregistrată nici o epizootie (mortalitate în masă datorată bolilor) şi nici omigrare a vânatului spre zonele învecinate.152

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!