CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Manşonul, care pare acum demodat, este mai practic decât mănuşile şi dă un plus deeleganţă echipamentului vânătoresc. Este mai comod de folosit, dar numai la vânătoarea cu gonacişi la pândă.Mănuşile în schimb, care au înlocuit în timp manşonul, sunt mai frecvent folosite, dar şiacestea trebuie să fie adaptate pentru vânătoare. Fie că au degetul arătător tăiat la jumătate, fie că aupracticat un orificiu special pentru scoaterea acestui deget, fie că au doar degetul în discuţie separatsau toate degetele individualizate, culoarea şi modelul indică vizibil scopul pentru care au fostconfecţionate.Încălţămintea trebuie să fie, la rândul ei, comodă şi să nu permită pătrunderea apei. Dinpunct de vedere vânătoresc este indicată încălţămintea cu talpă de cauciuc, care aderă bine la terenşi poate fi folosită fără zgomot în timpul deplasării. Pentru munte şi pentru gheaţă sunt indicaţibocancii cu crampoane sau cu ţinte. În schimb, la baltă, cizmele de cauciuc, normale sau şold, suntde neînlocuit. Trebuie acordată atenţie culorii, care se impune să concorde cu mediul şi cu celelaltearticole de vestimentaţie.Rucsacul este cel mai practic şi încăpător pentru purtat cele necesare vânătorului în teren. Înplus, permite transportul vânatului împuşcat (de la fazan, la căprior). Important este ca rucsacul săfie încăpător, să aibă curele late pentru a nu „tăia” umerii şi suficiente buzunare exterioare. Uncadru uşor din aluminiu, care să se poată transforma în scăunel, asigură rucsacului moderncomoditate în timpul deplasării şi posibilitatea folosirii acestuia pentru odihnă sau aşteptare înstand. Este recomandabil ca rucsacul să aibă fundul impermeabil şi să fie, în general, uşor.Geanta sau tolba clasică de vânătoare este mai puţin comodă decât rucsacul, însă maielegantă. Chiar dacă stânjeneşte umbletul vânătorului, din cauza dezechilibrării acestuia şi apăsăriiobositoare pe un singur umăr, rămâne la modă, îndeosebi pentru merinde şi pentru cartuşe. Dacă sefoloseşte şi pentru transportul vânatului mic, este necesar să fie prevăzută şi cu o plasă din sfoarădestinată acestui scop.Tocul pentru armă trebuie să răspundă scopului de a feri arma de lovituri în timpultransportului. Unii vânători preferă tocul clasic din piele, elegant, pe când alţii tocul din pânză saudin alte materiale, deoarece poate fi mai uşor împachetat şi purtat în rucsac. În ultima vreme suntdin ce în ce mai frecvent întâlnite şi tocurile tip valiză, din piele rigidă, din material plastic sau dinaluminiu, care protejează mult mai eficient arma. Alegerea tocului, din multitudinea de posibilităţioferite de piaţă, rămâne o chestiune de preferinţă personală.Cartuşiera face parte din echipamentul vânătorului, cu armă lisă, mixtă sau cu glonţ.Clasice sunt cartuşierele din toval, sub formă de brâu. Sunt însă confecţionate acum o multitudinede alte forme, din diverse alte materiale, de la genţi şi cutii de purtat cartuşe, până la portofele deprins la brâu sau de purtat în buzunare. Ultimele sunt folosite îndeosebi în cazul cartuşelor cu glonţ.Ciochinarul, prins de obicei de cartuşieră, dar şi de geantă sau la curea, este format din maimulte cureluşe sau sfori împletite, cu inel sau gaică la unul din capete. La celălalt sunt prinse la unloc de un inel, o gaică sau o carabinieră. Cu „laţul” format la capătul liber se prind de gât sau depicioare păsările vânate. Ciochinarul nu este foarte comod de purtat în cazul vânatului zburător maimare şi nici atunci când se vânează în desişuri. Face însă parte din ţinuta vânătorului de păsări.Cuţitul de vânătoare face şi el parte din ţinuta obligatorie a oricărui vânător. Fie că estevorba despre clasicul cuţit de vânătoare purtat în teacă, fie că este vorba despre un briceagvânătoresc purtat în buzunar, nu trebuie să lipsească nici vânătorului de vânat mare, care trebuie săcastreze şi să eviscereze piesele dobândite, nici vânătorului de vânat mic, care trebuie să jupoaiesau, după caz, să scoată intestinele vânatului împuşcat.Binoclul este un element accesoriu din echipamentul de vânătoare, necesar vânătorului carepractică vânătoarea la pândă sau la dibuit. Fără un binoclu corespunzător nu pot fi uşor identificateşi, mai ales, studiate din punct de vedere al calităţii trofeului sau al altor indici exteriori,exemplarele urmărite de cerb, de căprior, de capră neagră, de urs etc. Pentru aceste specii de vânat,151