CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

acest bagaj ereditar intervine dresorul, prin deprinderea câinelui să execute anumite comenzi şi oanumită muncă, într-un anumit mod.Educaţia căţelului începe foarte devreme, de la circa 6 săptămâni, dar nu este tardivă nici la3-4 luni. În această perioadă, căţelul trebuie învăţat să vină la o anumită chemare, să-şi recunoascănumele, să fie curat atunci când este crescut în casă şi disciplinat atunci când i se cere acest lucru.Dresajul propriu-zis începe de la vârsta de 3-4 luni, dar nu este greşit nici dacă este demaratmai devreme. În general, cu cât se începe mai devreme, cu atât este mai bine. Dresajul trebuieterminat însă la vârsta de 1 an, în cazul prepelicarilor şi a hărţuitorilor de vizuină, şi la vârsta de 2-3ani, în cazul gonitorilor-hărţuitori de suprafaţă.Este de la sine înţeles că dresajul diferă de la o categorie de câini la alta, de la rasă la rasă şide la exemplar la exemplar. Nu pot fi detaliate toate aceste aspecte, dar câteva precizări se impune afi făcute.Prepelicarii trebuie învăţaţi:- să aibă apel, adică să vină prompt la chemare;- să şadă nemişcaţi pe picioarele din spate, în poziţia „şezut” la comanda „şezi”;- să execute poziţia „down” la comanda „culcat”, adică să se aşeze întins pe burtă, cu capullipit pe labele dinainte;- să aporteze la comanda „aport”, de pe uscat şi din apă, mai ales în cazul prepelicariloruniversali;- să aibă „cheta” corespunzătoare, adică să cerceteze sistematic terenul din faţa vânătoruluipentru a descoperi vânatul, de la stânga la dreapta şi invers, nu în adâncime;- să „ponteze” caracteristic şi să stârnească vânatul doar la comanda „pil”, în cazulprepelicarilor pontatori, ori să-l stârnească doar, după o uşoară marcare, în cazul prepelicarilorscotocitori;- să aporteze vânatul fără a-l muşca şi să-l predea fără reţineri vânătorului, preferabil dinpoziţia şezut.Primele 3-4 deprinderi se învaţă în perioada aşa-numitului „dresaj de casă”, iar celelalte prindresajul în teren.Câinii gonitori se dresează uşor „prin imitaţie”, adică dându-li-se drumul din lesă săgonească după un câine format. În lipsa unui astfel de câine, ei trebuie eliberaţi pe urmă proaspătă,fiindcă învaţă singuri, după vârsta de 5-6 luni, să ţină urma. Performanţele în privinţa căutării şigăsirii vânatului, a gonirii lui în mare viteză sau mai domol, a felului în care dau glas şi alteleasemenea depind, aproape exclusiv, de calităţile native.Ceea ce trebuie să încerce vânătorul-dresor să deprindă câinele la începutul dresajului estesă execute primele 2-3 comenzi (apelul, şezutul şi culcatul).Cea mai importantă sarcină ce îi revine ulterior, de a specializa câinele pentru căutarea,urmărirea şi hărţuirea anumitor specii de vânat. Or, acest lucru durează şi nu se poate realiza decâtprintr-o exigenţă aparte faţă de câine, în sensul eliberării acestuia din lesă doar atunci când alţi câiniînvăţaţi lucrează la specia căutată (vulpe, mistreţ) sau pe urma caldă a acestor specii, nepermiţândui-sesă lucreze la altele. Încurajarea are efectul ei, însă cel mai important aspect în dresarea câinilorgonitori este ca în faţa lor să se vâneze, cel puţin la început, doar speciile pentru care se doreşte săfie specializaţi. Din acelaşi motiv se interzice cu desăvârşire vânarea cervidelor în prezenţa câinilorgonitori, pentru care aceştia au o preferinţă nativă.În situaţia câinilor de mistreţi, vârsta de începere a dresajului trebuie să fie mai mare (8-12luni). Aceasta fiindcă mulţi căţei se sperie la prima întâlnire cu mistreţul, uneori pentru toată viaţa.Indicat, în cazul căţeilor din rasele copoi şi beagle, ar fi un dresaj de specializare în ţarcuri demistreţi, până la circa 1,5 ani, după care să fie scoşi în terenul de vânătoare. Dacă la vârsta de 2-3ani un câine de mistreţ este bine format şi specializat, dresajul trebuie considerat reuşit.Chestiunile menţionate pentru câinii gonitori sunt valabile şi pentru hărţuitorii de suprafaţă.Se impune precizarea că jagdterierii, de exemplu, sunt mult mai precoce decât copoii, tekelii sunt149