CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

alegerii cuplurilor celor mai valoroase, cunoscute cu ocazia vânătorilor, dar şi a competiţiilor caninede lucru.O certitudine în acest sens este oferită de canisele deja recunoscute.4.3.4. Întreţinerea şi îngrijirea câinelui de vânătoareDe la început trebuie recomandată ţinerea câinelui de vânătoare afară şi în exterioruloraşului, dacă este posibil. Aceasta pentru a fi adaptat condiţiilor atmosferice în care lucrează şipentru a i se feri „nasul” de tot felul de mirosuri, cu totul şi totul străine mediului în care va fiutilizat.Câinii cu păr lung trebuie pieptănaţi periodic, iar foxterierii sârmoşi şi terierii cu păr lungtunşi.Tot periodic, trebuie să li se şteargă ochii şi urechile. Aceste măsuri de curăţenie suntnecesare după fiecare vânătoare în cazul lucrului la vizuină, în desişuri, în ierburi şi buruieni etc.Hrana câinelui de vânătoare se impune a fi şi ea pe de o parte variată, iar pe de altă partesuficient de consistentă, corespunzătoare efortului pe care aceştia îl depun.Există diferite tipuri de hrană concentrată, inclusiv din categoria celor destinate câinilor carefac efort. Uneori numai această hrană concentrată nu este suficientă, deoarece intervine în timpsaturaţia. De aceea se recomandă suplimentarea hranei concentrate cu mâncare gătită, cu carnecrudă verificată sanitar-veterinar şi cu organe sau cu carne de calitate inferioară foarte bine fierte.Mămăliga, arpacaşul, orezul, legumele fierte, oasele late fierte sau crude, laptele şi alte astfel desorturi sunt indicate şi ele în hrănirea câinelui de vânătoare. Posibilităţile se întregesc cu ciorbe şi curesturi de la bucătărie, fructe şi chiar legume, mai ales dacă sunt acceptate crude.Câinele bine hrănit se cunoaşte după aspectul general, după luciul părului, dupăcomportament etc.Când hrănirea este corectă, dar câinii nu arată bine, trebuie suspectaţi de infestare cuparaziţi. Curativ, într-un astfel de caz, dar şi preventiv, de două ori pe an, câinele trebuiedehelmintizat, atât contra paraziţilor interni (rotunzi şi laţi), cât şi a celor externi.În cazul câinilor de vânătoare prezintă importanţă padocul, care trebuie să fie suficient demare pentru a permite mişcarea acestora, şi cuşca, aceasta trebuind să fie călduroasă şi perfectînchisă, în scopul evitării curentului şi a pierderii căldurii pe timp de iarnă. Se recomandă, dinmotivele arătate, modelele de cuşcă deja experimentate (planşa 69). Cuşca mai trebuie să aibăacoperiş mobil sau unul dintre pereţi detaşabil pentru a putea fi oricând vizionată în interior.Periodic trebuie să se acorde atenţie şi curăţeniei corporale a câinelui, care necesită să fiepieptănat cu o perie specială, spălat la nevoie, curăţate urechile şi ochii, îngrijite rănile căpătate întimpul lucrului etc.4.3.5. Dresajul câinelui de vânătoarePentru a presta o activitate utilă vânătorului, câinele de vânătoare trebuie dresat. Deşiaceastă muncă nu este simplă, reuşita ei aduce satisfacţii aparte vânătorului-dresor, mai ales în cazulîn care câinele îi aparţine.Pe parcursul procesului de instruire, între dresor şi câine se stabilesc relaţii strânse deinterdependenţă şi de înţelegere, care conduc în final la educarea şi la dresarea celui din urmă. Areînsă de învăţat foarte mult şi vânătorul de la câine.În munca de dresaj trebuie pornit de la realitatea că fiecare câine se naşte cu un anumit bagajereditar de aptitudini, bine fixat în cazul unor rase vechi, dar diferit de la un exemplar la altul. Peste148