CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

jagdterierul cu păr scurt; foxterierul cu păr sârmos; foxterierul cu păr scurt; tekelul cu păr sârmos; tekelul cu păr scurt; tekelul cu păr lung; airedale terierul;weldterierul.III. Câini pentru urmărirea vânatului mare rănit sunt: limierul bavarez; limierul hanoveran; limierul englezesc (bloodhund).Enumerarea raselor de câini de vânătoare s-a limitat la cele mai frecvente şi variate raseîntâlnite în România. În ultima perioadă pot fi văzute însă, inclusiv la vânătoare, foarte multeexemplare din rase mai puţin cunoscute, care aparţin uneia sau alteia dintre categoriile enumeratemai sus.4.3.2. CaracteristiciCâinii prepelicari sunt utilizaţi în special la vânătoarea de vânat mic. Rareori sunt întâlniteexemplare cu aptitudini şi dresaj adecvate pentru vânătoarea de vânat mare sau pentru urmărit peurmă de sânge.În general, prepelicarii se caracterizează prin cap şi ochi expresivi, urechi mari şi blegi,miros bun şi pasiune pentru căutarea vânatului viu.După comportamentul faţă de vânat, prepelicarii se împart în trei categorii: prepelicaripontatori, prepelicari scotocitori şi retrieveri. Primii se caracterizează prin faptul că, atunci cândsimt vânatul rămân în „aret”. Se spune că „pontează” sau „aretează” vânatul, apoi la comandavânătorului îl stârnesc, iar după focul de armă, de regulă, îl aportează. Prepelicarii scotocitori cautăînsă continuu vânatul şi îi semnalează prezenţa printr-un comportament vizibil mai alert, marcareuşoară caracteristică şi stârnire fără comandă. După focul de armă aportează vânatul împuşcat.Retrieverii, folosiţi de regulă doar pentru aportul vânatului, sunt utilizaţi în prezent, tot maifrecvent, şi ca prepelicarii pontatori. Inteligenţa, mirosul relativ bun, memoria şi adaptarea morfoanatomicăpentru lucru în apă rece îi recomandă pentru utilizare pe scară mai largă în România.Prepelicarii pontatori se împart, la rândul lor, în două categorii: prepelicari insulari sau maripontatori şi prepelicari continentali sau universali.Prepelicarii insulari sau marii pontatori, creaţi ca rase pe teritoriul Marii Britanii, suntspecializaţi pentru vânătoarea la vânatul mic. Ei se caracterizează prin miros foarte fin,temperament vioi, chetă largă executată în viteză mare şi rezistenţă deosebită la lucru, chiar încondiţii de căldură şi de uscăciune. Au aretul ferm, dar aportează slab sau refuză aportul. Mai desfolosiţi la vânătoare sunt pointerul şi seterul alb, ultimul prezentând la noi dezavantajul încărcăriipărului, mai ales de pe urechi, cu ciulini, turiţă etc. De reţinut folosirea lor relativ limitată, curezultate de excepţie la prepeliţe, la sitari, la fazani şi la alte păsări de uscat. La apă lucrează maislab, fiind puţine exemplare care acceptă un astfel de lucru.Prepelicarii continentali sau universali, creaţi în Europa, sunt mult mai diversificaţi cautilizare. Au mirosul mai slab decât prepelicarii insulari şi, din acest motiv, au cheta mai mică,executată într-un ritm mai puţin vioi. Sunt şi mai greoi şi mai puţin rezistenţi la oboseală, mai alesîn condiţii de uscăciune şi de căldură exagerate.145