CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

13.07.2015 Views

Nu este recomandabil ca proba de rezistenţă să fie refăcută în condiţii de improvizaţie, decătre persoane care nu au cunoştinţele necesare, ci doar de către fabricanţi, în tuneluri balistice, saude către producătorii de muniţie, care au experienţa cerută în materie.Dacă vânătorul foloseşte muniţie necorespunzătoare armei, de exemplu cartuşe magnum înarme obişnuite, dacă foloseşte mai multă pulbere sau pulberi necunoscute ce dezvoltă presiuni maimari, sau dacă, dintr-o regretabilă neatenţie, înfundă ţeava armei cu zăpadă, cu pământ sau cu altecorpuri străine, ţeava poate exploda, plesni sau inela, ceea ce conduce fie la necesitatea schimbăriiacesteia, fie la necesitatea reparării ei în cazul inelării spre gura ţevii.La armele cu glonţ proba oficială de rezistenţă nu trebuie repetată, deoarece acestea sedecalibrează şi nu mai pot fi folosite cu mult mai înainte ca rezistenţa la presiune să scadă periculospentru vânător.Verificarea randamentului armelor lise. Constă în verificarea procentajului, grupajului,regularităţii şi puterii de penetraţie a alicelor.În scopul efectuării acestor verificări se folosesc cartuşe de 3,5 mm şi se efectuează trageride la 35 de metri, în ţinte-panou speciale (planşa 62).Ţinta pentru determinarea procentajului, a grupajului şi a regularităţii răspândirii alicelorconstă într-un panou pe care se trasează un centru şi două cercuri concentrice, unul cu diametrul de75 cm, iar celălalt cu diametrul de 37,5 cm. Ţinta pentru verificarea puterii de pătrundere este fie oscândură de răşinoase uscată, cu grosimea de 2 cm, fie un pachet gros de cartoane sau de hârtie.Procentajul, calculat în funcţie de numărul de alice intrate în cercul mare din numărul totalde alice din cartuş, poate fi: slab, când este sub 45%; suficient, când este cuprins între 45 şi 49%; bun, când este cuprins între 50 şi 54%; foarte bun, când este cuprins între 55 şi 64%; excelent, când este cuprins între 65 şi 70%; superior, când este de peste 71%.Grupajul se consideră foarte bun dacă în cercul mic sunt regăsite 30-40% din numărul totalde alice. Sub 10%, grupajul este slab.Regularitatea se calculează prin raportarea, la numărul total de alice din cartuş, a diferenţeidintre numărul de alice intrate în cercul mare şi a celor intrate în cercul mic. Regularitatea poate fi: suficientă, când este de peste 25%; bună, când este cuprinsă între 20-14%; superioară, când este sub 14%.Puterea de pătrundere, cunoscută şi sub denumirea de putere de penetrare sau depenetraţie, se apreciază şi se consideră bună doar dacă 30-40% din numărul total de alice din cartuşstrăbat, de exemplu, scândura de răşinoase de 2 cm grosime.La aceste verificări nu se trag concluzii după un singur foc tras, ci după media a câte 5focuri trase din fiecare ţeavă. Pentru concluzii cât mai corect, sunt necesare însă comparaţii cuputerea de penetrare a unor cartuşe recunoscute ca fiind eficiente din acest punct de vedere.Verificarea preciziei armelor ghintuite. Această verificare se face trăgându-se serii de câte5 focuri, în ţinte situate la diferite distanţe (100 m, 150 m, 200 m). Se înţelege că cei care executătragerile trebuie să aibă experienţa şi siguranţa necesare, pentru a nu influenţa subiectiv rezultatulobţinut. Din acelaşi motiv, tragerile se fac cu arma prinsă într-un dispozitiv special sau din poziţiaculcat, cu ţeava rezemată corect pe un săculeţ de nisip. Se precizează că: arma este justă şi precisă când cele 5 focuri intră grupat în centrul ţintei; arma este doar precisă dar nu justă când cele 5 focuri intră grupat, dar în altă porţiune aţintei decât în centrul acesteia (decât în punctul ochit);142

arma nu este nici justă, nici precisă, când focurile merg împrăştiat, departe sau în jurulpunctului ochit.4.2.11. Îngrijirea armelor de vânătoareÎntreţinerea şi păstrarea în bune condiţii a armelor de vânătoare constituie, pentru oricevânător, o obligaţie mai mult decât morală, care ţine, într-un anume fel, de etica vânătorească. Ar fide dorit ca preocuparea în acest sens să devină un mod efectiv de prelungire a zilei de vânătoare,deoarece, după fiecare întoarcere din teren, arma se cuvine a fi temeinic şi imediat curăţată.Curăţatul armei constă, de fapt, în curăţirea ţevilor, a basculei şi a patului. Periodic însă,cel puţin la sfârşitul anului vânătoresc, se impune şi curăţirea mecanismului de dare a focului,operaţiune care este indicat să fie făcută de către armurieri.Curăţirea ţevilor armei este necesară după fiecare folosire, deoarece acestea transpiră laschimbarea mediului şi, în plus, se murdăresc şi se plumbuiesc cu ocazia executării focurilor.Necurăţate, ţevile se pătează, apoi rugina lucrează în profunzime, depreciind aspectul acestora şi,ulterior, posibilitatea de obturaţie perfectă în interior, între bură şi peretele ţevii. În acelaşi timp,creşte coeficientul de frecare a alicelor de ţeava ruginită, cariată şi/sau plumbuită, scăzândcorespunzător procentajul, grupajul şi regularitatea focului. Când este vorba despre o ţeavăghintuită, apare fenomenul rotunjirii şi arămirii ghinturilor, ceea ce reduce substanţial preciziatirului.Curăţarea ţevilor se poate face umed sau uscat.Curăţirea umedă constă în spălarea cu apă a ţevilor, de fapt cu apă caldă în care s-a dizolvatpuţin săpun, la interior şi la exterior, în limpezirea acestora, în uscarea lor şi ungerea ulterioară cuulei special. Pentru spălarea la interior se improvizează un piston din vată, pe o vergea adecvată, cucare se trage apă şi se freacă interiorul până ce vata schimbată rămâne curată. Pe exterior,operaţiunea este mai simplă. Urmează limpezirea ţevilor în apă călduţă şi curată şi ştergerea lorinsistentă, până se usucă. Operaţiunea se finalizează prin ungerea ţevilor la interior şi la exterior,surplusul de ulei îndepărtându-se cu o cârpă moale, uscată.În cazul ţevilor ghintuite, dezarămirea se face cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţieamoniacală, care se poate procura din comerţ sau se poate prepara (71 cm 3 amoniac şi 29 cm 3 deapă, în care se dizolvă 50 g de persulfat de sodiu, totul diluat într-un litru de apă). După dezarămire,ţeava se curăţă la interior, exact ca în cazul ţevilor lise.Curăţirea uscată se face mai întâi cu o perie din sârmă, care asigură deplumbuirea, apoi cuuna din păr, pe care se înfăşoară repetat vată, până ce aceasta rămâne curată la trecerea, puţinforţată, prin ţeavă. Atât peria cât şi vata trebuie înmuiate în ulei special de arme pentru a asigura obună curăţire. După terminarea operaţiunii, ţevile se ung la interior şi la exterior, îndepărtându-sesurplusul de ulei prin ştergere cu o cârpă moale.Se atrage atenţia că orice ţeavă se curăţă introducând vergeaua pe la detunător, nu pe la guraţevii, pentru a se evita decalibrarea prin această porţiune. Este indicat ca vergeaua să fieconfecţionată din lemn sau din oţel rigid, caz în care peste aceasta se trage obligatoriu o cămaşă devarniş sau se îmbracă în textolit.Curăţirea ţevilor, la armele basculante, se finalizează prin ungerea ghearei extractorului,fiind necesară în caz de ruginire scoaterea acesteia prin deşurubarea parţială a cuiului de fixare.Curăţirea basculei se face în mod curent doar la exterior, urmărindu-se îndepărtareaimpurităţilor din unghiurile acesteia, din lăcaşul zăvoarelor şi al percutoarelor. Folosind apoi unbeţişor subţire din lemn sau o scobitoare se ung, cu puţin ulei, toate aceste locuri greu accesibile.Periodic însă, cel puţin o dată pe an, mecanismul de dare a focului trebuie demontat şicurăţat bine, pentru a exista garanţia funcţionării fără surprize a acestuia. În primul rând se spală înbenzină, în motorină sau în petrol lampant piesele componente, pentru dizolvarea uleiului vechi(vâscos) şi pentru îndepărtarea altor impurităţi. După curăţire, toate piesele demontate ale143

arma nu este nici justă, nici precisă, când focurile merg împrăştiat, departe sau în jurulpunctului ochit.4.2.11. Îngrijirea armelor de vânătoareÎntreţinerea şi păstrarea în bune condiţii a armelor de vânătoare constituie, pentru oricevânător, o obligaţie mai mult decât morală, care ţine, într-un anume fel, de etica vânătorească. Ar fide dorit ca preocuparea în acest sens să devină un mod efectiv de prelungire a zilei de vânătoare,deoarece, după fiecare întoarcere din teren, arma se cuvine a fi temeinic şi imediat curăţată.Curăţatul armei constă, de fapt, în curăţirea ţevilor, a basculei şi a patului. Periodic însă,cel puţin la sfârşitul anului vânătoresc, se impune şi curăţirea mecanismului de dare a focului,operaţiune care este indicat să fie făcută de către armurieri.Curăţirea ţevilor armei este necesară după fiecare folosire, deoarece acestea transpiră laschimbarea mediului şi, în plus, se murdăresc şi se plumbuiesc cu ocazia executării focurilor.Necurăţate, ţevile se pătează, apoi rugina lucrează în profunzime, depreciind aspectul acestora şi,ulterior, posibilitatea de obturaţie perfectă în interior, între bură şi peretele ţevii. În acelaşi timp,creşte coeficientul de frecare a alicelor de ţeava ruginită, cariată şi/sau plumbuită, scăzândcorespunzător procentajul, grupajul şi regularitatea focului. Când este vorba despre o ţeavăghintuită, apare fenomenul rotunjirii şi arămirii ghinturilor, ceea ce reduce substanţial preciziatirului.Curăţarea ţevilor se poate face umed sau uscat.Curăţirea umedă constă în spălarea cu apă a ţevilor, de fapt cu apă caldă în care s-a dizolvatpuţin săpun, la interior şi la exterior, în limpezirea acestora, în uscarea lor şi ungerea ulterioară cuulei special. Pentru spălarea la interior se improvizează un piston din vată, pe o vergea adecvată, cucare se trage apă şi se freacă interiorul până ce vata schimbată rămâne curată. Pe exterior,operaţiunea este mai simplă. Urmează limpezirea ţevilor în apă călduţă şi curată şi ştergerea lorinsistentă, până se usucă. Operaţiunea se finalizează prin ungerea ţevilor la interior şi la exterior,surplusul de ulei îndepărtându-se cu o cârpă moale, uscată.În cazul ţevilor ghintuite, dezarămirea se face cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţieamoniacală, care se poate procura din comerţ sau se poate prepara (71 cm 3 amoniac şi 29 cm 3 deapă, în care se dizolvă 50 g de persulfat de sodiu, totul diluat într-un litru de apă). După dezarămire,ţeava se curăţă la interior, exact ca în cazul ţevilor lise.Curăţirea uscată se face mai întâi cu o perie din sârmă, care asigură deplumbuirea, apoi cuuna din păr, pe care se înfăşoară repetat vată, până ce aceasta rămâne curată la trecerea, puţinforţată, prin ţeavă. Atât peria cât şi vata trebuie înmuiate în ulei special de arme pentru a asigura obună curăţire. După terminarea operaţiunii, ţevile se ung la interior şi la exterior, îndepărtându-sesurplusul de ulei prin ştergere cu o cârpă moale.Se atrage atenţia că orice ţeavă se curăţă introducând vergeaua pe la detunător, nu pe la guraţevii, pentru a se evita decalibrarea prin această porţiune. Este indicat ca vergeaua să fieconfecţionată din lemn sau din oţel rigid, caz în care peste aceasta se trage obligatoriu o cămaşă devarniş sau se îmbracă în textolit.Curăţirea ţevilor, la armele basculante, se finalizează prin ungerea ghearei extractorului,fiind necesară în caz de ruginire scoaterea acesteia prin deşurubarea parţială a cuiului de fixare.Curăţirea basculei se face în mod curent doar la exterior, urmărindu-se îndepărtareaimpurităţilor din unghiurile acesteia, din lăcaşul zăvoarelor şi al percutoarelor. Folosind apoi unbeţişor subţire din lemn sau o scobitoare se ung, cu puţin ulei, toate aceste locuri greu accesibile.Periodic însă, cel puţin o dată pe an, mecanismul de dare a focului trebuie demontat şicurăţat bine, pentru a exista garanţia funcţionării fără surprize a acestuia. În primul rând se spală înbenzină, în motorină sau în petrol lampant piesele componente, pentru dizolvarea uleiului vechi(vâscos) şi pentru îndepărtarea altor impurităţi. După curăţire, toate piesele demontate ale143

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!