CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

La ţeava cu glonţ sunt importante ghinturile, în privinţa numărului, pasului, înălţimii şiformei acestora, deoarece acestea imprimă glonţului o mişcare de rotaţie în jurul axei şi stabilitatepe traiectorie. În acelaşi timp, cu cât ghinturile sunt mai multe sau cu cât pasul acestora este maimic, imprimând o mişcare de rotaţie mai accentuată în jurul axei glonţului, deci o stabilitate maibună pe traiectorie, cu atât consumul din energie este mai mare în interiorul ţevii şi viteza glonţuluila ieşirea din acestea mai mică. În concluzie, între aceste caracteristici ale ghinturilor trebuie săexiste un compromis. Doar cu titlu informativ se poate exemplifica glonţul de 8 x 57 care imprimăcca. 3700 rotaţii/secundă şi are o viteză iniţială, la gura ţevii, de aproximativ 850 metri/secundă.Mecanismul de dare a focului diferă mult de la armele ghintuite basculante, la care acestaeste asemănător celui prezentat pentru armele lise, faţă de armele cu ţevi fixe, la care acestmecanism este aproape identic cu cel folosit în cazul armelor militare (planşa 60). În principiu, celde-al doilea mecanism menţionat este alcătuit dintr-un „închizător”, în care se găseşte sistemul dearmare, de percuţie şi gheara pentru extragerea cartuşului. O piedică de siguranţă completează acestmecanism relativ simplu.Acelaşi închizător asigură şi o zăvorâre solidă, îngăduind folosirea unor cartuşe cu mult maiputernice decât în cazul armelor lise.La armele ghintuite apare în plus, faţă de cele fixe, acceleratorul, cunoscut şi sub denumireade schneler (sistem german), sub forma unui trăgaci fals sau unui mecanism care lucrează prinîmpingerea trăgaciului înainte (sistem francez). Rolul acestui accelerator este de a sensibilizatrăgaciul, permiţând declanşarea focului la o apăsare minimă, astfel încât ochirea să nu fieinfluenţată negativ printr-o apăsare cu forţă pe trăgaci.Dispozitivul de ochire este adaptat şi acesta exercitării vânătorii, adică ochirii rapide, dar şifine în acelaşi timp. Toate armele ghintuite sunt prevăzute cu înălţător fix sau cu vizor şi cu o cătarefină, pentru a da posibilitatea ochirii precise la distanţe mari, a unor ţinte dificile prin poziţia lororizontală. Formele înălţătoarelor, corelate cu formele cătărilor, sunt diverse: în „V”,dreptunghiulare sau în formă de „U”, iar proiecţia cătărilor apare ca un triunghi, un dreptunghi sauun cerc pe picioruş.De regulă cătarea este protejată printr-un inel de oţel, în scopul apărării acesteia de lovituri.La puţine carabine, înălţătorul este înlocuit sau suplimentat cu un „dioptru”, montat aproapede ochi. Această adaptare uşurează ochirea pentru cei cu vederea mai slabă şi permite, în acelaşitimp, o ochire mai sigură. Dioptrul a fost şi rămâne, totuşi, puţin folosit de vânători.Patul confecţionat din lemn, care îmbracă parţial sau până la gură ţeava ghintuită, esteadaptat, ca şi la arma lisă, taliei vânătorului. De pat este prinsă veriga pentru curea.Armele ghintuite cu ţeavă fixă, prezentate până acum, pot fi, ca şi armele lise, arme curepetiţie sau semiautomate. Principiile după care funcţionează sunt aceleaşi.Superioare ca putere de lovire şi precizie la distanţă rămân totuşi armele clasice, cu repetiţie,aşa cum armele ghintuite cu ţevi fixe rămân mai sigure în folosire decât cele cu ţevi basculante.Ultimele devin, în timp, aproximative, fie din cauza jocurilor căpătate la basculă, fie din cauzaneconvergenţei loviturilor la distanţă în cazul celor două ţevi.4.2.4. Cartuşe pentru armele cu ţevi liseDin armele de vânătoare lise, de diferite calibre şi cu diferite lungimi ale camerelorcartuşelor, se poate trage doar muniţie corespunzătoare (planşa 61). Dacă, de exemplu, se folosesccartuşe de 65 mm în camere de 76 mm, se înregistrează o eficienţă mai redusă a focului, pe cândinvers se poate deteriora arma, care nu va rezista, foarte mult timp, presiunii dezvoltate de un cartuşprea puternic în comparaţie cu sistemul de zăvorâre al armei respective. Nici folosirea cartuşelor de70 mm în arme cu camerele de 65 mm nu este indicată, deoarece tubul mai lung gâtuie diametruldeschiderii ţevii imediat după conul de racordare, determinând presiuni mai ridicate, recul mai134