CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

ezervaţii deja stabilite se suprapunea peste diversele alte tipuri de rezervaţii ştiinţifice şi naturale,ceea ce este avantajos şi pentru vânători şi pentru protecţia speciilor de vânat.Bine sau rău alese ca amplasament, rezervaţiile de genofond erau gospodărite ca oricerezervaţie, conform unor regulamente proprii, în cadrul cărora erau stabilite toate măsurile deocrotire şi de îngrijire a efectivelor speciilor protejate, lăsând însă cale liberă desfăşurării tuturorcelorlalte activităţi care nu contraveneau scopului principal urmărit.Aşadar, vânătoarea strict direcţionată prin regulamentul fiecărei rezervaţii, exclusivselectivă pentru specia protejată şi judicios reglementată pentru celelalte specii de vânat în vedereaeliminării concurenţei la hrană şi a neliniştirii speciilor protejate, nu era exclusă deoarece ar fibenefică scopului urmărit.Aceste rezervaţii de genofond cinegetic, gestionate în maniera succint prezentată, aveauşansa de a deveni adevărate pepiniere naturale de vânat de calitate, din care puteau fi oricândcapturate exemplare valoroase în scopul populării zonelor sărăcite sau pentru împrospătări de sânge.În acelaşi timp, aceste rezervaţii pulsau permanent împrejur, în mod natural, exemplare de valoare,prin care se îmbunătăţeau efectivele şi calitatea populaţiilor din fondurile învecinate.Era esenţial ca numărul acestor rezervaţii să fie suficient de mare, atât pentru speciilevaloroase de vânat sedentar (capră neagră, cerb comun, căprior, cerb lopătar, mari prădători: urs,lup, râs, mistreţ etc.), cât şi pentru alte specii de vânat sedentar ocrotite prin convenţiiinternaţionale, dat fiind riscul dispariţiei lor (vidră, nurcă, hârciog, pisică sălbatică). Nu puteau fiomise nici rezervaţiile speciale deja conturate pentru protecţia unor specii ameninţate de vânatmigrator, în special în Delta Dunării. Astfel de rezervaţii trebuiau delimitate şi în scopul urmăririievoluţiei unor specii recent introduse, al căror destin nu poate fi anticipat, cum sunt marmota şicastorul. Nici zimbrul, dropia şi cocoşul de mesteacăn nu trebuiau scăpate din vedere, chiar dacă numai sunt demult specii de interes vânătoresc.Pentru ca rezervaţiile de genofond cinegetic să-şi dovedească eficienţa, ele trebuie raţionalalese şi suficient de intens mediatizate în vederea asigurării respectării lor. Dar, mai cu seamă,trebuie eficient păzite şi riguros verificată respectarea regulamentelor acestora, care trebuia săexcludă posibilitatea practicării vânătorii comerciale (cu străinii). Altfel, rămâneau doar simpleintenţii utopice.Aprecierile şi argumentele susţinute de către reprezentanţii A.G.V.P.S. din România, cuocazia discutării prevederilor Legii nr. 103/1996, conform cărora rezervaţiile de genofond cinegeticar fi trebuit să ocupe 5% din suprafaţa fondului cinegetic al României, în care să fie incluse cele maiimportante dintre fostele „rezervaţii prezidenţiale”, au rămas doar propuneri. Pe mai puţin de 2%din suprafaţa fondului cinegetic naţional şi în afara arealului optim, unele dintre rezervaţiile actualede genofond cinegetic, stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură nu şi-auputut dovedi viabilitatea şi nici eficienţa, motiv pentru care, din păcate, s-a renunţat la ele, prinprevederile noii Legii nr. 407/2006. Rămân încă de actualitate, delimitate şi cuprinse în reţelele dearii internaţionale protejate, ariile speciale de conservare a unor mamifere şi păsări, ariile specialprotejate în interesul unor păsări migratoare şi ariile de interes conservator special, cuprinse înreţelele NATURA 2000 şi EMERALD.3.12. Diminuarea pagubelor produse de vânatPrin consumul preferenţial de hrană - în sol, la suprafaţa acestuia şi la nivelul vegetaţieierbacee şi arbustive, precum şi în coronamentul arborilor şi al pomilor fructiferi - vânatul a produsşi poate produce, în condiţii întotdeauna discutabile, prejudicii agricultorilor, crescătorilor deanimale şi silvicultorilor.120