CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Comportamentul alimentar (nutriţional sau trofic) este diferit de la o specie la alta, înfuncţie de adaptările morfo-fiziologice la un anumit tip de hrană. Din acest punct de vederedeosebim vânat plantivor, vânat carnivor şi vânat omnivor.Indiferent de categoria din care face parte, vânatul desfăşoară o serie de activităţi pentruhrănire, dintre care pot fi enumerate: căutarea şi descoperirea hranei cu ajutorul mirosului, văzuluişi auzului, ingerarea acesteia într-un mod caracteristic, eventual strângerea şi depozitarea de proviziiş.a.m.d.Se pare că hrănirea în condiţii de hrană abundentă nu serveşte, în cazul unor specii de vânat,doar pentru saturaţie, ci şi pentru satisfacerea nevoilor de mişcare. De exemplu, mistreţii după ce sesatură repede într-un lan de porumb nu se odihnesc, ci vagabondează departe de acest loc, fărăvreun motiv anume, ci pentru satisfacerea nevoii de mişcare. Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazulpisicii sălbatice care va continua să vâneze şoareci, de exemplu, fără a-i mai consuma, şi se vaodihni în teritoriul propriu de vânătoare.Comportamentul de igienă, de confort şi de odihnă este, de asemenea, specific. Fărăexcepţie, speciile de vânat îşi rezervă timp pentru igienă şi pentru confort (pentru lins părul sauciugulit penele; scăldat în praf, în apă sau în mocirlă; frecat de arbori; scărpinat; deparazitat etc.).Dacă unele dintre aceste activităţi pot fi omise în condiţii de mediu dificile, odihna este obligatorie,iar pentru aceasta foarte multe specii de vânat îşi amenajează aparte locul ales.Fără a detalia mai mult acest tip de comportament, trebuie remarcat faptul că existădeosebiri majore între comportamentele diverselor specii de interes vânătoresc, de la cele care îşiamenajează vizuini, bârloguri, culcuşuri şi cuiburi, până la cele care se odihnesc direct în natură, pesol ori în arbori.Şi din punct de vedere al modului în care se odihnesc şi al profunzimii somnului comportamentuleste diferit. Astfel, sunt cazuri de specii de vânat care dormitează câteva luni pe an, înperioada critică de iarnă (ursul, viezurele, marmota) şi cazurile cunoscute în care vânatul seodihneşte „iepureşte” (iepurele, căpriorul, cerbul, fazanul, potârnichea etc.).Comportamentul teritorial este determinat de necesitatea unui minimum de spaţiu vital, încare individul sau gruparea de indivizi să găsească toate condiţiile necesare vieţuirii. Acest spaţiusau parte din acesta, denumit teritoriu, este marcat pe limite şi apărat de regulă, uneori prin luptedure, împotriva eventualilor intruşi.Marcajele cel mai des utilizate de speciile de vânat sunt de natură olfactivă, vizuală şisonoră. Primele sunt lăsate, în principal, prin urinare şi defecare, fiind cel mai frecvent utilizate decătre mamiferele prădătoare. Pot fi lăsate mărci olfactive şi prin frecare de arbori în cazul altormamifere (mistreţ, urs, cerb etc.). Marcajele vizuale sunt lăsate prin frecatul coarnelor (cerb, căpriorşi capră neagră), lovirea arborilor cu colţii (mistreţi), defecare în gropi (viezure) sau pe ridicături(vulpe, lup, râs etc.). Multe dintre păsări, dar şi dintre mamifere îşi marchează teritoriul prin sunetecaracteristice. Mugetul cerbului, tocatul şi tocilatul cocoşului-de-munte, fluieratul ieruncii şi alteleasemenea au rol de avertizare asupra faptului că teritoriul este deja ocupat.În teritoriul ocupat, indivizii sau grupurile de indivizi se comportă ca stăpâni, intruşii fiind,de obicei, alungaţi prin intimidare sau luptă dacă adversarii nu se dovedesc a fi mai puternici.Fenomenul este observat cu atât mai intens cu cât are loc mai aproape de centrul teritoriului şislăbeşte în intensitate spre zona periferică a acestuia.În general, se poate afirma că teritoriile sunt cu atât mai restrânse cu cât condiţiile de viaţăsunt mai bune. Din contra, lipsa de hrană sau de adăpost sporeşte concurenţa şi agresivitatea, ca dealtfel oricare altă înrăutăţire a condiţiilor de viaţă.În cazul unei înrăutăţiri accentuate a condiţiilor de hrănire, de linişte sau de adăpost, vânatulpoate părăsi teritoriul. Aşa se întâmplă în cazul speciilor migratoare şi eratice, dar şi în cazul multorspecii sedentare care fac deplasări frecvente, dar pe distanţe mai scurte, în căutarea condiţiilornecesare supravieţuirii.12