CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Speciile care se pretează bine la astfel de acţiuni şi sunt eficiente din punct de vederevânătoresc, deci cele care oferă vânătorului obişnuit multiple satisfacţii cinegetice, sunt: fazanul,iepurele-de-vizuină, potârnichea (inclusiv cea cu picioare roşii) şi raţele semisălbatice. Într-un trecutnu foarte îndepărtat, s-au înregistrat rezultate de excepţie şi în acţiunile de repopulare cu căprior azonelor de câmpie, de repopulare a unor masive muntoase cu capre negre (Siriu, Hăşmaş, CheileBicazului, Ciucaş, Pietrosul Rodnei etc.) şi cocoşi-de-munte (M-ţii Apuseni etc.), de populare aunor fonduri speciale cu cerbi lopătari (Bratovoieşti, Seaca, Reşca şi Scroviştea), precum şi depopulare a unor zone de joasă altitudine cu cerb comun (Snagov, Comana etc.). Rezultate bune s-auobţinut şi în cazul unor populări cu mufloni (Negureni, Râmnicul Sărat, Vâlcea), dar din lipsă degrijă ulterioară pentru nucleele astfel instalate acţiunea a fost total compromisă.Într-un real progres se găseşte şi marmota alpină, introdusă de cca. 20 de ani în câţiva munţidin Carpaţii României (Făgăraş, Retezat şi Pietrosul Rodnei).De noutate şi de succes este în prezent reintroducerea în zona Braşovului şi a Aradului, dupăaproape 170 de ani de la data consemnării dispariţiei ultimului exemplar din România, a unornuclee de castori europeni importaţi din Europa Occidentală.Posibilităţile în domeniu nu sunt însă limitate. De la reintroducerea zimbrului în condiţii delibertate, până la introducerea unor specii noi de vânat după experienţa altor ţări europene, precumratonul şi curcanul sălbatic, totul este posibil şi de natură a spori posibilităţile de practicare avânătorii şi de folosire integrală a unor nişe ecologice insuficient exploatate în prezent.Grija pe care trebuie să o avem însă permanent în legătură cu aceste populări este de a păstracaracterul sălbatic al exemplarelor de vânat destinate populărilor şi de a menţine, în primul rând cuarma de vânătoare, echilibrul agro-silvo-cinegetic despre care s-a făcut vorbire, acolo unde s-aintervenit prin populări.În privinţa tehnicilor de populare, fiecare doritor trebuie să se documenteze cumeticulozitate. Chiar dacă la prima vedere nu par să fie probleme, micile detalii sunt cele careasigură succesul sau insuccesul unor astfel de acţiuni.De aceea se expun, în continuare, câteva considerente în această privinţă: este de dorit să fie introduse specii noi de vânat în orice teren în care nişele ecologice nusunt integral ocupate, în scopul sporirii biodiversităţii faunei sălbatice din zonă şi a posibilităţilor depracticare a vânătorii; popularea iepurelui-de-vizuină în preajma localităţilor, în terenurile degradateşi în malurile (nisipoase) care despart luncile de terasele râurilor, sunt acţiuni la îndemâna oricui,care nu pot avea decât efecte pozitive pentru vânători şi pentru mediu; este, cu certitudine, benefică şi reintroducerea unor specii valoroase de vânat oriundecondiţiile din trecut le-au asigurat prosperitatea; de exemplu, capra neagră trebuie reintrodusă întoate masivele muntoase în care a existat şi se poate introduce şi în alte zone stâncoase, inclusiv dinfondul forestier, unde condiţiile oferite de staţiune o satisfac; muflonul se poate reintroduce înDobrogea, dar şi în terenurile degradate din zona de coline, dacă populaţiile pot fi păzite şi ocrotiteîmpotriva prădătorilor naturali (lup, şacal, câine); cerbul lopătar este de dorit să fie extins în multezone de câmpie şi de deal; se impune să fie susţinute, în continuare, populările cu fazani din crescătorii, dar încondiţiile asigurării conservării caracterului sălbatic al reproducătorilor, prin schimbul periodic alcocoşilor din matcă cu cocoşi capturaţi din liber; pentru a favoriza satisfacerea intereselor unor vânători, după experienţa reuşită a ţărilordin jur, se poate demara creşterea şi popularea periodică a raţelor semisălbatice; orice alte populări cu vânat trebuie să aibă în vedere creşterea biodiversităţii fauneisălbatice de interes vânătoresc şi a posibilităţilor viitoare de practicare a vânătorii, atât direct cât şiindirect prin favorizarea creşterii numărului de prădători specifici ca urmare a îmbunătăţiriicondiţiilor de hrană pentru aceştia; raportul între sexe, cu ocazia populărilor, trebuie să fie apropiat de 1:1 în cazul speciilormonogame (de exemplu la potârniche) şi în favoarea femelelor la speciile poligame; surplusul de116