CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
Noile linii de vânătoare se vor tăia în anul următor, paralel cu vechile linii, pentru a nudistruge sursa naturală de hrană astfel instalată.Amenajarea zonelor umede din interiorul fondurilor de vânătoare este, de asemenea, foarteinteresantă pentru concentrarea păsărilor limicole în timpul pasajului şi atragerea celor de apă.Păsările limicole, dintre care cea mai interesantă pentru vânători rămâne becaţina comună,sunt atrase de turbării, mlaştini şi margini de bălţi, lacuri, iazuri şi heleştee, dacă apa nu este maiadâncă de 5-10 cm, iar vegetaţia erbacee nu este mai înaltă de 10-20 cm.Aceste suprafeţe propice pentru becaţine, vizitate atât primăvara cât şi toamna în timpulpasajului, pot fi amenajate pentru atragerea şi reţinerea mai îndelungată a păsărilor limicole prinlucrări relativ simple, dintre care enumerăm:- cosirea vegetaţiei la 10-20 cm deasupra nivelului apei, la marginea bălţilor şi lacurilor, încoada iazurilor şi heleşteelor şi chiar pe unele porţiuni din turbării şi mlaştini, dar fără a exagera însensul de a extinde suprafaţa cosită dincolo de adâncimea de 5-10 cm a oglinzii apei;- introducerea animalelor la păşunat în astfel de porţiuni de teren umed, pentru a da naşterela breşe în vegetaţie şi a mări efectul de lizieră apă-sol, pentru crearea de gropi şi muşuroaie datorităcălcării pământului moale cu copitele şi pentru a contribui la fertilizarea suprafeţei respective prinintermediul dejecţiilor acestor animale;- depunerea, din vreme, de grămăjoare de gunoi în astfel de benzi cosite, pentru a favorizafertilizarea terenurilor şi înmulţirea nevertebratelor ce constituie hrană pentru becaţine şi alte speciilimicole; în vederea îmbunătăţirii capacităţii de hrănire a terenului pentru becaţine, în loc de gunoise pot folosi şi resturi animaliere, cum ar fi sângele, intestinele şi capetele de animale etc.Becaţinele apreciază astfel de terenuri care le oferă hrană naturală din abundenţă, motivpentru care se opresc din pasaj şi se concentrează, pentru multă vreme, în efective nebănuit demari.Anatidele şi alte specii de păsări acvatice preferă în schimb apele mai adânci, în careochiurile de apă alternează cu perdele sau insule de stuf, papură, ţipiring etc.Atât în bălţi şi lacuri, cât şi în iazuri şi heleştee cu adâncimi diferite şi ocupate în zonele maipuţin adânci de vegetaţie caracteristică, se dezvoltă foarte bine fitoplanctonul şi zooplanctonul,sursă de hrană pentru multe nevertebrate acvatice (viermi, insecte, moluşte, crustacee), la rândul loro sursă de hrană pentru speciile de păsări de apă.Din acest motiv, cele mai favorabile bazine acvatice pentru acestea sunt cele puţin adânci,cu fundul plat şi cu un contur perimetral cât mai sinuos, care are efectul de lizieră apă-sol foarteridicat.De asemenea, sunt preferate bazinele acvatice deschise spre păşuni sau spre terenurileagricole, comparativ cu cele înconjurate de arbori forestieri, care obligă păsările să se ridice în zborînalt, pe deasupra acestora, la plecarea şi la venirea pe baltă.Toate aceste bazine acvatice favorabile păsărilor de apă pot fi amenajate, în continuare, înscopul ridicării bonităţii lor.Amenajările, deşi nu sunt nici dificile şi nici scumpe, nu au fost practicate aproape deloc înRomânia, pe de o parte fiindcă natura a fost generoasă în privinţa efectivelor acestor specii de păsări, iarpe de altă parte fiindcă sezoanele de vânătoare ale acestora, care se suprapun în ţara noastră sezoaneloraltor specii de vânat, le-au favorizat, fiind în general mai puţin căutate de marea masă de vânători, decâtprepeliţa, mistreţul, fazanul, iepurele etc.De acum înainte, pe măsură ce ariile umede protejate vor restrânge zonele devânătoare, cei ce doresc să practice vânătoarea la diverse specii de păsări de apă vor trebuisă se gândească şi la amenajarea specială a unor bazine acvatice incluse în fondurile devânătoare.Câteva categorii de amenajări şi instalaţii sunt suficiente: cărările pentru deplasarea păsărilor spre punctele de hrănire; „mesele” pentru servit hrană complementară, amplasate sub nivelul apei;112
locurile de odihnă şi eventual cuibărire.Cărările pentru deplasarea păsărilor spre punctele de hrănire, precum şi spre ochiurileliniştite din interiorul vegetaţiei acvatice înalte, unde păsările se însoresc, îşi zvântă penajulori îşi amenajează cuibul, sunt foarte importante în demersul nostru. Astfel de cărări, carenu vor fi niciodată rectilinii, ci sinuoase, converg în interiorul vegetaţiei înalte, spre ochiuriliniştite de apă naturală sau create prin cosire a vegetaţiei sub nivelul apei, în care suntamplasate hrănitori şi/sau locuri de odihnă, zvântare ori de cuibărit.Cărările în discuţie se vor obţine prin degajarea unui spaţiu cu o lăţime de cca. 40 cm, prinvegetaţia acvatică înaltă, care va fi tăiată la 10-15 cm sub nivelul apei. Anumite ramificaţii alecărărilor pot ieşi la malul apei, chiar conduse prin vegetaţia de pe mal până în locuri deschise.Păsările de apă vor prelua repede aceste cărări, mai ales atunci când ele sunt conduse sprelocuri preferate de acestea.Punctele (locurile) de hrănire complementară pot fi amplasate pe maluri, în apă adâncă de10-20 cm ori în apă adâncă în care sunt amenajate hrănitori sub nivelul apei la 15-20 cm adâncime,denumite „mese pentru hrană”. Administrarea hranei se poate face normal, dar şi automat pe malurişi în apele cu fundul plat, situat la mică adâncime (sub 20 cm).O hrănire regulată, cu diverse boabe şi seminţe, favorizează concentrarea raţelorindigene, dar reţine şi păsările aflate în trecere, care vor fi atrase de hrană şi de prezenţasemenelor acestora.Numai că, în condiţiile concrete din România, hrănirea cea mai eficientă din timpul iernii serestrânge doar la apele care nu îngheaţă.De aceea, pentru hrănirea raţelor iarna sunt foarte importante izvoarele care menţin ochiuri deapă, izbucurile din depresiuni, canalele şi pâraiele molcome permanent dezgheţate, gurile de apă etc.La gurile de apă, hrana se poate administra şi prin răspândire pe gheaţa din jur, dar în acestcaz, ca şi în cazul hrănirii de pe mal, o parte din hrană este furată de alte specii de păsări (ciori şicoţofene, păsări cântătoare etc.).Pentru economie de hrană şi eficienţă a hrănirii oriunde apa nu îngheaţă iarna şi este liniştităla suprafaţă, precum şi în ochiurile de apă adâncă din interiorul vegetaţiei acvatice, se recomandăamenajarea „meselor pentru servit hrană”. Acestea nu sunt altceva decât platforme orizontale dinscândură, de 2x2 m, amplasate la 10-20 cm sub nivelul oglinzii apei, pe stâlpi de lemn înfipţi încuveta bazinului. De jur împrejurul platformei sunt bătute scânduri mai înalte pentru a împiedicarisipirea hranei în apa adâncă.După a primă amenajare sumară a unui teren, cu cărări de deplasare şi puncte de hrănirepentru păsările acvatice, şi după observaţii privind comportamentul acestor păsări se vor trageconcluzii interesante în scopul completării şi definitivării amenajărilor concepute iniţial.Succesul depinde de amplasarea punctelor de hrănire şi a meselor în locuri adecvate, feritede deranj din partea omului şi a prădătorilor.Un sfat însă: nu trebuie profitat de atracţia exercitată de hrană asupra păsărilor acvatice înperioadele deosebit de dificile pentru acestea, doar pentru a vă satisface pasiunea! Legea interzicevânarea păsărilor de baltă la gurile de apă, iar etica impune hrănirea vânatului (cu pene) aflat lalimita dintre viaţă şi moarte, fără a profita de această slăbiciune temporară a lui pentru a realizatablouri (ruşinoase) de vânătoare.Locurile de odihnă, de zvântare şi eventual de nidificare constituie o altă categorie deamenajări. În interiorul vegetaţiei acvatice înalte (stuf şi papură) există ochiuri de apă liniştită, feritede vânt şi de deranj din partea omului şi din partea unor dăunători naturali ai păsărilor acvatice, încare pot fi amenajate platforme mici, pe stâlpi ori plutitoare, cu puţin deasupra nivelului oglinziiapei (10-15 cm) şi, respectiv, pe oglinda apei. Dimensiunile de cca. 1,0x1,0 m sau 0,80x1,20 m suntpotrivite.Aceste platforme sunt căutate de raţe, în special în perioada în care au boboci mici, pentru ase odihni, a se însori şi pentru a-şi zvânta penajul.113
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138: mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140: Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142: oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146: jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148: fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150: acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152: Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154: Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156: ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158: ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160: Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162: CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
locurile de odihnă şi eventual cuibărire.Cărările pentru deplasarea păsărilor spre punctele de hrănire, precum şi spre ochiurileliniştite din interiorul vegetaţiei acvatice înalte, unde păsările se însoresc, îşi zvântă penajulori îşi amenajează cuibul, sunt foarte importante în demersul nostru. Astfel de cărări, carenu vor fi niciodată rectilinii, ci sinuoase, converg în interiorul vegetaţiei înalte, spre ochiuriliniştite de apă naturală sau create prin cosire a vegetaţiei sub nivelul apei, în care suntamplasate hrănitori şi/sau locuri de odihnă, zvântare ori de cuibărit.Cărările în discuţie se vor obţine prin degajarea unui spaţiu cu o lăţime de cca. 40 cm, prinvegetaţia acvatică înaltă, care va fi tăiată la 10-15 cm sub nivelul apei. Anumite ramificaţii alecărărilor pot ieşi la malul apei, chiar conduse prin vegetaţia de pe mal până în locuri deschise.Păsările de apă vor prelua repede aceste cărări, mai ales atunci când ele sunt conduse sprelocuri preferate de acestea.Punctele (locurile) de hrănire complementară pot fi amplasate pe maluri, în apă adâncă de10-20 cm ori în apă adâncă în care sunt amenajate hrănitori sub nivelul apei la 15-20 cm adâncime,denumite „mese pentru hrană”. Administrarea hranei se poate face normal, dar şi automat pe malurişi în apele cu fundul plat, situat la mică adâncime (sub 20 cm).O hrănire regulată, cu diverse boabe şi seminţe, favorizează concentrarea raţelorindigene, dar reţine şi păsările aflate în trecere, care vor fi atrase de hrană şi de prezenţasemenelor acestora.Numai că, în condiţiile concrete din România, hrănirea cea mai eficientă din timpul iernii serestrânge doar la apele care nu îngheaţă.De aceea, pentru hrănirea raţelor iarna sunt foarte importante izvoarele care menţin ochiuri deapă, izbucurile din depresiuni, canalele şi pâraiele molcome permanent dezgheţate, gurile de apă etc.La gurile de apă, hrana se poate administra şi prin răspândire pe gheaţa din jur, dar în acestcaz, ca şi în cazul hrănirii de pe mal, o parte din hrană este furată de alte specii de păsări (ciori şicoţofene, păsări cântătoare etc.).Pentru economie de hrană şi eficienţă a hrănirii oriunde apa nu îngheaţă iarna şi este liniştităla suprafaţă, precum şi în ochiurile de apă adâncă din interiorul vegetaţiei acvatice, se recomandăamenajarea „meselor pentru servit hrană”. Acestea nu sunt altceva decât platforme orizontale dinscândură, de 2x2 m, amplasate la 10-20 cm sub nivelul oglinzii apei, pe stâlpi de lemn înfipţi încuveta bazinului. De jur împrejurul platformei sunt bătute scânduri mai înalte pentru a împiedicarisipirea hranei în apa adâncă.După a primă amenajare sumară a unui teren, cu cărări de deplasare şi puncte de hrănirepentru păsările acvatice, şi după observaţii privind comportamentul acestor păsări se vor trageconcluzii interesante în scopul completării şi definitivării amenajărilor concepute iniţial.Succesul depinde de amplasarea punctelor de hrănire şi a meselor în locuri adecvate, feritede deranj din partea omului şi a prădătorilor.Un sfat însă: nu trebuie profitat de atracţia exercitată de hrană asupra păsărilor acvatice înperioadele deosebit de dificile pentru acestea, doar pentru a vă satisface pasiunea! Legea interzicevânarea păsărilor de baltă la gurile de apă, iar etica impune hrănirea vânatului (cu pene) aflat lalimita dintre viaţă şi moarte, fără a profita de această slăbiciune temporară a lui pentru a realizatablouri (ruşinoase) de vânătoare.Locurile de odihnă, de zvântare şi eventual de nidificare constituie o altă categorie deamenajări. În interiorul vegetaţiei acvatice înalte (stuf şi papură) există ochiuri de apă liniştită, feritede vânt şi de deranj din partea omului şi din partea unor dăunători naturali ai păsărilor acvatice, încare pot fi amenajate platforme mici, pe stâlpi ori plutitoare, cu puţin deasupra nivelului oglinziiapei (10-15 cm) şi, respectiv, pe oglinda apei. Dimensiunile de cca. 1,0x1,0 m sau 0,80x1,20 m suntpotrivite.Aceste platforme sunt căutate de raţe, în special în perioada în care au boboci mici, pentru ase odihni, a se însori şi pentru a-şi zvânta penajul.113