CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

indivizilor aparţinând diverselor specii care s-au acomodat, treptat, cu alte condiţii decât celeconsiderate specifice. Urşii care intră în localităţi şi se hrănesc la tomberoane, mistreţii care îşicaută adăposturi în desişurile de lângă drumuri şi de lângă calea ferată, lupii care trec din pădurespre locurile de hrănire din câmp folosind străzi lăturalnice din localităţi etc. sunt alte exemple deacomodare la condiţii faţă de care vânatul ar fi reacţionat instinctual altfel.Imitarea părinţilor, a membrilor grupului sau a altor animale, chiar din cadrul altor specii,s-a dovedit a fi şi ea utilă indivizilor în multe situaţii, motiv pentru care comportamentul înnăscuts-a modificat în mod adecvat.Exemplele de acest gen sunt, de asemenea, numeroase. Prin imitare, căprioarele augeneralizat foarte repede obiceiul nou însuşit de a smulge cu gura pungile de plastic din vârfulpuieţilor protejaţi împotriva roaderii mugurelui terminal, iar membrii ciurdelor de mistreţi au învăţatsă scuture pomii fructiferi tineri şi crăcile joase prin zgâlţâire cu gura.Important de reţinut este că, în cazul comportamentului dobândit, la acelaşi stimul exteriorreacţia individului va fi alta, mai adecvată decât reacţia instinctivă moştenită ereditar.Comportamentul individual este propriu individului. Fiecare individ are un anumit mod dea reacţiona când se găseşte singur, în diverse activităţi vitale, cum sunt: căutarea şi consumareahranei, prospectarea terenului, toaleta, odihna, marcarea teritoriului etc. Astfel, unii indivizi îşicaută activ hrana, pe când alţii o pândesc, unii o consumă pe loc, pe când alţii o duc în locuriretrase, unii hoinăresc după ce se satură, alţii preferă să rămână în repaus, unii marchează teritoriul,alţii nu, unii migrează, alţii sunt sedentari sau eratici ş.a.m.d.Important de reţinut este faptul că acest comportament individual răspunde nevoii devieţuire a individului.Comportamentul colectiv (social) este propriu grupărilor de animale (cupluri, cârduri,ciopoare, ciurde, stoluri, colonii). Între indivizii acestor grupări se stabilesc relaţii de comunicarevizuală, sonoră şi/sau chimică pentru a realiza coeziunea grupului şi legătura necesară în scopultransmiterii celui mai favorabil mod de reacţie la diverse situaţii externe, dar şi la diverşi stimuliinterni.Acest comportament colectiv (social) răspunde mai bine nevoii de supravieţuire aindividului în activităţile sale vitale, precizate la comportamentul individual, dar şi activităţilor dereproducere şi de creştere a progeniturii.După scopul şi forma de manifestare a comportamentului vânatului se pot distinge:Comportamentul circadian, care se referă la comportamentul unui individ sau al uneigrupări de indivizi în decursul a 24 de ore. Acesta poate fi preponderent diurn, nocturn, auroral saucrepuscular în funcţie de specie, dar şi în funcţie de condiţiile de hrană, de adăpost şi de linişteasigurate de mediul înconjurător.Indiferent de perioada din zi în care individul sau gruparea de indivizi îşi desfăşoarăactivitatea, comportamentul circadian include totalitatea activităţilor înregistrate pe parcursul a 24de ore pentru satisfacerea nevoilor vitale majore, care sunt: hrănirea, odihna (somnul) şireproducerea.Atunci când aceste nevoi vitale majore sunt satisfăcute, lista activităţilor diurne desfăşuratese completează cu activităţi secundare, cum sunt: îngrijirea corpului, joaca, prospectarea terenului şialtele asemenea.Comportamentul sezonier poate să difere mult de cel circadian, deoarece nevoile vitaleamintite pot determina deplasări sezoniere sau migraţii la mare distanţă, în căutarea locurilor maiadecvate vieţuirii ori supravieţuirii. După comportamentul specific deosebim: vânat sedentar, vânatmigrator şi vânat eratic, ultimul făcând doar deplasări relativ reduse în condiţii neprielnice sau cândacestea se îmbunătăţesc. Trebuie remarcat însă că există specii de vânat ai căror indivizi se potcomporta atât ca specii sedentare, cât şi ca specii eratice sau migratoare.11