CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Sărăriile sunt cele mai importante amenajări din zona caprei negre, fiindcă sarea estenecesară şi foarte căutată de această specie, motiv pentru care este eficientă în stabilizareaciopoarelor în anumite căldări alpine. Cu condiţia ca aceste căldări să fie liniştite, iar sarea să fiebine amplasată în locuri adecvate, ascunse faţă de traseele turistice.Fiindcă sarea se transportă greu în zona caprei negre, sărăriile trebuie să fie în aşa felamenajate încât sarea să fie la adăpost de ploaie şi zăpadă, pentru a nu se topi inutil. De aceea,locurile de amenajare a sărăriilor se impune a fi alese în mici grote sau sub stâncării, iar amplasareabulgărilor de sare să se facă în scobituri sau între pietre grele, pentru ca bulgării să nu fie scoşi desub adăpost. Potrivită este şi amplasarea bulgărilor de sare în sărării-cleşte, prevăzute însă cuacoperişuri în două sau patru ape.Numărul sărăriilor nu trebuie să fie exagerat de mare şi nici nu trebuie să se exagerezecărându-se sarea „la botul caprei negre”, deoarece caprele negre vor descoperi uşor sărăriile, care,odată stabilite, trebuie menţinute şi alimentate periodic în aşa fel încât sarea să nu lipsească din ele.În fiecare căldare din văile principale de munte se recomandă a fi amplasate 1-2 sărării, nufoarte departe dar ferit faţă firul văii, pe unde trec de regulă potecile turistice.Potecile de vânătoare sunt importante şi ele pentru vânarea caprei negre, dacă asigurăaccesul vânătorului în zone depărtate de traseele turistice. Este indicat ca începutul potecilor devânătoare să nu poată fi observat din traseele turistice pentru a nu tenta turiştii să le prospecteze şiastfel să neliniştească intimitatea sălbăticiunilor.De regulă, potecile de vânătoare sunt conduse pe la jumătatea versanţilor şi au ramificaţiicare fac legătura cu traseele turistice sau cu potecile de vânătoare din creastă şi din vale. De multeori asigură şi trecerea dintr-o vale în alta, prin locuri dificile, nefrecventate de turişti.În perioada interbelică, în multe masive muntoase din ţară (Făgăraş, Retezat etc.) au fostamenajate mai multe astfel de reţele de poteci de vânătoare, care s-au menţinut parţial până în zilelenoastre. Dacă aceste poteci ar fi curăţate de vegetaţie şi reconturate pe porţiunile în care au fostdistruse, ar fi suficient ca munţii noştri să fie consideraţi sumar amenajaţi pentru vânătoarea decapre negre.În locul escaladării munţilor cu elicopterul de către pretinşi vânători de capre negre, maiindicată ar fi reluarea ideii de reamenajare a fostelor poteci şi reţele de poteci de vânătoare şi,totodată, interzisă practica urcării vânătorilor de capre negre pe calea aerului până pe crestele celemai liniştite altă dată.Colibele de vânătoare sunt şi ele utile, la limita altitudinală a pădurii, pentru asigurareaadăpostului personalului de pază şi al vânătorilor de capre negre. Amplasarea acestora este indicatăîn locuri ferite de vânt şi avalanşe, în apropierea unei surse de apă şi eventual a locurilor de rotit.Bordeiele de vânătoare zidite din piatră şi refugiile pentru turişti sunt şi ele construcţiiadecvate în golul de munte, putând fi amplasate în locuri ferite de avalanşe, deasupra limiteialtitudinale a pădurii, în chiar căldările sau pe crestele frecventate de caprele negre.Coborând altitudinal, în biotopul pădurilor de răşinoase şi amestec de răşinoase cufoioase, fauna de interes cinegetic din fondurile de munte se diversifică, odată cu diversificareaflorei sălbatice. Zona întinselor păduri de răşinoase şi de amestecuri de răşinoase şi foioase, situatepe versanţi în general abrupţi, este caracteristică cerbului comun şi ursului. Împreună cu acesteavieţuiesc mistreţi, căpriori, lupi, râşi, vulpi, pisici sălbatice, jderi, cocoşi-de-munte, ierunci etc.Amenajările principale privesc aici cerbul comun şi sunt destinate ajutorării hrănirii acestuiaîn perioada critică de iarnă, pazei şi practicării vânătorii. Dintre instalaţiile de hrană cele mai utile s-au dovedit a fi depozitele de hrană, la care există acces auto iarna şi la care cerbii vin singuri, de lamari depărtări. Dacă depozitele de hrană sunt amplasate în locurile de iernare ale cerbilor, cel puţincâte unul în fiecare bazin forestier, este cu mult mai bine.Hrănitorile de cervide, amplasate în locuri greu accesibile iarna, rămân doar simple obiectede impresie şi de decor, fiind absolut inutile. Ele sunt utile şi merită investiţia doar în locurileaccesibile pentru aprovizionarea cu hrană şi sare.108