CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
Casele de vânătoare sunt construcţii destinate în principal adăpostirii vânătorilor şipersonalului de teren. Se compun din mai multe apartamente şi garsoniere ori din mai multedormitoare, sufragerie, bucătărie, băi şi alte dependinţe. Sunt amplasate pe lângă o cale decomunicaţie. Nu pot fi concepute fără acces auto, curent electric şi apă curentă.Cabanele de vânătoare sunt clădiri mai mici, cu 2-3 încăperi, din care una poate servipentru gătit şi pentru luat masa, iar cealaltă sau celelalte pentru dormit (planşa 50). Amplasareaacestora trebuie să aibă în vedere accesul uşor al vânătorilor pe sau de la căile de comunicaţie, osursă corespunzătoare de apă curentă, expoziţie însorită etc.Colibele de vânătoare sunt construcţii mai simple destinate adăpostirii personalului deteren şi vânătorilor care practică vânătoarea în locuri greu accesibile, la distanţe mari faţă de căilede comunicaţie. Terenul ales trebuie să fie în apropierea unei surse de apă, la loc însorit, ferit deavalanşe şi de viituri. Coliba este formată dintr-o singură încăpere, cu acoperiş simplu, cu prici saupaturi suprapuse şi cu vatră sau sobă pentru foc şi eventual pentru gătit mâncare (planşa 50).Bordeiele de vânătoare sunt construcţii la fel de simple, îngropate parţial în pământ,prevăzute cu o singură cameră, cu vatră de foc la intrare sau cu sobă simplu amenajată, cu unul saucu două priciuri. Au aceeaşi destinaţie ca şi colibele de vânătoare. Prezintă avantajul menţineriiunor temperaturi constante, înregistrându-se şi iarna valori acceptabile chiar fără foc, dar prezintădezavantajul unei durate mai scurte de existenţă, din cauza rezistenţei mai reduse a lemnului încontact cu solul.Bordeiele de pândă sunt amenajate simplu, de asemenea în pământ, cu 1-2 ferestre pentrutras, în care pot sta la pândă 1-2 vânători (planşa 50). Importantă este închiderea etanşă a uşii şiferestrei de tragere, pentru a nu fi necesară dotarea cu sobă în interior. Sunt însă şi bordeie de pândădotate cu sobă.Depozitele de hrană sunt construite pentru depozitarea unor cantităţi mari de furajefibroase, dar şi de concentrate, în locuri accesibile cu mijloace auto şi în apropierea locurilor deconcentrare a vânatului plantivor pe timp de iarnă. Se pot amenaja cu iesle spre exterior, cu pivniţepentru depozitarea furajelor suculente şi cu încăperi pentru depozitarea furajelor concentrate. Înanumite variante, acestea asigură şi adăpostirea vânatului împotriva intemperiilor sub acoperişulprelungit în exterior.Observatoarele speciale sunt similare unor garsoniere, construite cu baza la 1,5-2,0 mînălţime. Au fost folosite iniţial pentru vânarea urşilor. Sunt utile, în prezent, pentru adăpostireapersonalului de teren care realizează doar observaţii asupra urşilor veniţi la nadă, a mistreţilor şi aaltor specii de vânat. De regulă, au o singură cameră, dotată cu 1-2 paturi, cu masă şi cu sobă. Celemai pretenţioase observatoare pot avea chiar două camere sau hol la intrare şi grup sanitar. Asigurăconfortul unei cabane de vânătoare, diferenţa constând în dimensiunile mai reduse şi amplasareaacestora pe stâlpi de susţinere sau pe ziduri, cu sau fără fundaţie. Pot servi foarte bine, în viitor,pentru turism cinegetic, vânarea urşilor la nadă din astfel de construcţii fiind interzisă.Hrănitorile, foarte diversificate ca formă, se construiesc pentru administrarea hraneicomplementare necesare diverselor specii de vânat plantivor, dar şi omnivor, îndeosebi în perioadacritică de iarnă. Sunt de o mare varietate, adaptate fiind atât naturii hranei complementare care seadministrează, cât şi speciilor de vânat şi peisajului înconjurător (planşele 51, 52).Sărăriile sunt, ca şi hrănitorile, foarte variate ca formă, servind exclusiv pentruadministrarea de sare, atât în scopul satisfacerii cerinţelor biologice ale vânatului, cât şi pentruatragerea şi menţinerea acestuia în teren (planşa 53). Reacţionează bine în acest sens cervidele,capra neagră, mistreţul şi muflonul. Întrucât sunt instalaţii foarte simple şi uşor de confecţionat, nutrebuie să lipsească de pe lângă adăpători, hrănitori şi din locurile de concentrare a vânatului. Sareaeste necesară în tot timpul anului, însă foarte importantă este primăvara, la schimbarea regimuluialimentar al vânatului plantivor.106
Observatoarele sunt instalaţii vânătoreşti, mai pretenţioase sau doar improvizate, careservesc interesului observării vânatului şi practicării vânătorii. Fiind înalte, reduc riscul descopeririivânătorului de către vânat cu ajutorul văzului şi al mirosului. Ca şi în cazul hrănitorilor şi alsărăriilor, imaginaţia vânătorilor şi-a spus cuvântul în privinţa tipurilor de observatoare (planşa 54).Standurile înalte sunt instalaţii vânătoreşti simple, asemănătoare unor observatoare joase,care servesc protecţiei vânătorilor cu ocazia acţiunilor de vânătoare organizate la urşi şi pentrucamuflajul vânătorilor la acţiunile organizate la alte specii de vânat mare (planşa 55).Standurile la sol se amenajează exclusiv pentru camuflajul vânătorilor. Cele mai simpleconstau din câteva ramuri înfipte în pământ, iar cele mai pretenţioase se amenajează din panouri cubăncuţă (planşa 55). Sunt indicate pentru vânătorile colective de fazani, vulpi, mistreţi etc.Potecile de vânătoare servesc pentru accesul vânătorului spre locurile de vânătoare saupentru apropierea vânatului. Sunt în aşa fel trasate încât să asigure o deplasare comodă, fără zgomotşi perspective cât mai largi pentru observarea vânatului din timp. Pentru a fi utile trebuie să fie, celpuţin în perioada folosirii, curăţate de ramuri căzute, frunze uscate, vegetaţie etc. În general,potecile de vânătoare prezintă ramificaţii spre puncte interesante pentru vânător sau formează reţelecomplexe de poteci, permiţând utilizarea lor în funcţie de situaţii sau de interes (planşa 55).Gropile, destinate camuflării vânătorului, se amenajează în special pentru vânareagâştelor sălbatice (planşa 55). Important este ca aceste gropi să fie cât mai puţin vizibile, aşa încâtsă nu atragă atenţia nici chiar atunci când sunt proaspăt săpate.3.7.2. Amenajarea fondurilor de vânătoare din zona de munteFondurile de vânătoare din zona de munte – delimitate de regulă pe culmi naturale, întrecare sunt incluse unul sau mai multe bazine forestiere – se întind, în general, din zona terenurilor cudestinaţie agricolă şi pomicolă până pe crestele munţilor.Delimitate în acest mod, pentru a elimina arbitrajul unor graniţe greu de materializat şi deidentificat în teren, ele cuprind atât specii de interes vânătoresc, cât şi biotopuri diversificate, etajatepe nivele altitudinale.Astfel, crestele munţilor şi o parte din golul de munte sunt ocupate în principal de capraneagră, golul de munte în partea inferioară şi întinsele păduri de răşinoase sunt ocupate de cerbcomun, urs şi cocoş-de-munte, poalele muntelui, cu păduri de amestec şi foioase, oferă condiţiioptime pentru mistreţ, iar marginea pădurii şi a terenurilor cu folosinţă agricolă sau pomicolă,situate mai jos altitudinal, sunt ocupate de căprior şi de iepure. Bineînţeles că aceste specii şi multealtele nemenţionate (râs, lup, vulpe, pisică sălbatică, viezure, ieruncă etc.) se găsesc în efective maimici sau mai mari la toate nivelurile altitudinale amintite.S-a făcut această prezentare concisă a vânatului şi a biotopurilor din zona de munte pentru aputea argumenta de ce modul nostru actual de abordare a problemei amenajărilor, instalaţiilor şiconstrucţiilor vânătoreşti în această zonă de munte nu a fost şi nu este nici acum cel mai inspirat,chiar dacă pentru zona de deal şi câmpie nu poate fi făcută aceeaşi remarcă. Exemplul hrănitorilorde cervide amplasate în locuri inaccesibile iarna cu furaje, ceea ce le transformă în simple obiectede decor, susţine afirmaţia făcută.De aceea, problema amenajărilor, instalaţiilor şi construcţiilor vânătoreşti din fondurile demunte se impune a fi reluată pe nivele altitudinale şi tipuri de biotop, aşa încât să răspundă maipragmatic şi mai eficient necesităţilor vânatului.Biotopul alpin şi subalpin, cu stâncării, vegetaţie erbacee, diverşi arbuşti şi arboripiperniciţi (afin, merişor, ienupăr, jneapăn, anin-de-munte, mesteacăn, salcie pitică etc.) oferăcondiţii excelente de vieţuire pentru capra neagră şi, în anumite staţiuni, pentru marmotă. Aici seîntâlneşte sau urcă frecvent cocoşul-de-munte, cerbul, ursul, râsul şi uneori mistreţul.Două categorii de amenajări şi două tipuri de construcţii simple se pretează în astfel delocuri: sărăriile şi potecile de vânătoare şi, respectiv, colibele şi bordeiele de vânătoare.107
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138: mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140: Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142: oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146: jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148: fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150: acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152: Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154: Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156: ascundă. Din planşa 71 reies şi
Observatoarele sunt instalaţii vânătoreşti, mai pretenţioase sau doar improvizate, careservesc interesului observării vânatului şi practicării vânătorii. Fiind înalte, reduc riscul descopeririivânătorului de către vânat cu ajutorul văzului şi al mirosului. Ca şi în cazul hrănitorilor şi alsărăriilor, imaginaţia vânătorilor şi-a spus cuvântul în privinţa tipurilor de observatoare (planşa 54).Standurile înalte sunt instalaţii vânătoreşti simple, asemănătoare unor observatoare joase,care servesc protecţiei vânătorilor cu ocazia acţiunilor de vânătoare organizate la urşi şi pentrucamuflajul vânătorilor la acţiunile organizate la alte specii de vânat mare (planşa 55).Standurile la sol se amenajează exclusiv pentru camuflajul vânătorilor. Cele mai simpleconstau din câteva ramuri înfipte în pământ, iar cele mai pretenţioase se amenajează din panouri cubăncuţă (planşa 55). Sunt indicate pentru vânătorile colective de fazani, vulpi, mistreţi etc.Potecile de vânătoare servesc pentru accesul vânătorului spre locurile de vânătoare saupentru apropierea vânatului. Sunt în aşa fel trasate încât să asigure o deplasare comodă, fără zgomotşi perspective cât mai largi pentru observarea vânatului din timp. Pentru a fi utile trebuie să fie, celpuţin în perioada folosirii, curăţate de ramuri căzute, frunze uscate, vegetaţie etc. În general,potecile de vânătoare prezintă ramificaţii spre puncte interesante pentru vânător sau formează reţelecomplexe de poteci, permiţând utilizarea lor în funcţie de situaţii sau de interes (planşa 55).Gropile, destinate camuflării vânătorului, se amenajează în special pentru vânareagâştelor sălbatice (planşa 55). Important este ca aceste gropi să fie cât mai puţin vizibile, aşa încâtsă nu atragă atenţia nici chiar atunci când sunt proaspăt săpate.3.7.2. Amenajarea fondurilor de vânătoare din zona de munteFondurile de vânătoare din zona de munte – delimitate de regulă pe culmi naturale, întrecare sunt incluse unul sau mai multe bazine forestiere – se întind, în general, din zona terenurilor cudestinaţie agricolă şi pomicolă până pe crestele munţilor.Delimitate în acest mod, pentru a elimina arbitrajul unor graniţe greu de materializat şi deidentificat în teren, ele cuprind atât specii de interes vânătoresc, cât şi biotopuri diversificate, etajatepe nivele altitudinale.Astfel, crestele munţilor şi o parte din golul de munte sunt ocupate în principal de capraneagră, golul de munte în partea inferioară şi întinsele păduri de răşinoase sunt ocupate de cerbcomun, urs şi cocoş-de-munte, poalele muntelui, cu păduri de amestec şi foioase, oferă condiţiioptime pentru mistreţ, iar marginea pădurii şi a terenurilor cu folosinţă agricolă sau pomicolă,situate mai jos altitudinal, sunt ocupate de căprior şi de iepure. Bineînţeles că aceste specii şi multealtele nemenţionate (râs, lup, vulpe, pisică sălbatică, viezure, ieruncă etc.) se găsesc în efective maimici sau mai mari la toate nivelurile altitudinale amintite.S-a făcut această prezentare concisă a vânatului şi a biotopurilor din zona de munte pentru aputea argumenta de ce modul nostru actual de abordare a problemei amenajărilor, instalaţiilor şiconstrucţiilor vânătoreşti în această zonă de munte nu a fost şi nu este nici acum cel mai inspirat,chiar dacă pentru zona de deal şi câmpie nu poate fi făcută aceeaşi remarcă. Exemplul hrănitorilorde cervide amplasate în locuri inaccesibile iarna cu furaje, ceea ce le transformă în simple obiectede decor, susţine afirmaţia făcută.De aceea, problema amenajărilor, instalaţiilor şi construcţiilor vânătoreşti din fondurile demunte se impune a fi reluată pe nivele altitudinale şi tipuri de biotop, aşa încât să răspundă maipragmatic şi mai eficient necesităţilor vânatului.Biotopul alpin şi subalpin, cu stâncării, vegetaţie erbacee, diverşi arbuşti şi arboripiperniciţi (afin, merişor, ienupăr, jneapăn, anin-de-munte, mesteacăn, salcie pitică etc.) oferăcondiţii excelente de vieţuire pentru capra neagră şi, în anumite staţiuni, pentru marmotă. Aici seîntâlneşte sau urcă frecvent cocoşul-de-munte, cerbul, ursul, râsul şi uneori mistreţul.Două categorii de amenajări şi două tipuri de construcţii simple se pretează în astfel delocuri: sărăriile şi potecile de vânătoare şi, respectiv, colibele şi bordeiele de vânătoare.107