CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Se impune a fi reţinută însă o constatare care nu se regăseşte menţionată în literatura despecialitate. Există specii de vânat care supravieţuiesc perioade lungi de timp în zone completlipsite de apă pe distanţe mai mari decât raza zilnică de activitate a acestora (viezurele, iepurele,prepeliţa, pisica sălbatică, chiar căpriorul etc.).3.7. Amenajarea fondurilor de vânătoareUnitatea de gestionare cinegetică este, conform tradiţiei şi prevederilor legii, fondul devânătoare redenumit acum fond cinegetic. În cadrul fondului de vânătoare se urmăreşte ocrotirea şiîngrijirea efectivelor de vânat (stocurile de reproducţie), conservate la niveluri considerate optimesau normale în condiţiile concrete de biotop din cuprinsul acestora.Ocrotirea şi îngrijirea acestor efective nu se face însă la întâmplare ci, aşa cum s-a arătat, învirtutea unor reguli ce decurg din cadrul legal, din contractele de gestionare şi din principiilegestionării vânatului, toate luate în considerare într-un studiu cinegetic, mai mult sau mai puţinaprofundat. În cazul unor fonduri de vânătoare gospodărite special – G.V.S. - aceste studii pot fimai complexe şi poartă denumirea de „amenajamente silvo-cinegetice”. Pentru restul fondurilor devânătoare, studiile, care vor include datele din fişele fondurilor de vânătoare şi din contracteleîncheiate pentru gestionarea acestora, vor fi mai sumare. Totuşi, ele vor cuprinde capitole privindcadrul natural şi administrativ, suprafeţele de teren pe natură de folosinţă, efectivele optime şi celereale de vânat, construcţiile, instalaţiile şi amenajările vânătoreşti existente, programele care privescevoluţia efectivelor şi dotărilor pentru perioada de 10 ani a contractării, precum şi statisticarealizărilor din această perioadă. Aceste studii reprezintă, aşadar, cadrul în care se programează,printre altele, modul de desfăşurare a acţiunilor de dotare a fondurilor de vânătoare cu un minimnecesar de construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti.Prin amenajarea fondurilor de vânătoare se urmăreşte: în principal, dotarea acestora cu amenajări, instalaţii şi construcţii vânătoreşti necesareocrotirii şi îngrijirii vânatului (terenuri de hrană, hrănitori, sărării, depozite de hrană etc.); în secundar, dotarea lor cu amenajări, instalaţii şi construcţii vânătoreşti necesareefectuării pazei vânatului şi efectuării acţiunilor de vânătoare în condiţii mai comode pentruvânători (cabane şi colibe de vânătoare, observatoare, standuri, poteci etc.).Numărul şi densitatea minimă a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor vânătoreşti secalculează după norme stabilite de autoritatea publică centrală în domeniu, de către specialiştiigestionarilor, ţinându-se seama atât de suprafaţa împădurită şi efectivele de vânat, cât şi de zonaaltitudinală şi particularităţile terenurilor din cuprinsul fondurilor de vânătoare (suprafaţa de pădure,orografia terenului, concentrarea vânatului etc.).Amplasarea diverselor construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti rămâne totuşi oproblemă practică foarte importantă, deoarece utilitatea şi funcţionalitatea acestora depinde de zonaaltitudinală, de caracteristicile vegetaţiei corespunzătoare zonei, de alegerea inspirată aamplasamentelor etc.Practic, la momentul actual, majoritatea fondurilor de vânătoare din România sunt dotate,parţial sau la nivelul necesarului teoretic, cu astfel de construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti,utile sau inutile uneori. Se pune, în continuare, doar problema completării necesarului şi/sau reparăriicelor existente, precum şi a înlocuirii sau a dezafectării celor devenite neutilizabile din cauzavechimii, deteriorării, amplasamentului greşit etc. Se mai pune însă şi problema amenajării unorterenuri de vânătoare care până acum au fost total neglijate (mlaştini, turbării, iazuri, heleştee etc.).În cele ce urmează va fi abordată, într-o viziune mai actuală, această problemă a dotăriifondurilor de vânătoare cu construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti.3.7.1. Construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti105