Alice din plumb Åi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS
Alice din plumb Åi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS Alice din plumb Åi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS
| Cultură VânătoreascăMETODE TRADIȚIONALE DE VÂNĂTOARE (III)VÂNĂTOAREACU CAPCANE|N. ȘelaruEste, cu certitudine, o altămetodă de vânătoaretradiţională, practicată dincele mai vechi timpuri pânăîn zilele noastre. Ea a fost perpetuată,din generaţie în generaţie, prin intermediulvânătorilor profesionişti şi/sau pasionaţi ori a braconierilor, ultimiiîmpinşi de nevoie să performezeîntr-un domeniu interzis activităţii lor.În legătură cu această metodătradiţională de vânătoare, a căreipractică este legal reglementatăîn foarte multe ţări din Europa şidin lume, se cade să raţionăm maiatent, pentru a nu cădea în greşealarespingerii totale şi apriorice aei, pe motiv de punere în pericol,din cauza posibilului braconaj, arezultatului muncii şi eforturilor cinegeticienilor.Este într-adevăr ometodă tăcută de vânătoare şi dinacest motiv periculoasă pentru pazaeficientă a vânatului, dar numai încondiţiile neimplicării vânătorilor şi /sau paznicilor de vânătoare în aceastăactivitate. Cu totul altfel s-ar controlasituaţia, dacă paznicii de vânătoare şivânătorii autorizaţi ar practica sistematicvânătoarea cu anumite tipuri decapcane, la anumite specii de vânat,în anumite perioade ale anului, înanumite terenuri de vânătoare şi doarlimitat la numărul de exemplare stabilitdin cotele de recoltă aprobateanual de autoritatea publică. Prezenţacapcanagiilor în teren, exclusiv cucapcane admise, ar stânjeni, până laeliminare, braconajul cu diverse altetipuri de capcane neautorizate.Vânătoarea tradiţională cu capcanetrebuie acceptată în zilele noastre,maiales în România, ca o activitatelegitimă şi absolut indispensabilăpreocupărilor actuale pentru asigurareaechilibrului între unele speciiprădătoare şi unele specii pradă deinteres vânătoresc. Fără capcane,suprapopularea terenurilor cu jderide piatră, din Carpaţi până pe malulMării Negre, cu jderi de copac, dihori,câini sălbăticiţi, şacali, pisici hoinare,vulpi etc. nu poate fi ţinută în frâu.Iar acest aspect al suprapopulării,neobservat de marea majoritate avânătorilor, se repercutează directasupra cotelor de recoltă ce le revin,din ce în ce mai reduse, de iepuri, fazani,potârnichi, căpriori etc.Plecând de la aceste considerente şide la adevărul că folosirea capcanelornu este deloc simplă pentru a avearezultate satisfăcătoare, necesitândcunoştinţe complexe despre etologiaspeciilor urmărite şi despre modul demanipulare, aşezare şi camuflare acapcanelor în teren, putem concluzionacă metoda de vânătoare în discuţiepoate fi atractivă şi mult mai folositoaredecât dăunătoare activităţii cinegetice.Dar numai eficient controlatăşi practicată exclusiv de vânători şide paznicii de vânătoare, autorizaţinominal şi limitat în acest scop.Ne-am alinia astfel tradiţiei şipreocupărilor actuale ale vânătoriloreuropeni şi asociaţiilor lor devânătoare, precum şi eforturilor acestorade a menţine un echilibru sănătosîntre speciile de interes vânătoresc,aproape imposibil de realizat doar cuarma de vânătoare, mai ales în cazulspeciilor cu activitate preponderentnocturnă (jderi, dihori, viezuri etc.)Însăşi FACE militează în acestsens. În mod concret, FACE a fostpreocupată şi susţine stabilirea în Europaa unui sistem de certificare a tipurilorde capcane ce pot fi folosite înscopul capturării vânatului, subordonatprincipiilor înscrise în Acordul denorme internaţionale ale capcanelorfără cruzime (A.I.H.T.S.). De asemenea,FACE susţine ideea finalizăriiunei liste a animalelor ce pot fi capturatecu capcane de către vânători şi depaznicii de vânătoare. Recunoscândui-sepreocupările în domeniu, FACEa fost acceptată ca partener, întreanii 2007-2009, într-un grup de lucrucare a finalizat un Raport de 360pagini, publicat la finele anului 2011,privind situaţia actuală în materie debogăţie, ştiinţă şi aplicare a normelorinternaţionale ale capcanelor, oferindComisiei Europene o bază de date absolutnecesară cunoaşterii realităţii, învederea adoptării celor mai înţeleptedecizii.În plus, FACE a formulat şirecomandări pentru îmbunătăţireanormelor internaţionale ale capcanelor,în ideea minimalizăriisuferinţei animalelor prinse.În contextul prezentat şi al proliferăriifără precedent a unor speciiprădătoare în România, enumerateexemplificativ în cuprinsul articolului,se impune reluarea problemeiutilizării capcanelor fără cruzimeşi a definitivării reglementărilor înaplicarea legii noastre, ambele îninteresul revigorării unei activităţiconsiderată tradiţional-culturalăîn Europa, dar şi al asigurării unuiechilibru sănătos între anumite speciide interes vânătoresc şi al durabilităţiivânătorii în ţara noastră.|8 Vânătorul și Pescarul Român
... aşa vă place istoria ?... ( din cartea în pregătire „Regi şi împăraţi vânători")Panteon universal al vânătorilor cu sânge albastruNAPOLEON Ivânãtor|M. GeorgescuNapoleon la vânătoare în pădurea Fontainbleau (Pictură de Francois Flameng, 1905,Muzeul Hermitage - St. Petersburg)Exegeţii lui Napoleonse întrecîn interpretareaactivităţii salede vânător şi îndescoperirea afinităţiisale reale pentru aceastăstrăveche şi nobilă îndeletnicire.Unii dintreaceştia l-au creditat cu opornire firească în acestsens, pe când alţii i-auexplicat preocupările cinegeticeca fiind motivatede interese speciale.În ce ne priveşte, vă vompune la dispoziţie câtevadin cele mai circulatesupoziţii despre subiectulîn cauză. Oricare arfi acestea, nu pot umbrimăreţia şi strălucirea a totce a făcut Napoleon pentruFranţa, aşa că trebuieînţeles de ce este preţuit şivenerat şi astăzi de poporulfrancez, căruia i-a dăruito moştenire durabilă întoate aspectele vieţii sociale.Începuturile...Aplecarea lui Napoleoncătre vânătoarea cunoscut câteva etape,care aveau să-i marchezeputernic această nouăîndeletnicire pentru el.După întoarcerea dincampania din Egipt, deşiuşor afectată de conflictelenavale cu Anglia,Napoleon a fost primit cuentuziasm în Franţa.Pe acest fond prielnic,el regizează rapidascensiunea sa, devenindPrim Consul al Franţei, cuputeri autocrate depline,inaugurând totuşi începutulunei epoci înfloritoarepentru Franţa. Şitot atunci, prin anul 1800,Napoleon începe să participela primele vânători.Mai întâi ca invitat alfamiliei aristocrate Girardi,pe domeniul acesteiade la Ermenonville.În această perioadă dedebut vânătoresc, în caremanifesta şi o oarecarestângăcie, normală pentruoricare învăţăcel, viitorulîmpărat şi-a dat repedeseama că vânătoareaavea nevoie de un reviriment,datorită unui marepotenţial în afacerile politice(... parcă astăzi nueste la fel !?...).După RevoluţiaFranceză din 1789,vânătoarea îşi pierdusestrălucirea anterioară,cufundându-se întrototală desuetudine.Mulţi din nobilii marivânători şi proprietari deVânătorul și Pescarul Romândomenii de vânătoareemigraseră, pădurile şicastelele din terenurilede vânătoare fuseserăconfiscate şi valorificateca bunuri naţionale.Au dispărut fastuoaseleechipaje de vânătoare –folosite la partidele de„chasse à courre’’ – audispărut deci numeroasehaite de câini, braconajulsălbatic se desfăşuranestingherit. Punândcapăt acelei debusolărigenerale, Napoleona creat în anul 1802“Vânătoarea Consulară’’,înţelegând prin asta reabilitareaacelui gen devânătoare tipic francez,prin care partidele devânătoare se desfăşurauîn urmărirea vânatului cu« echipaje » alcătuite dinvânători-călare, haite decâini şi personalul tehnicînsoţitor. Cu prilejul viziteila Paris a regelui Etruriei,Ludovic I, care era şefulregatului din provinciaToscana – stat satelit alFranţei înfiinţat tot de Napoleon– în anul 1802 - s-afăcut simţită lipsa acelorechipaje de vânătoare şil-a determinat pe Napoleonsă ia urgent măsuri deîmbunătăţire a situaţiei. Adispus achiziţionarea domeniilorde la St. Cloudşi Malmaison, împrunăcu pavilioanele şi un parcde vânătoare. În acelaşian, l-a numit pe baronulHannencourt şefulechipajelor consulare,cu buget autonom şi cumisiunea de a reorganizaîn detaliu structura personaluluitehnic implicat.Apariţia primului echipajde vânătoare a fostexplicată şi prin nevoiade a-i se asigura PrimuluiConsul securitateanecesară şi protecţia îm-9|
- Page 2: Asociaţia Generală a Vânătorilo
- Page 6 and 7: ALICELE DIN PLUMB ŞI ALICELE DIN O
- Page 10 and 11: potriva eventualelor tentativede as
- Page 12 and 13: Zi de sărbătoare laFestivalul Vâ
- Page 14 and 15: |ÎnsemnăriCOCORUL MAREEste o pas
- Page 16 and 17: | Tir și BalisticăFIRMA D DUPLEKS
- Page 18 and 19: CALEA SPREPERFECŢIUNEPoate că est
- Page 20 and 21: Tâlharii|Fănica-voinea eneEra lun
- Page 22 and 23: | ÎnsemnăriFrumoaselegaiţeÎmi a
- Page 24 and 25: DATE ASUPRA UNOR SPECII DE PASARI D
- Page 26 and 27: |CompetițiiCAMPIONATUL NAŢIONAL D
- Page 28 and 29: |Natură și civilizațieAGONIATÂR
- Page 30 and 31: |Pescuit de sezon„ArginÅi”la m
- Page 32 and 33: |Pagina muscaruluiVergilemuscarului
- Page 34: 112345678910Vânătoare pe canicul
... aşa vă place istoria ?... ( <strong>din</strong> cartea în pregătire „Regi şi împăraţi vânători")Panteon universal al vânătorilor cu sânge albastruNAPOLEON Ivânãtor|M. GeorgescuNapoleon la vânătoare în pădurea Fontainbleau (Pictură de Francois Flameng, 1905,Muzeul Hermitage - St. Petersburg)Exegeţii lui Napoleonse întrecîn interpretareaactivităţii salede vânător şi îndescoperirea afinităţiisale reale pentru aceastăstrăveche şi nobilă îndeletnicire.Unii <strong>din</strong>treaceştia l-au creditat cu opornire firească în acestsens, pe când alţii i-auexplicat preocupările cinegeticeca fiind motivatede interese speciale.În ce ne priveşte, vă vompune la dispoziţie câteva<strong>din</strong> cele mai circulatesupoziţii despre subiectulîn cauză. Oricare arfi acestea, nu pot umbrimăreţia şi strălucirea a totce a făcut Napoleon pentruFranţa, aşa că trebuieînţeles de ce este preţuit şivenerat şi astăzi de poporulfrancez, căruia i-a dăruito moştenire durabilă întoate aspectele vieţii sociale.Începuturile...Aplecarea lui Napoleoncătre vânătoarea cunoscut câteva etape,care aveau să-i marchezeputernic această nouăîndeletnicire pentru el.După întoarcerea <strong>din</strong>campania <strong>din</strong> Egipt, deşiuşor afectată de conflictelenavale cu Anglia,Napoleon a fost primit cuentuziasm în Franţa.Pe acest fond prielnic,el regizează rapidascensiunea sa, devenindPrim Consul al Franţei, cuputeri autocrate depline,inaugurând totuşi începutulunei epoci înfloritoarepentru Franţa. Şitot atunci, prin anul 1800,Napoleon începe să participela primele vânători.Mai întâi ca invitat alfamiliei aristocrate Girardi,pe domeniul acesteiade la Ermenonville.În această perioadă dedebut vânătoresc, în caremanifesta şi o oarecarestângăcie, normală pentruoricare învăţăcel, viitorulîmpărat şi-a dat repedeseama că vânătoareaavea nevoie de un reviriment,datorită unui marepotenţial în afacerile politice(... parcă astăzi nueste la fel !?...).După RevoluţiaFranceză <strong>din</strong> 1789,vânătoarea îşi pierdusestrălucirea anterioară,cufundându-se întrototală desuetu<strong>din</strong>e.Mulţi <strong>din</strong> nobilii marivânători şi proprietari deVânătorul și Pescarul Romândomenii de vânătoareemigraseră, pădurile şicastelele <strong>din</strong> terenurilede vânătoare fuseserăconfiscate şi valorificateca bunuri naţionale.Au dispărut fastuoaseleechipaje de vânătoare –folosite la partidele de„chasse à courre’’ – audispărut deci numeroasehaite de câini, braconajulsălbatic se desfăşuranestingherit. Punândcapăt acelei debusolărigenerale, Napoleona creat în anul 1802“Vânătoarea Consulară’’,înţelegând prin asta reabilitareaacelui gen devânătoare tipic francez,prin care partidele devânătoare se desfăşurauîn urmărirea vânatului cu« echipaje » alcătuite <strong>din</strong>vânători-călare, haite decâini şi personalul tehnicînsoţitor. Cu prilejul viziteila Paris a regelui Etruriei,Ludovic I, care era şefulregatului <strong>din</strong> provinciaToscana – stat satelit alFranţei înfiinţat tot de Napoleon– în anul 1802 - s-afăcut simţită lipsa acelorechipaje de vânătoare şil-a determinat pe Napoleonsă ia urgent măsuri deîmbunătăţire a situaţiei. Adispus achiziţionarea domeniilorde la St. Cloudşi Malmaison, împrunăcu pavilioanele şi un parcde vânătoare. În acelaşian, l-a numit pe baronulHannencourt şefulechipajelor consulare,cu buget autonom şi cumisiunea de a reorganizaîn detaliu structura personaluluitehnic implicat.Apariţia primului echipajde vânătoare a fostexplicată şi prin nevoiade a-i se asigura PrimuluiConsul securitateanecesară şi protecţia îm-9|
Change language