ALICELE DIN PLUMB ŞI ALICELE DIN OŢEL –ÎNTRE TRADIŢIE ŞI PROGRES ( I )Când vine vorba despre alegerea între alicele <strong>din</strong><strong>plumb</strong>, tradiţionale, şi alicele <strong>din</strong> oţel, consideratedrept reprezentantele progresului în materie demuniţie pentru vânătoare, părerile sunt împărţite.Fiecare <strong>din</strong>tre cele două categorii au avantaje şi dezavantajepe care vânătorii le privesc prin prisma modului în carecele două tipuri de alice le influenţează modul personal devânătoare. Pare o problemă controversată, fiecare <strong>din</strong>tre celedouă variante având adepţi şi oponenţi în acelaşi timp. Fără aavea pretenţia epuizării subiectului în cauză, să vedem câteva<strong>din</strong>tre argumentele pro şi contra vis-a-vis de cele două opţiunipentru muniţia de vânătoare. Există şi alte metale <strong>din</strong> carese fabrică alice non-toxice cum sunt tungstenul, bismutul.Pentru comparaţie cu <strong>plumb</strong>ul s-a ales oţelul deoarece dateleexistente vis-a-vis de “comportamentul” acestuia ca muniţiepentru vânătoare sunt mult mai numeroase şi mai detaliate.De ce oţelul în locul <strong>plumb</strong>ului?Practic s-a pornit de la constatarea faptului că alicele <strong>din</strong><strong>plumb</strong> sunt toxice pentru păsările de apă, care le înghitodată cu pietricelele decare au nevoie pentrudigerarea hranei. Toxicitatearidicată a <strong>plumb</strong>ului,un element care nu sedegradează în mediul natural,produce îmbolnăvireapăsărilor şi duce într-untimp mai lung, sau maiscurt, la moartea acestora.De cealaltă parte, în mediulnatural, oţelul rugineştedupă un timp şi se descompune,nemaifiind un pericoltoxic nici pentru păsări şinici pentru mediul natural.Puţină istorie<strong>Alice</strong>le <strong>din</strong> <strong>plumb</strong> au apărut practic odată cu armele de foc.Pe atunci era considerat un metal care răspundea foarte binecerinţelor privind energia pe care o înmagazina şi o purta ladistanţă, graţie densităţii-greutăţii sale, comparativ cu altemetale. Primele cazuri de intoxicare cu <strong>plumb</strong> a vânatului debaltă au fost înregistrate în SUA în anul 1874. De la apariţieşi până în prezent alicele <strong>din</strong> <strong>plumb</strong> au devenit practic aliceleIlustrația autorului|6 Vânătorul și Pescarul Român
Rețeta luniiRAŢĂ LA CUPTOR UMPLUTĂ,CU GARNITURĂ DE CARTOFINOI ŞI BROCOLItradiţionale pentru vânătoare în general.<strong>Alice</strong>le <strong>din</strong> oţel sunt mult mai „tinere”, dacă le putem numiaşa. Primele încercări cu alice <strong>din</strong> oţel datează <strong>din</strong> perioadaanului 1949, când s-au făcut primele teste ce luau în considerareoţelul ca o alternativă pentru încărcarea muniţieipentru vânătoare. Testele au continuat de-a lungul timpului,obţinându-se o îmbunătăţire remarcabilă a rezultatelorbalistice.Câteva argumente balisticePentru o lungă perioadă de timp oţelul a fost consideratinferior <strong>plumb</strong>ului avându-se în vedere o serie de motivepractice. Oţelul înmagazinează şi poartă la distanţă o energieconsiderabil mai mică decât <strong>plumb</strong>ul. Datorită energieireduse la impact la distanţe mai mari de 25-35 de metri, aalicelor <strong>din</strong> oţel, procentul de rănire a vânatului este sensibilmai ridicat decât în cazul celor <strong>din</strong> <strong>plumb</strong>. <strong>Alice</strong>le <strong>din</strong>oţel au o balistică deosebită faţă de cele <strong>din</strong> <strong>plumb</strong>, traiectoria,viteza mai mare şi grupajul mai strâns, dezavantajând,cel puţin pentru o perioadă de timp, trăgătorii obişnuiţi cualicele <strong>din</strong> <strong>plumb</strong>. Fiind practic nedeformabile, alicele <strong>din</strong>oţel exercită o presiune mai mare şi pot deteriora ţevilearmelor de vânătoare mai vechi. De partea cealaltă, alicele<strong>din</strong> <strong>plumb</strong> se deformează în interiorul ţevii după darea focului,o parte îşi modifică traiectoria în urma acestei deformărişi ca urmare împrăştierea snopului este mai mare şi maigreu de controlat. Fiind maleabile, acestea nu pun însă înpericol ţevile armelor de vânătoare, chiar dacă acestea suntmai vechi.Alte considerente<strong>Alice</strong>le <strong>din</strong> oţel, nefiind toxice, nu pun în pericol mediulînconjurător şi nici vânatul de baltă. Plumbul este toxic, nuse degradează în timp şi poate îmbolnăvi vânatul de baltăcare îl înghite. <strong>Alice</strong>le <strong>din</strong> oţel permit folosirea unei gamemai restrânse de şocuri la armele de vânătoare. Nu în ultimulrând se are în vedere că alicele<strong>din</strong> oţel sunt sensibil mai scumpefaţă de cele <strong>din</strong> <strong>plumb</strong>.Va urma ...Argumentele pro şi contra pot continua.Vom continua discutarea acestoraîn numărul viitor. Progreseleobţinute în designul cartuşelor, acomponentelor acestora pentru aputea folosi efectiv alicele <strong>din</strong> oţel,netoxice, au dus în ultimii ani la reducereaconsiderabilă a diferenţelormajore <strong>din</strong>tre cele două feluri demuniţie, mai ales în ceea ce priveşteeficacitatea pentru vânătoare. Odatăcu aceasta şi părerile vânătorilors-au schimbat. Avantajele şi dezavantajelepot fi considerate, defapt, drept aprecieri subiective,iar opţiunea pentru un tip sau altulde muniţie rămâne până la urmă oproblemă de alegere personală.MACChiar dacă până la deschiderea sezonului de vânătoarela baltă, zilele fierbinţi ale verii marchează una câteuna cu multe grade Celsius filele calendarului, amintirilepartidelor <strong>din</strong> anul trecut persistă cu putere îngânduri. Scoasă <strong>din</strong>tr-un sertar al congelatorului, ultimaraţă sălbatică stă dovadă a reuşitelor partide ale sezonuluiîncheiat cu câteva luni bune în urmă. Pregătităla cuptor după o reţetă ce aduce pe masă şi produseale recoltei anului, raţa sălbatică poate face oricândsavoarea unei mese ce va fi apreciată cu siguranţă deinvitaţi.Ingrediente necesare: o raţă sălbatică întreagă,condimente asortate pentru carne de pasăre,sare şi piper.Pentru umplutură: ½ pachet de unt, o cană de crutoanede pâine prăjită, 2 cepe tăiate mărunt, 3-4 căţeide usturoi zdrobiţi, o rădăcină de pătrunjel tăiatămărunt.Pentru sos: o lingură de miere, sos de soia dulce, uleide măsline.Preparare: pentru prepararea umpluturii amestecaţiingredientele şi umpleţi cu ele raţa înainte de a o dala cuptor. Presăraţi uniform amestecul de condimentepeste raţă şi adăugaţi sare şi piper după gust. Aşezaţiraţa într-o cratiţă încăpătoare, adăugaţi o cană de apăşi acoperiţi vasul cu folie de aluminiu, etanşând binevasul, şi daţi raţa la cuptor la foc mediu, 140 grade Celsius,timp de o oră şi jumătate. După aceea, îndepărtaţifolia de aluminiu şi adăugaţi mierea, sosul de soia şiuleiul de măsline. Ungeţi bine raţa cu sos şi daţi încontinuare la cuptor la 180 de grade Celsius pentrualte cca. 20 de minute sau până ce raţa se rumeneştebine, iar pielea devine crocantă.Tăiaţi felii pieptul de raţă şi serviţi-l cu garnitură decartofi noi, feliaţi, uşor rumeniţi în ulei, şi cu brocolitrecută prin steamer. Un pahar de vin roşu/rosé, demisecva fi o companie bine aleasă!Poftă bună!Nana NINAVânătorul și Pescarul Român7|