Alice din plumb şi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS

Însemnări |Foto: N.Șelaru1943 în Balta Ialomiţei.În sezonul 1946/1947 în Balta Ialomiţei, vânatul de gâşte sălbatice „afost abundent”. În luna iulie 1948, primarul comunei Dichiseni semnalaInspectoratului de Vânătoare la Călăraşi, faptul că „locuitorii [comunein.n.] se plâng că gâştele sălbatice produc mari stricăciuni la clăi şi recolte,fiind în mare număr”, solicitând aprobare pentru vânarea acestora.e) POTÂRNICHIÎn judeţul Buzău s-au vânat : 240 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942 şi 6 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946.Pentru perioada 1 aprilie 1944-31 martie 1946 Inspectoratul de VânătoareBuzău comunica Direcţiei Vânătoarei la Bucureşti faptul că, deşi s-au impusrestricţii la recoltare de către Societăţile de vânătoare şi InspectoratulJudeţean de Vânătoare, potârnichile se împuţinaseră foarte mult astfelcă « rar de tot se vede câte un cârd şi acela mic de 6-10 bucăţi la 3-4 comune». În intervalul următor de timp (1 aprilie 1946-31 martie 1947) înjudeţ foarte rar se mai observau grupuri de potârnichi de câte 3-5 bucăţi.În raportul pe perioada aprilie 1946-mai 1948 întocmit de InspectoratulJudeţean de Vânătoare trimis la Minister era evidenţiatfaptul că potârnichile dispăruseră « aproape complet ». Deaceea, atunci a fost oprită « cu desăvârşire » vânarea acestora.Cel mai mare număr de potârnichi în judeţul Râmnicu Sărat în 1938 a fostsemnalat lângă Mihălceni, Măicăneşti, Topliceni şi Grebănu, iar în anulurmător lângă Pardoşi şi Murgeşti. În luna august 1942, Inspectoratul deVânătoare Râmnicu Sărat semnala Ministerului « starea rea a potârnichilordin judeţ ». Ele erau « foarte puţine » în luna mai 1943. Datorită secetei dinanii 1945-1946, “înmulţirea potârnichilor nu s-a putut face în mod normal”.Raportul din 13 martie 1946 al Inspectoratului Judeţean deVânătoare menţiona faptul că numărul potârnichilor scăzusefoarte mult cu toate că fusese oprită vânarea lor în 1945.În luna martie 1944 se constatase lipsa „aproape totală” a potârnichilorpe teritoriul plasei Slobozia din judeţul Ialomiţa.Raportul din 22 septembrie 1946 al Inspectoratului deVânătoare menţiona lipsa „completă” a speciei în judeţ.Reprezentanţi din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor constataula inspecţia făcută în perioada 25-29 iulie 1947, că în judeţulIalomiţa, comparativ cu situaţia din 1946, potârnichile erau” în marescădere”. Tot ei, la inspecţia făcută în judeţ în perioada 31 octombrie-4noiembrie 1947, recomandau să „se examineze în mod seriosmarea scădere a (numărului n.n) potârnichilor şi să hotărascăoprirea vânatului potârnichilor întreg anul viitor [1948 n.n.]”.La 29 noiembrie 1947, Societatea de Vânătoare „Dropia” din Slobozia informaInspectoratul de Vânătoare din Călăraşi de faptul că se comunicaseîn toate comunele oprirea vânatului la potârnichi pe durata a doi ani.(va urma)UN GESTCREŞTINESCDe multe ori vânătorii sunt acuzaţi, datorităunei percepţii greşite, bazată pe prezentareadeformată a realităţii, de intervenţia brutală asuprafaunei, în speţă a celei de interes cinegetic.În paginile revistei noastre am încercat, de-a lungultimpului, să explicăm şi să demonstrăm efectul beneficasupra mediului produs de vânătoarea raţională, gândită ca oactivitate durabilă, efectuată după reguli bine stabilite, probateN sute de ani de practică, susţinute de prevederi legale.De multe ori, suntem informaţi, prin intermediulcorespondenţilor, a colaboratorilor sau a altor persoaneimplicate în acest fenomen, despre fapte, întâmplărisau evenimente care susţin punctul nostru de vedere,demonstrând, de fiecare dată, calităţile etice şi moralede care dau dovadă cei mai mulţi dintre supuşii Dianei.O astfel de întâmplare este şi cea relatată de directorulAJVPS Mureş, dl.ing. Pompei Emil Muică.Astfel, în data de 15.04.2012, de Sfântul Paşti, pe fondulde vânătoare 64 Sângiorgiu, aflat pe teritoriullocalităţii Sânpetru de Câmpie, o căprioară rătăcită înspatele unor gospodării a fost încolţită de câinii unei stâneaflate în apropiere. Dezorientată, aceasta s-a repezit într-ungard de plasă, de unde a fost proiectată în mijlocul haitei.În acest moment a survenit intervenţia fermă a pazniculuide vânătoare, dl. Kerekes Mircea Daniel şi a gospodarului fonduluide vânătoare, dl. Şipoş Ştefan care, ajutaţi şi de ciobanulde la stână, au îndepărtat câinii, salvând animalul rănit.Căprioara a fost imobilizată şi transportată la mediculveterinar, care a intervenit, atât chirurgical, prindezinfectarea şi coaserea rănilor, cât şi medicamentos,prin tratament cu antibiotice şi antiinflamatorii.După perioada de convalescenţă, căprioara a fosteliberată şi monitorizată pentru siguranţa intervenţiei.Astfel, într-o zi sfântă, nişte oameni de omenie au demonstrat,încă o dată, caracterul deosebit impus de calitateade membru vânător, prin etica şi moralitatea gestului lor.M.I.Vânătorul și Pescarul Român25|