Alice din plumb şi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS

| ÎnsemnăriFrumoaselegaiţeÎmi amintesc şi acum, după 45 deani, cum în părul bătrân al casei încare stăteam cu chirie, la tanti Ţica,o gaiţă ce scotea sunete stridentearunca de pe crengi perele rămase neculese,la finalul zilelor de octombrie,din cauză că nu era cine să se urce înbătrânul păr ale cărui ramuri erau înnegritede vremuri.Imediat îşi lua zborul şi în fracţiuni desecundă îşi aducea şi perechea, cu carecăuta, în crăpăturile scoarţei, ultimeleinsecte ce se adăposteau în aşteptareaiernii.Când tanti Ţica ieşea din casă în curte,făceau o gălăgie infernală, semn să fieluate în seamă.- Ce vreţi să-mi spuneţi ? V-aţi întorsdin pădure şi acum vă certaţi în loc sămidaţi o veste bună ?Dar vestea bună venea, deoarece laînceputul lunii noiembrie sosea ceamai bună prietenă a ei, tanti Loly, iarbucuria revederii prietenelor era aşade mare, încât despărţirea se lăsa întotdeaunacu lacrimi.Concertul gaiţelor se repeta, iar celedouă prietene vorbeau cu ele, înfiecare dimineaţă, aruncându-lebucăţi de pâine şi punând într-ofarfurie sub bătrânul păr făină deporumb.Ca tânăr, nu am luat în seamă aceastăjoacă a doamnelor cu aceste pasări,care îmi spuneau că pot aduce vestebună sau mai puţin bună.Într-o zi toridă de iunie, când măaflam în aşteptarea intrării la examen,stând pe o bancă în frumosul parc alFacultăţii de Silvicultură din Braşov,fumând ţigară după ţigară, pentrua-mi ascunde emoţiile (vorba vine),simt că ceva îmi cade de sus atingându-miurechea.Mă uit şi văd o mărgică strălucitoarescăpată din ciocul unei gaiţe. Înjur îngând pasărea şi intru la examen, pecare din neştiinţă nu l-am luat în aceasesiune, iar vinovată am găsit gaiţace mi-a dat vestea rea prin căzăturamărgelei.Gaiţa, al cărei penaj cenuşiu roşcat,cu aripile împestriţate cu albastrudeschis, punctat cu negru, imita cuacurateţe, în fiecare zi, glasul altorpăsări de pădure, ori alte sunetepercepute şi învăţate de acestea.Apoi şi-a făcut cuibul, la începutullunii aprilie, din crenguţe si paie,căptuşit cu muşchi, în care a depusani la rând 7 ouă de culoare verzuie.După o incubaţie de circa 16zile au ieşit puii, care nu au făcutnici un zgomot sau ţipăt în cuib şi,interesant, nici părinţii, în toatăaceastă perioadă, nu au dat glasnici pe cuib, nici în apropierea lui.La trei săptămâni de la eclozare,puii au dorit să-şi urmeze părinţii,încercând să zboare pe crengiledin apropiere. Un pui mai firava căzut pe stratul de flori, undepisica noastră birmaneză l-a observatşi s-a apropiat imediat, iarpuişorul speriat, intuind pericolul,făcea uşoare salturi disperateîn încercarea de a se îndepărta.Într-o reacţie de o secundă gaiţamamăa sărit la pisică scoţândsunete înfiorătoare, iar birmanezasperiată a căutat apărare la prietenulei, un ciobănesc german.Acesta, pentru salvarea prietenei,s-a apropiat de gard să vadă ce minunese ascunde printre flori.Când mama-gaiţă a văzut cămarele ciobănesc se apropie depui, cu aceleaşi strigăte stridente asărit în jurul câinelui, atacându-lcu ciocul.Ţipetele erau aşa de puterniceîncât soţia mea, văzând carambolul,s-a apropiat pentru a salvapuiul şi a-l pune pe o creangă Înmomentul când a luat puiul în|22 Vânătorul și Pescarul Românmână, cu o forţă extraordinară,mama-gaiţă s-a repezit la capulsoţiei, iar strigatele ei, amestecatecu ale gaiţei, aminteau de o scenădin filmul lui A. Hitchcock.Am sărit în apărarea soţiei, am luatpuiul şi l-am aruncat pe o creangădin apropierea cuibului, darţipetele gaiţei nu s-au terminat,astfel încât vecinii s-au adunat săvadă ce s-a întâmplat.Vânător fiind, am avut privilegiulconstatării acestui comportamentatipic şi, de nenumărate ori, alconcertelor oferite al căror glassemnalau apropierea vânatului,dar în acelaşi timp putea să-mifie şi dăunător deoarece îmi trădaprezenţa, punând în stare dealarmă animalele pădurii.La sfârşitul lunii ianuarie, începutullunii februarie din acestan, datorită zăpezii abundente, omierlă neagra şi-a făcut prezenţaîn împrejurimi cu triluri de ofrumuseţe aparte. Într-o cutie, subun prun, am pus câteva fire de orezşi spărturi de porumb. Imediataceasta s-a apucat să mănânce,iar drept mulţumire timp de ojumătate de oră pe viţa-de-viedin apropierea casei a concertat osimfonie minunată. Acest concerts-a repetat în fiecare zi, până ce,datorită încălzirii, şi-a luat consoartaşi au plecat pentru construireacuibului într-un loc mai potrivit.Gaiţele mai dădeau târcoale cutieişi se înfruptau din mâncarea pusăpentru mierlă, dar îşi făceau de lucruşi într-un măr bătrân ciugulindscoarţa acestuia sau coborând labaza lui, unde scurmau pământul.Curios de năzbâtiile acestora,am căutat şi găsit îngropate înpământ, în diferite locuri, sute deseminţe de ghindă, jir, fructe depădure, care erau aduse de ele carezervă, în cazul în care hrana eramai puţină.Deoarece mierla nu a mai venit,nici eu nu am mai pus hrană acesteia.Într-o dimineaţă, aud dincasă minunatul sunet al mierlei.Bucuros, deschid fereastra, darce minune mi-a fost dat să văd ?Gaiţa imita şi cânta aşa de frumos,perfect, simfonia mierlei, încâtcredeai că este adevărata mierlă.A dat acest spectacol în aşteptareahranei, crezând că mă va îmbuna,lucru pe care l-a şi reuşit, cu oisteţime rar întâlnită, astfel potafirma că această pasăre este indiscutabilo podoabă a pădurilorşi a plaiurilor noastre, iar epitetuldat unor persoane care vorbescmult şi fără rost, în cazul gaiţelornu se potriveşte.George Radu