Alice din plumb şi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS

CALEA SPREPERFECŢIUNEPoate că este prea mult spus,dar perfecţiunea este elementulspre care tindem ceimai mulţi dintre noi, atuncicând este vorba despre câinele nostrude vânătoare. Care dintre noinu şi-a dorit, chiar dacă şi numaipentru sine, un câine de vânătoarecare să răspundă prompt şi perfectla comenzi, care să stea liniştitîn ţiitoare, mai nou adăpostul dinpânză-camuflaj!, care să caute şisă urmărească vânatul în suprafaţaperfect delimitată dinainteanoastră, care să aporteze numai lacomandă piesele căzute în foc, iarlista, sunteţi de acord, poate continua...În ceea ce priveşte antrenarea şiformarea unui câine de vânătoare,este vorba de fapt de un relativsimplu proces de repetiţie decâtde cine ştie ce abordare sofisticatştiinţifică.Învăţarea aşa-numitelor„bune maniere” ţine practic derepetarea iar şi iar, a practicilor deantrenament şi să nu uităm că estemult mai uşor să prevenim un obiceinedorit decât să îl tratăm după cea devenit o obişnuinţă. În tot acestmecanism, dacă ne este permis să îlnumim astfel, timpul este unul dinelementele cheie de care trebuie săţinem seamă. Vechiul şi cunoscutulproverb „graba strică treaba” estevalabil aici poate mai mult decâtoriunde altundeva. Şi chiar dacănu este tocmai pe placul nostru, nuputem şi nu trebuie să ne aşteptămla rezultate imediate, într-un timpscurt sau foarte scurt. Şi, chiar dacăvom găsi suficiente promisiuni deformare peste noapte a câinelui nostrude vânătoare, bineînţeles contraunui cost consistent!, experienţaunor generaţii întregi de antrenoriconsacraţi de câini de vânătoarearată că nu putem avea peste noapteun câine cu adevărat bunpentru vânătoare. Aici trebuie săavem în vedere o serie întreagă deaspecte ce vizează lucrul în teren,cheta şi răspunsul la comenziledate, obişnuirea cu focul de armă,lucrul la malul apei, ghidarea spre|18 Vânătorul și Pescarul Român