Alice din plumb şi din DESPRE COCORI, DROPII ... - AGVPS

Asociaţia Generală a Vânătorilor şiPescarilor Sportivi din RomâniaSumarRevista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit Sportivwww.agvps.roVânătorul şi Pescarul RomânNr. 7/IULIE 2012DESPRE COCORI, DROPIIŞI ARII PROTEJATENAPOLEON IvânãtorAlice din plumb şi dinoţelCULTURĂ VÂNĂTOREASCĂN. ŞELARUDespre cocori, dropii şi arii protejate …… 3Mitică GEORGESCUNapoleon I vânător …………… 9Maria SĂVULESCUZi de sărbătoare la Festivalul Vânătorilor Timişoreni ….. 12MANAGEMENT CINEGETICN.ŞELARUVânătoarea cu capcane ………. 8CHINOLOGIE VÂNĂTOREASCĂAlexandru CODRINCalea spre perfecţiune …….. 18Fondată în anul 1919Serie nouăAnul MMXII nr. 7 / 2012Redacţia şi administraţia:Bucureşti – Calea Moşilor 128Sector 2, Cod 020882,Tel : 021 313 33 63E mail: revistavpr@yahoo.comConsiliul ştiinţificAcad. dr. Dan MunteanuAcad. dr. Atilla KelemenDr. ing. Nicolae GoiceaDr. ing. Vladimir TalpeşColectivul de redacţieDr. ing. Neculai Şelaru - director generalProf. Bianca Botezat – redactor revistăArh. Mugurel Ionescu – redactorPictor Dragoş Botezat – machetare şiprelucrare fotoIng. Mariana Cristache– difuzareManuscrisele destinate tipăririi vor fi, depreferinţă, în format digital. Publicate sau nu,ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitateaautorilor lor şi nu reflectă în mod necesar opiniaredacţiei. Reproducerea oricărui material, fărăacordul redacţiei este interzisă.ISSN 1582 – 9650ÎNSEMNĂRI DE SEZONN. STORESCUBraconaj cotidian ……. 15Claudiu OPRESCUCândva la vânătoare de raţe sălbatice ………….. 19George RADUFrumoasele gaiţe ……….. 22Fănică-Voinea ENETâlharii …………… 20TIR ŞI BALISTICĂMACAlicele de plumb şi alicele din oţel (I) ……………… 6Matei TĂLPEANUFirma D Dupleks produce proiectile unice pentru arme cu ţevi lise (II) ………….. 16FILE DE ISTORIEMarius POPESCUCălătorie printr-un cuget de vânător ….. 21Sorin GEACUDate asupra altor specii de păsări din judeţele Buzău, Râmnicu Sărat şi Ialomiţa din perioada1937-1949 (I) ………………... 24PESCUIT SPORTIVMugurel IONESCUIată pentru ce am ales Corbu ! • Agonia Târnavei • Arginţi pe malul mării ………………..….. 26, 28, 30MAC„Helicopter” cu pop-up pentru crapi ……………….. 29Titus PINTEAVergile muscarului …………….32Reţeta • Ce putem vâna • Rebus • Solunar …… 7, 23, 33, 34Membrii Consiliului AGVPS din România şi judeţele pe care le reprezintăPreşedinte : Mugur Constantin Isărescu , Director general: Neculai Şelaru, Vicepreşedinte: Vicepreşedinte Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița,Harghita, Mureş), Vicepreşedinte: Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi), Membri : Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Filip Georgescu (Argeş,Teleorman), Gabriel Surdu (Bacău, Iaşi, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoşani, Neamţ,Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galaţi, Vrancea), Ion Vasilescu (Bucureşti), Florică Stan (Buzău, Dâmboviţa, Prahova), Ilie Sârbu(Caraş Severin, Timiş), Valentin Jerca (Călăraşi, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duţă (Gorj, Mehedinţi), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița),Gheorghe Iaciu (Ilfov)

Foto: N.ȘelaruDROPII LASALONTACăutam, prin anul 2005, un căpriorîn împrejurimile Salontei. La unmoment dat, pe o păşune de oi de lamarginea unei porumbişti, am surprinsun pâlc de 5 dropii adulte. Surprindereaa fost reciprocă, aşa încâtdropiile şi-au luat zborul, neaşteptatde uşor pentru păsări atât de mari,şi s-au aşezat destul de departe,în apropierea unei turme de oi, cuprezenţa cărora erau obişnuite.Am aflat ulterior că în zonă maierau încă 6 dropii, care nu părăseauzona nici iarna. Nu se cunoşteadacă au scos sau nu şi pui. Dar deînmulţit s-au înmulţit ca număr.Ani de zile, până în anul precedent,m-am tot interesat de evoluţia dropiilordin zonă, iar efectivul ajunsese, înanul 2010, la circa 30 bucăţi. Le-am şirevăzut de două ori în acest intervalde timp. Deveniseră tot mai grupate şimai stabile, într-o zonă cu turme de oi,la care nu se admitea decât cel multun câine de rasă, pentru întors oile.În teren, combaterea prădătorilor cupăr şi a câinilor hoinari era foarte binepusă la punct. De asemenea, hrănireacomplementară a fazanilor iarna,în anumite puncte deschise, careerau frecventate uneori şi de dropii.A venit însă anul 2011 şi gestiuneafondului cinegetic nr. 34 Salonta atrecut în alte mâini. Eforturile AJVPSBihor pentru ocrotirea şi îngrijireaspeciei, întreprinse absolut dezinteresat,au fost întrerupte. Poate vor ficontinuate de AVPS Fazanul de aur,nouă gestionară a fondului cinegeticîn cauză, singură sau împreună cu ornitologiidin zonă. Nu de altceva, darar fi mare păcat ca penultimul sauultimul nucleu de dropii stabil dinRomânia să se mute peste graniţă.N.ȘELARUVânătorul și Pescarul Român5|

ALICELE DIN PLUMB ŞI ALICELE DIN OŢEL –ÎNTRE TRADIŢIE ŞI PROGRES ( I )Când vine vorba despre alegerea între alicele dinplumb, tradiţionale, şi alicele din oţel, consideratedrept reprezentantele progresului în materie demuniţie pentru vânătoare, părerile sunt împărţite.Fiecare dintre cele două categorii au avantaje şi dezavantajepe care vânătorii le privesc prin prisma modului în carecele două tipuri de alice le influenţează modul personal devânătoare. Pare o problemă controversată, fiecare dintre celedouă variante având adepţi şi oponenţi în acelaşi timp. Fără aavea pretenţia epuizării subiectului în cauză, să vedem câtevadintre argumentele pro şi contra vis-a-vis de cele două opţiunipentru muniţia de vânătoare. Există şi alte metale din carese fabrică alice non-toxice cum sunt tungstenul, bismutul.Pentru comparaţie cu plumbul s-a ales oţelul deoarece dateleexistente vis-a-vis de “comportamentul” acestuia ca muniţiepentru vânătoare sunt mult mai numeroase şi mai detaliate.De ce oţelul în locul plumbului?Practic s-a pornit de la constatarea faptului că alicele dinplumb sunt toxice pentru păsările de apă, care le înghitodată cu pietricelele decare au nevoie pentrudigerarea hranei. Toxicitatearidicată a plumbului,un element care nu sedegradează în mediul natural,produce îmbolnăvireapăsărilor şi duce într-untimp mai lung, sau maiscurt, la moartea acestora.De cealaltă parte, în mediulnatural, oţelul rugineştedupă un timp şi se descompune,nemaifiind un pericoltoxic nici pentru păsări şinici pentru mediul natural.Puţină istorieAlicele din plumb au apărut practic odată cu armele de foc.Pe atunci era considerat un metal care răspundea foarte binecerinţelor privind energia pe care o înmagazina şi o purta ladistanţă, graţie densităţii-greutăţii sale, comparativ cu altemetale. Primele cazuri de intoxicare cu plumb a vânatului debaltă au fost înregistrate în SUA în anul 1874. De la apariţieşi până în prezent alicele din plumb au devenit practic aliceleIlustrația autorului|6 Vânătorul și Pescarul Român

Rețeta luniiRAŢĂ LA CUPTOR UMPLUTĂ,CU GARNITURĂ DE CARTOFINOI ŞI BROCOLItradiţionale pentru vânătoare în general.Alicele din oţel sunt mult mai „tinere”, dacă le putem numiaşa. Primele încercări cu alice din oţel datează din perioadaanului 1949, când s-au făcut primele teste ce luau în considerareoţelul ca o alternativă pentru încărcarea muniţieipentru vânătoare. Testele au continuat de-a lungul timpului,obţinându-se o îmbunătăţire remarcabilă a rezultatelorbalistice.Câteva argumente balisticePentru o lungă perioadă de timp oţelul a fost consideratinferior plumbului avându-se în vedere o serie de motivepractice. Oţelul înmagazinează şi poartă la distanţă o energieconsiderabil mai mică decât plumbul. Datorită energieireduse la impact la distanţe mai mari de 25-35 de metri, aalicelor din oţel, procentul de rănire a vânatului este sensibilmai ridicat decât în cazul celor din plumb. Alicele dinoţel au o balistică deosebită faţă de cele din plumb, traiectoria,viteza mai mare şi grupajul mai strâns, dezavantajând,cel puţin pentru o perioadă de timp, trăgătorii obişnuiţi cualicele din plumb. Fiind practic nedeformabile, alicele dinoţel exercită o presiune mai mare şi pot deteriora ţevilearmelor de vânătoare mai vechi. De partea cealaltă, aliceledin plumb se deformează în interiorul ţevii după darea focului,o parte îşi modifică traiectoria în urma acestei deformărişi ca urmare împrăştierea snopului este mai mare şi maigreu de controlat. Fiind maleabile, acestea nu pun însă înpericol ţevile armelor de vânătoare, chiar dacă acestea suntmai vechi.Alte considerenteAlicele din oţel, nefiind toxice, nu pun în pericol mediulînconjurător şi nici vânatul de baltă. Plumbul este toxic, nuse degradează în timp şi poate îmbolnăvi vânatul de baltăcare îl înghite. Alicele din oţel permit folosirea unei gamemai restrânse de şocuri la armele de vânătoare. Nu în ultimulrând se are în vedere că aliceledin oţel sunt sensibil mai scumpefaţă de cele din plumb.Va urma ...Argumentele pro şi contra pot continua.Vom continua discutarea acestoraîn numărul viitor. Progreseleobţinute în designul cartuşelor, acomponentelor acestora pentru aputea folosi efectiv alicele din oţel,netoxice, au dus în ultimii ani la reducereaconsiderabilă a diferenţelormajore dintre cele două feluri demuniţie, mai ales în ceea ce priveşteeficacitatea pentru vânătoare. Odatăcu aceasta şi părerile vânătorilors-au schimbat. Avantajele şi dezavantajelepot fi considerate, defapt, drept aprecieri subiective,iar opţiunea pentru un tip sau altulde muniţie rămâne până la urmă oproblemă de alegere personală.MACChiar dacă până la deschiderea sezonului de vânătoarela baltă, zilele fierbinţi ale verii marchează una câteuna cu multe grade Celsius filele calendarului, amintirilepartidelor din anul trecut persistă cu putere îngânduri. Scoasă dintr-un sertar al congelatorului, ultimaraţă sălbatică stă dovadă a reuşitelor partide ale sezonuluiîncheiat cu câteva luni bune în urmă. Pregătităla cuptor după o reţetă ce aduce pe masă şi produseale recoltei anului, raţa sălbatică poate face oricândsavoarea unei mese ce va fi apreciată cu siguranţă deinvitaţi.Ingrediente necesare: o raţă sălbatică întreagă,condimente asortate pentru carne de pasăre,sare şi piper.Pentru umplutură: ½ pachet de unt, o cană de crutoanede pâine prăjită, 2 cepe tăiate mărunt, 3-4 căţeide usturoi zdrobiţi, o rădăcină de pătrunjel tăiatămărunt.Pentru sos: o lingură de miere, sos de soia dulce, uleide măsline.Preparare: pentru prepararea umpluturii amestecaţiingredientele şi umpleţi cu ele raţa înainte de a o dala cuptor. Presăraţi uniform amestecul de condimentepeste raţă şi adăugaţi sare şi piper după gust. Aşezaţiraţa într-o cratiţă încăpătoare, adăugaţi o cană de apăşi acoperiţi vasul cu folie de aluminiu, etanşând binevasul, şi daţi raţa la cuptor la foc mediu, 140 grade Celsius,timp de o oră şi jumătate. După aceea, îndepărtaţifolia de aluminiu şi adăugaţi mierea, sosul de soia şiuleiul de măsline. Ungeţi bine raţa cu sos şi daţi încontinuare la cuptor la 180 de grade Celsius pentrualte cca. 20 de minute sau până ce raţa se rumeneştebine, iar pielea devine crocantă.Tăiaţi felii pieptul de raţă şi serviţi-l cu garnitură decartofi noi, feliaţi, uşor rumeniţi în ulei, şi cu brocolitrecută prin steamer. Un pahar de vin roşu/rosé, demisecva fi o companie bine aleasă!Poftă bună!Nana NINAVânătorul și Pescarul Român7|

| Cultură VânătoreascăMETODE TRADIȚIONALE DE VÂNĂTOARE (III)VÂNĂTOAREACU CAPCANE|N. ȘelaruEste, cu certitudine, o altămetodă de vânătoaretradiţională, practicată dincele mai vechi timpuri pânăîn zilele noastre. Ea a fost perpetuată,din generaţie în generaţie, prin intermediulvânătorilor profesionişti şi/sau pasionaţi ori a braconierilor, ultimiiîmpinşi de nevoie să performezeîntr-un domeniu interzis activităţii lor.În legătură cu această metodătradiţională de vânătoare, a căreipractică este legal reglementatăîn foarte multe ţări din Europa şidin lume, se cade să raţionăm maiatent, pentru a nu cădea în greşealarespingerii totale şi apriorice aei, pe motiv de punere în pericol,din cauza posibilului braconaj, arezultatului muncii şi eforturilor cinegeticienilor.Este într-adevăr ometodă tăcută de vânătoare şi dinacest motiv periculoasă pentru pazaeficientă a vânatului, dar numai încondiţiile neimplicării vânătorilor şi /sau paznicilor de vânătoare în aceastăactivitate. Cu totul altfel s-ar controlasituaţia, dacă paznicii de vânătoare şivânătorii autorizaţi ar practica sistematicvânătoarea cu anumite tipuri decapcane, la anumite specii de vânat,în anumite perioade ale anului, înanumite terenuri de vânătoare şi doarlimitat la numărul de exemplare stabilitdin cotele de recoltă aprobateanual de autoritatea publică. Prezenţacapcanagiilor în teren, exclusiv cucapcane admise, ar stânjeni, până laeliminare, braconajul cu diverse altetipuri de capcane neautorizate.Vânătoarea tradiţională cu capcanetrebuie acceptată în zilele noastre,maiales în România, ca o activitatelegitimă şi absolut indispensabilăpreocupărilor actuale pentru asigurareaechilibrului între unele speciiprădătoare şi unele specii pradă deinteres vânătoresc. Fără capcane,suprapopularea terenurilor cu jderide piatră, din Carpaţi până pe malulMării Negre, cu jderi de copac, dihori,câini sălbăticiţi, şacali, pisici hoinare,vulpi etc. nu poate fi ţinută în frâu.Iar acest aspect al suprapopulării,neobservat de marea majoritate avânătorilor, se repercutează directasupra cotelor de recoltă ce le revin,din ce în ce mai reduse, de iepuri, fazani,potârnichi, căpriori etc.Plecând de la aceste considerente şide la adevărul că folosirea capcanelornu este deloc simplă pentru a avearezultate satisfăcătoare, necesitândcunoştinţe complexe despre etologiaspeciilor urmărite şi despre modul demanipulare, aşezare şi camuflare acapcanelor în teren, putem concluzionacă metoda de vânătoare în discuţiepoate fi atractivă şi mult mai folositoaredecât dăunătoare activităţii cinegetice.Dar numai eficient controlatăşi practicată exclusiv de vânători şide paznicii de vânătoare, autorizaţinominal şi limitat în acest scop.Ne-am alinia astfel tradiţiei şipreocupărilor actuale ale vânătoriloreuropeni şi asociaţiilor lor devânătoare, precum şi eforturilor acestorade a menţine un echilibru sănătosîntre speciile de interes vânătoresc,aproape imposibil de realizat doar cuarma de vânătoare, mai ales în cazulspeciilor cu activitate preponderentnocturnă (jderi, dihori, viezuri etc.)Însăşi FACE militează în acestsens. În mod concret, FACE a fostpreocupată şi susţine stabilirea în Europaa unui sistem de certificare a tipurilorde capcane ce pot fi folosite înscopul capturării vânatului, subordonatprincipiilor înscrise în Acordul denorme internaţionale ale capcanelorfără cruzime (A.I.H.T.S.). De asemenea,FACE susţine ideea finalizăriiunei liste a animalelor ce pot fi capturatecu capcane de către vânători şi depaznicii de vânătoare. Recunoscândui-sepreocupările în domeniu, FACEa fost acceptată ca partener, întreanii 2007-2009, într-un grup de lucrucare a finalizat un Raport de 360pagini, publicat la finele anului 2011,privind situaţia actuală în materie debogăţie, ştiinţă şi aplicare a normelorinternaţionale ale capcanelor, oferindComisiei Europene o bază de date absolutnecesară cunoaşterii realităţii, învederea adoptării celor mai înţeleptedecizii.În plus, FACE a formulat şirecomandări pentru îmbunătăţireanormelor internaţionale ale capcanelor,în ideea minimalizăriisuferinţei animalelor prinse.În contextul prezentat şi al proliferăriifără precedent a unor speciiprădătoare în România, enumerateexemplificativ în cuprinsul articolului,se impune reluarea problemeiutilizării capcanelor fără cruzimeşi a definitivării reglementărilor înaplicarea legii noastre, ambele îninteresul revigorării unei activităţiconsiderată tradiţional-culturalăîn Europa, dar şi al asigurării unuiechilibru sănătos între anumite speciide interes vânătoresc şi al durabilităţiivânătorii în ţara noastră.|8 Vânătorul și Pescarul Român

... aşa vă place istoria ?... ( din cartea în pregătire „Regi şi împăraţi vânători")Panteon universal al vânătorilor cu sânge albastruNAPOLEON Ivânãtor|M. GeorgescuNapoleon la vânătoare în pădurea Fontainbleau (Pictură de Francois Flameng, 1905,Muzeul Hermitage - St. Petersburg)Exegeţii lui Napoleonse întrecîn interpretareaactivităţii salede vânător şi îndescoperirea afinităţiisale reale pentru aceastăstrăveche şi nobilă îndeletnicire.Unii dintreaceştia l-au creditat cu opornire firească în acestsens, pe când alţii i-auexplicat preocupările cinegeticeca fiind motivatede interese speciale.În ce ne priveşte, vă vompune la dispoziţie câtevadin cele mai circulatesupoziţii despre subiectulîn cauză. Oricare arfi acestea, nu pot umbrimăreţia şi strălucirea a totce a făcut Napoleon pentruFranţa, aşa că trebuieînţeles de ce este preţuit şivenerat şi astăzi de poporulfrancez, căruia i-a dăruito moştenire durabilă întoate aspectele vieţii sociale.Începuturile...Aplecarea lui Napoleoncătre vânătoarea cunoscut câteva etape,care aveau să-i marchezeputernic această nouăîndeletnicire pentru el.După întoarcerea dincampania din Egipt, deşiuşor afectată de conflictelenavale cu Anglia,Napoleon a fost primit cuentuziasm în Franţa.Pe acest fond prielnic,el regizează rapidascensiunea sa, devenindPrim Consul al Franţei, cuputeri autocrate depline,inaugurând totuşi începutulunei epoci înfloritoarepentru Franţa. Şitot atunci, prin anul 1800,Napoleon începe să participela primele vânători.Mai întâi ca invitat alfamiliei aristocrate Girardi,pe domeniul acesteiade la Ermenonville.În această perioadă dedebut vânătoresc, în caremanifesta şi o oarecarestângăcie, normală pentruoricare învăţăcel, viitorulîmpărat şi-a dat repedeseama că vânătoareaavea nevoie de un reviriment,datorită unui marepotenţial în afacerile politice(... parcă astăzi nueste la fel !?...).După RevoluţiaFranceză din 1789,vânătoarea îşi pierdusestrălucirea anterioară,cufundându-se întrototală desuetudine.Mulţi din nobilii marivânători şi proprietari deVânătorul și Pescarul Romândomenii de vânătoareemigraseră, pădurile şicastelele din terenurilede vânătoare fuseserăconfiscate şi valorificateca bunuri naţionale.Au dispărut fastuoaseleechipaje de vânătoare –folosite la partidele de„chasse à courre’’ – audispărut deci numeroasehaite de câini, braconajulsălbatic se desfăşuranestingherit. Punândcapăt acelei debusolărigenerale, Napoleona creat în anul 1802“Vânătoarea Consulară’’,înţelegând prin asta reabilitareaacelui gen devânătoare tipic francez,prin care partidele devânătoare se desfăşurauîn urmărirea vânatului cu« echipaje » alcătuite dinvânători-călare, haite decâini şi personalul tehnicînsoţitor. Cu prilejul viziteila Paris a regelui Etruriei,Ludovic I, care era şefulregatului din provinciaToscana – stat satelit alFranţei înfiinţat tot de Napoleon– în anul 1802 - s-afăcut simţită lipsa acelorechipaje de vânătoare şil-a determinat pe Napoleonsă ia urgent măsuri deîmbunătăţire a situaţiei. Adispus achiziţionarea domeniilorde la St. Cloudşi Malmaison, împrunăcu pavilioanele şi un parcde vânătoare. În acelaşian, l-a numit pe baronulHannencourt şefulechipajelor consulare,cu buget autonom şi cumisiunea de a reorganizaîn detaliu structura personaluluitehnic implicat.Apariţia primului echipajde vânătoare a fostexplicată şi prin nevoiade a-i se asigura PrimuluiConsul securitateanecesară şi protecţia îm-9|

potriva eventualelor tentativede asasinat, desprecare începuseră să circulebănuieli.După încoronareDevenit împăratîn anul 1804, Napoleona procedat, cu hotărâreaşi energia care îl caracterizau,la continuareaprefacerilor vânătoriiîn profunzime. Inspiratdin practica vânătorilorregale desfăşurate deghilotinatul rege LouisXVI, a reorganizat acea« curte de vânătoare »,de data aceasta sub semnulimperiului nou creat.L-a numit pe mareşalulBerthier « Grand Veneurdu l’Empereur » - MareleMaestru al Vânătorilor Imperiale– care a primit misiuneaorganizării primelorvânători imperiale şi aformării unui corp de elităde « ofiţeri imperiali devânătoare » cu retribuţii,uniforme şi misiuni binestabilite. În chiar anulîncoronării, dar cu puţinînaintea evenimentului,Napoleon a regizat întâlnireacu Papa Pius al VIIlea– cu care s-a aflat întrunpermanent conflict– organizând în pădureaFontainebleau o pseudovânătoarecu echipaje.Acea vânătoare imperială,desfăşurată înainteamăreţului eveniment alîncoronării, trebuia săepateze oaspetele prin fastulcare amintea de cel altrecutelor vânători regale.Începuturile Primului Imperiuse caracterizeazăprin organizarea unorvânători strălucitoare, cuscopul foarte bine stabilitde a sprijini imagisticreprezentarea Franţei şi aproaspătului suveran, înplan politic.În acest sens, dinLista Civilă a regelui LouisXVI întocmită în anul1791, a dispus preluareapalatelor de la Versailles şiFontainebleau, împreunăcu pădurile organizatepentru acele vânători cuechipaje, totul condusde un intendent general.Inginerii topografi ai armateiau alcătuit hărţiminuţioase pentru toatedomeniile în care seNapoleon la o vânătoare în pădurea Compiègne, Pictură de Carle Vernet, 1811, MuzeulHermitage, St. Petresburgdesfăşurau vânătorileimperiale, Napoleondovedind şi cu acest prilejatenţia riguroasă pe careo acorda geniul său militartuturor acţiunilor derulateîn teren. Vânătorileimperiale au început sădevină un obicei la Curte, fiindmai numeroase şi organizateîn cinstea oaspeţilorde marcă, mai ales ambasadorisau reprezentanţi aicaselor regale europeneaflaţi în vizită în Franţa.Transformând vânătoareaîntr-o manifestaremetaforică a victoriilormilitare, Napoleon participala vânătoare alăturide aliaţii săi, înainte şidupă fiecare bătălie. Astfel,vânătoarea a căpătatun rol nou, deosebit deimportant, acela de acontribui la integrareasuveranului în cercul elitistal suveranilor europeni şide a consolida prestigiulinternaţional al Franţei.Pe plan intern,vânătoarea imperială aavut deasemeni un rol şio eficienţă deosebită înrecoagularea societăţii.Aristocraţii din VechiulRegim, calmaţi de evoluţiaevenimentelor după încoronarealui Napoleon, sealăturau cu sârguinţă Imperiului,mulţi intrând înserviciul “Marelui Maestrual Vânătorilor Imperiale”,într-o reconciliere dorităde toată lumea. Foartecurând, vânătorile napoleoniene,devenite veritabileceremonii imperiale,au captivat atenţia curtenilorşi a celor ce năzuiaula favorurile suveranului,invitaţiile la vânătoaredevenind şi un mijloc dereglare a vieţii la Curte.Dar nu numai. În timpulacestor vânători, deveniseun obicei ca – în limitelede accesibilitate admise –populaţia să apară dorindsă vadă şi să-şi omagiezesuveranul. Cu acest prilej,unii cereau favoarea dea se înrola ca hăitaşi,alţii îşi expuneau diferitedoleanţe (obicei practicatşi în epoca lui NicolaeCeauşescu, spre disperarea« organelor locale » ). LuiNapoleon îi făceau chiarplăcere aceste « băi demulţime » şi se arăta prietenosşi înţelegător cutoată lumea, mai ales culocalnicii din vecinătateaterenurilor de vânătoare.O altă etapă ...după 1809În adevăr, acelrăstimp poate fi consideratca o altă etapă în evoluţiavânătorească a lui Napoleon,contextul vânătorilorsale schimbându-se puternic.După înfrângerea austriecilorla Wagram, Napoleona început să locuiascămai mult la Fontainebleau,unde vâna zilnic. Dar, numult timp după aceea,divorţul de împărăteasa|10 Vânătorul și Pescarul Român

Josefina l-a afectat profundşi l-a determinatsă se dedea şi mai multvânătorii. Retrăgându-sela palatul Trianon, a începutsă practice un noumod de vânătoare, acelade a vâna singur, însoţitdoar de un aghiotant. Înanul 1810, a reformat ListaCivilă a Casei Imperialeşi a ordonat cumpărareade mari suprafeţe depădure, pentru reconstituireaunui vechi domeniude vânătoare regală. Aordonat şi supravegheatremobilarea castelelorde vânătoare din Rambouillet,Trianon şi Compiègne,a cumpărat pentruechipajul imperialde vânătoare hotelul dinVersailles, destinat MareluiMaestru al VânătorilorImperiale, fapt care a determinatînceperea uneiserii de construcţii noi,destinate îmbunătăţiriivieţii personalului angajatîn slujba vânătorilor imperiale.După căsătoria cuprinţesa austriacă Marie-Louise, Napoleon a reluatvânătorile zilnice, dar lecompleta cu lecţiile decălărie oferite noii salesoţii. De fapt, toate ieşirilesale la vânătoare se constituiauîn bineveniteprilejuri de a se bucura deîmbrăţişarea naturii.A urmat momentulnefast al Campanieidin Rusia, din anul 1812,terminat cu o mare înfrângerea armatelor francezeşi un eşec personal alîmpăratului. În timpulcare a urmat până la abdicareaforţată din lunaaprilie 1814 la Fontainebleau,Napoleon şi-a contiuatvânătorile, mai multpentru a menţine iluziaunei stări de normalitate.A urmat exilul în insulaElba, după care revenireasa în acele faimoaseo sută de zile (martie-iulie1815), în carepreocupările împăratuluise adaptaseră noilorîmprejurări din Franţa.Totuşi, în acel răstimp adesfiinţat funcţia de MareMaestru al Vânătorilor Imperiale,din stricte motiveeconomice.Apoi, ultimaetapă, exilul definitiv şiimplacabil în insula Sf.Elena, unde Napoleon arămas până la sfârşitulsău, survenit în anul 1821.Istoricii consemneazăfaptul că şi aici Napoleona participat la câtevavânători, ultimele dinviaţa sa şi fără fastul dealtădatăĊâteva concluziiFără îndoială, Napoleona fost vânător,chiar pasionat – dacălăsăm la o parte comentariileironice care auapărut după dispariţiasa. Faptul că a reoganizatvânătoarea, redându-istrălucirea din timpurileregalităţii, preocupareapentru restabilirea domeniilorde vânătoare,decretele emise în folosulvânătorii, meticulozitateaorganizării şi desfăşurăriiacţiunilor, practicareazilnică a vânătorii de celemai multe ori solitare,inclusiv în exilul său definitiv,nu pot fi interpretatedecât ca o apropiereafectivă de această îndeletnicire.Astfel, cândlocuia la Paris, făceavânătorile dimineaţa, iarcând era la Rambouillet,de pildă, vânătorile îi ocupaudupă-amiezile, pânănoaptea târziu. Se spunecă ar fi participat în total laun număr de 350 de partidede vânătoare, numărpe care nu îl comentăm,deoarece el nu poateexprima adevăratul sentimental suveranului faţăde nobila artă a vânătorii.Nu i s-a reproşat faptulcă a descoperit învânătoare potenţa de anetezi relaţiile dilomaticeşi politice cu alte stateeuropene şi nici n-ar fifost potrivit un astfel dereproş. La puternica sapersonalitate, beneficiulcircumstanţelor în carese desfăşurau vânătorileimperiale se răsfrângeamai mult asupra Franţei,decât asupra sa. Aşadar,tendinţele ulterioare decaricaturizare a unora dinvânătorile napoleonienerămân în convingereanoastră simple încercăride a umbri din strălucireasa.Viaţa mi-a oferitşansa de a conversa petema aceasta, cu o distinsăpersonalitate a vieţii culturalea Franţei, Dl. Leo A.Sennegon, om de originenobilă. În locuinţa sa dinstr. Visconti nr. 17 dinParis, unde locuise şiH. de Balzac şi care maipăstra mobilier şi tapiţeriece aparţinuseră ilustruluiscriitor, în compania unuipahar cu generosul vinde Bordeaux – vechi dedouăzeci de ani – am aflatmulte din lucrurile pozitive,mai puţin ştiute, dinactivitatea vânătoreascăa marelui împărat, inaccesibilesau voit ocolitede către exegeţii săi. Amavut această rară şansă,către finele anilor ’60.Precizarea « voit ocolite» are o bază reală,deoarece există o vastăliteratură consacratăpreocupărilor vânătoreştiale împăratului, bazată pecercetări de arhivă, a căreiexploatare ar da măsurarealităţii subiectului. Dar,să sperăm că va apare şiacest interes...general. Înce mă priveşte, în ideeaenunţată la începutulacestor rânduri, sunt de-adreptul încântat, mai multchiar, sunt fascinat de explorareaistoriei vânătoriiprin prezentarea unei seriide personalităţi « cusânge albastru », care aupracticat-o cu pasiuneşi despre care au lăsatneşterse mărturii. Toateacestea vor fi reunite întrocarte la care lucrez maide multă vreme şi care înprezent se află într-un stadiuaproape de finalizare.Iar REVISTEI, îi adresez ocaldă mulţumire pentrugăzduirea acestor rânduride prezentare.Vânătorul și Pescarul Român11|

Zi de sărbătoare laFestivalul Vânătorilor Timişoreni|Maria SăvulescuAflat deja la a treiaediţie, FestivalulVânătorilorTimişorenişi-a deschis porţileparticipanţilor, invitaţilorşi vizitatorilor la începutde iulie. Fiinţat în 2009la iniţiativa preşedinteluiClubului de VânătoareTimişoara, domnul TraianOprea, festivalul oferăan de an tuturor celorinteresaţi posibilitatea dea pătrunde pe tărâmulvânătorii.Orăşeanul obositşi plictisit de problemeleşi programele cotidienea putut alege ca pentru ozi să intre într-o lume ce-ieste străină şi care îi puteapărea barbară şi lipsită deînsufleţire, pe care de celemai multe ori o asociazădoar cu mirosul prafuluide puşcă sau cu imagineaunui animal hăituit.Ajungând la festivala putut descoperifrumuseţea, isteţimea şideterminarea câinilor devânătoare, aromele ademenitoareale preparatelordin vânat, întrecerea latir vânătoresc, frumuseţeatrofeelor, instantanee dinistoria vânătoarei surprinseîn standurile grupelorparticipante.În acest an afost prezent la festivalşi directorul general alAGVPS România, domnulNeculai Şelaru, participândla festivităţilede deschidere. DomnulŞelaru a apreciat iniţiativaClubului de VânătoareTimişoara de a organizaaceste manifestaţii menitesă reînvie vechiletradiţii vânătoreşti, eticaşi respectul dintre membriivânători şi dorinţaprotejării mediuluiînconjurător. Caracterulinternaţional al festivaluluia fost reconfirmatde participarea unorasociaţii de vânătoaredin Ungaria ( Camerade Vânătoare Csongrad,Asociaţia de Vânătoare dela Asotthalom) şi din Serbia(Uniunea vânătorilordin Serbia, Uniuneavânătorilordin Voivodina,AsociaţiaVânătorilor dinBarite, Asociaţiavânătorilor dinZrenianin, Uniuneavânătorilordin SerbiaCentrală), înscriseîn programulde colaborareEuroregionalădintre Banat,Csongrad şiVoivodina. Clubulde VânătoareTimişoara a trimisinvitaţii la peste90 de asociaţiide vânătoaredin ţară, o mare|12 Vânătorul și Pescarul Românparte dintre acestea fiindprezente la festival.Delegaţia dinUngaria a venit cu oformaţie de suflători încorni de vânătoare. Anulacesta surpriza oferităparticipanţilor a fost reproducerea,cu ajutorulunei chemători din corn,a boncănitului cerbului.Au fost descrise şi exemplificatesunetele scoasede tauri în anumite momentedin perioada deîmperechere cum ar fi:mugetul taurului fărăciute, mugetul taurului încăutarea ciutelor, în provocareaaltui taur cu ciute,în provocarea sau izgonireaunui taur fără ciute, înurmărirea ciutelor. Metodade apropiere a vânatuluiare un farmec aparteatunci când boncănitulse desfăşoară pe cărărileunei păduri rare cu arboribătrâni.Noutăţile acesteiediţii au fost prezenţaşoimilor şi a cailor.Vânătoarea a apărut caocupație încă din paleolitic,înainte ca omulsă crească animale și săcultive plante. Pe acelevremuri se practicauvânătorile colective ce

constituiau principalulmijloc de existență. Întimp, necesitatea folosiriiunor parteneri destoinicişi de încredere a dus ladomesticirea câinilor şiapoi a cailor. S-au dezvoltatîn timp rase de câinispecifice vânătorii: ogari,copoi, scotocitori, aportori,iar caii nu erau doaranimale de povară, eipurtându-şi stăpânii peurmele vânatului. La festivalau fost aduşi un caldin rasa Nonius şi, sprebucuria copiilor, o iapăponei împreună cu mânzulei de doar o lună dinrasa Shetland. Cel mairăspândit mod de a vânapăsări era prinderea lordirectă cu şoimul. Îndeletnicireaşoimăritului afost adusă în Europa, celmai probabil, de huni şimongoli din stepele Asiei.“Şoimăritul avea dreptscop principal prindereapăsărilor (potârnichi, cocori,gâşte sălbatice şialte păsări, terestre sauacvatice), cu toate că sevâna adeseori cu şoimulşi vânat cu păr.(…)Sosindtimpul vânătoareide păsări, şoimarii îşipregăteau şoimii, îngrijitoriide câini îşi struneaupensionarii, iar păsărariiîşi revedeau reţelele. (…)La asemenea partide devânătoare luau parte atâtdomni, cât şi doamne, toţicălări pe cai iuţi, pentrucă, dacă nu puteau ajungela timp vânatul, şoimul îlmânca.” (Gheorghe Nedici- Istoria Vânătoarei, pag.233). Asociaţia Peregrinuspentru şoimărit şiprotecţia păsărilor de pradăa prezentat în standul propriuaccesorii din lumeaşoimăritului şi câteva exemplarede şoim călător şi uliuşorecar.Prezentareacâinilor de vânătoare şidesfăşurarea probelor delucru pentru câinii prepelicari-pontatori,pentru câiniilimieri pe urmă de sângeau strâns, ca şi anii trecuţi,cei mai mulţi spectatori.Pentru proba de lucrupentru câinii limieri, arbitriiconcursului au făcuto urmă de sânge de 170de metri cu unghi de 45de grade. Limierul bavarezBandy de doar un ana fost condus de stăpânulsău la vatra urmei. Deacolo, căţelul şi-a condusstăpânul către căpriorunde, cu un lătrat sonor,şi-a anunţat victoria.Spectatorii au mai pututurmări prestaţia câinilordin rasele: pointer, braccu păr scurt, setter englez,setter irlandez, vijlaşi springer spaniel englez.Copiii au fost fermecaţide areturile pontatorilor,de plonjoanele în apă şide aporturile reuşite alebracului şi vijlei maghiare.Probele de lucru pentrucâini, concursurile de tir,jurizarea trofeelor şi standurilors-au desfăşuratîntr-o atmosferă învăluităîn aromele şi miresmelece se ridicau din ceaunelegrupelor participante.La masa de jurizare şiaufăcut loc preparatedin peşte și vânat, toategătite cu suflet, bucurieşi dorinţa de a fi celemai bune. Ce să alegi:grozavele sărmăluţe dincarne de lopătar, carnede mistreţ şi gâscă decasă, gulaşul de mistreţcu găluşte aurii poaspătfrământate, micii decăprior, ciorba de peştecu apă din Dunăre, aromatelegăluşte cu prune?Pentru fiecare cel mai bunceaun a fost cel pregătitde propria grupă. Toţis-au bucurat de bucate încompania celor apropiaţi.Ansambluri de muzicăşi dansuri au prezentatobiceiurile românilor,maghiarilor şi sârbilordin Banat, însufleţind atmosferafestivalului.O zi călduroasă devară petrecută la umbrapădurii ce îmbrăţişeazăterenul poligonului printrestandurile pline de trofeeşi istorie cinegetică,alături de cei mai fideliprieteni ai omului - câiniişi caii - savurând ineditereţete culinare, ascultândacordurile suflătorilor încorni, admirând prezentareaobiceiurilor dinBanat, aceasta a fostcea de-a treia ediţie aFestivalului VânătorilorTimişoreni.Ilustrația autoareiVânătorul și Pescarul Român13|

|ÎnsemnăriCOCORUL MAREEste o pasăre de origine europeană din ce în ce mai rarăşi doar în trecere prin România. Cu doar o jumătate desecol în urmă se găsea într-o cu totul altă situaţie şi veneaîn cârduri enorme în timpul pasajului de primăvară, din adoua decadă a lunii martie până la început de aprilie, şi a pasajuluide toamnă, din mijlocul lunii septembrie până la începutde noiembrie. Puţine perechi clocitoare rămâneau să scoatăpui şi în Delta Dunării, în insula Sacalin, Ostrovul Dranov şigrindul Chituc. Acum cuibăreşte numai în ţările nordice – Finlanda,Suedia, Norvegia şi foste state ale URSS – şi iernează înSpania şi nordul Africii.Poate fi caracterizată ca o pasăre de mlaştină, lagună şi stufăriş,foarte discretă în perioada clocitului şi a creşterii puilor, dargregară, vizibilă, gălăgioasă şi totuşi foarte prudentă în afaraacestei perioade. Cuibăreşte şi în câmpiile mlăştinoase nordice,întinse şi deschise.Prin România avea şi probabil mai are două căi cunoscute demigraţiune: prin estul ţării, Delta Dunării şi litoralul Mării Negreşi, în număr mai redus, prin câmpia din vestul ţării, din SatuMare până în Timişoara.Fiind pasăre de talie mare, de 8 – 16 kg masculul şi 3-5 kg femela,a prezentat un interes aparte pentru vânători, care înregistraurecolte de mii de exemplare anual. De exemplu, în anul 1939 afost înscrisă în statisticile vremii o recoltă de 1152 exemplare,existând convingerea că această cifră a fost subapreciată (fiindcănu toţi vânătorii raportau toate extragerile în acea perioadă).Vânarea cocorului era şi ea incitantă, precum în cazul dropiei,fiindcă apropierea - fie cu căruţa, fie pe lângă animale sau laadăpostul vegetaţiei scunde din teren deschis - şi pânda, în gropisau adăposturi subtil camuflate, erau extrem de dificile, din cauzasantinelelor cârdurilor aflate la mâncare sau odihnă şi, respectiv,a acuităţii excepţionale de observare a modificărilor intervenitepe traseele lor de deplasare.Din cauza „civilizării” habitatelor ocupate şi puterii reduse deînmulţire, o pereche clocitoare depunând doar două ouă (uneoriunu şi foarte rar trei), efectivele sale au tot scăzut, iar speciaa devenit ameninţată. Totodată, căile vechi de migrare s-aurestrâns, iar unele chiar au fost abandonate. De aceea, foarte rarmai pot fi văzute ziua sau auzite noaptea cârduri de cocori pedeasupra ţării noastre, zburând invariabil în formă de „V”, deregulă la mare înălţime.În aceste condiţii, vărarea unui cârd de cocori în Câmpia de vesta judeţului Timiş, în anul 2009, reprezintă o excepţie categoricăde la regulă şi o curiozitate ştiinţifică demnă de notat pentru maitârziu.În continuarea celor prezentate despre cocor şi cu gândul la istoriamultimilenară a existenţei speciei, trebuie să ne obişnuimşi să acceptăm şi ideea unui anumit sfârşit. Indiferent de voinţanoastră, a vânătorilor, schimbările survenite în mediul natural deviaţă al sălbăticiunilor impun, în timp, succesiuni surprinzătoarede faună şi floră. Natura încearcă astfel să compenseze, şi reuşeştepână la o anumită limită, pierderile în specii ancestrale, mai greuadaptabile schimbărilor prea repezi din mediul lor de viaţă. Loculacestora este luat, aşa după cum constatăm frecvent, de altele biologicmai tinere, care pot să se înmulţească şi să prospere în noilecondiţii, asigurând continuitatea resursei naturale regenerabile denumitegeneric vânat. Dar, ne repetăm, până la o anumită limită.A se înţelege viteză de schimbare a condiţiilor din mediul lor şial nostru, din ce în ce mai puţin natural, de viaţă. Sau altfel spus,atâta timp cât specia, indiferent care ar fi aceasta, poate ţine pasul,prin puterea de înmulţire şi adaptare, cu „viteza” de schimbarea condiţiilor de mediu, din ce în ce mai surprinzătoarepentru toţi.N.S.|14 Vânătorul și Pescarul Român

Statisticabraconajuluipe 4 luniPotrivit unui comunicat alIGPR, în perioada 10 februarie– 31 mai, poliţiştiiau descoperit 1312 infracţiuni,dintre care 1006 de braconaj,prevăzute de Legea 407/2006,şi 306 prevăzute de alte actenormative, în concurs cuinfracţiunea de braconaj cinegetic.Din cele 1006 infracţiunide braconaj, 60 au fost făptuiteprin folosirea capcanelor neautorizateşi 74 prin folosireaogarilor sau metişilor acestora.Totodată, poliţiştii au ridicat,în vederea confiscării, 238 dearme şi au aplicat sancţiunicontravenţionale în valoare de400.000 lei.Dintre armele ridicate în vedereaconfiscării, 196 suntarme letale şi 42 neletale, iardintre cele letale 179 sunt detir şi vânătoare, iar celelalteconfecţionate artizanal.Au mai fost indisponibilizate,în vederea confiscării, 3974cartuşe de diferite calibre,4858 kg carne de vânat şi 312alte bunuri (autoturisme, atelajecu tracţiune animală, capcaneneautorizate, proiectoare etc.)De comiterea acestor infracţiunisunt acuzate 652 de persoane.La acţiuni au participat,alături de poliţişti, personalulasociaţiilor vânătoreşti şi alRNP Romsilva.VPRBRACONAJCOTIDIANEste mai întâi de toate un „termen”definit în dicţionarul limbiiromâne într-un anume fel, iarîn Legea vânătorii şi protecţieivânatului în alt fel, potrivit înţelepciuniifluturiste de la momentul conceperiiproiectului legii în vigoare.Mai poate fi înţeles, în cinegetică cel puţin,ca un flagel sau fenomen al perioadei detranziţie pe care tot o parcurgem şi nureuşim să o depăşim.Fenomenul, fiindcă termenul pare să fiemai adecvat situaţiei actuale din cinegeticaromânească, are câteva cauze foarte binecunoscute, de la simplu vânător până lademnitarul responsabil de activitateaMinisterului Mediului şi Pădurilor. Cauzelesunt, după cum afirmam, bine cunoscute,iar unele dintre acestea stimulate, fieşi prin inacţiune, de la nivelul organismuluistatului abilitat prin lege să organizeze şisă coordoneze lupta antibraconaj.Dar nu ne propunem acum să sistematizămcauzele braconajului, ori să detaliem aspectelede inacţiune ale organismului responsabildin partea statului în materie.Vrem doar să vă prezentăm un caz recentde braconaj cinegetic şi să încercăm săînţelegem, în contextul acestuia, cauzelecare l-au determinat şi stimulat.În seara zilei de 4.06.2012, în jurul orei24. 00 , un autoturism Toyota Hilux a fostblocat, pe un drum forestier, de cătrepoliţişti ai I.P.J. Dâmboviţa şi IPJ Argeş,la sesizarea şi în prezenţa paznicului devânătoare al fondului cinegetic nr. 13 denumitRuncu, din judeţul Dâmboviţa.Paznicul fusese informat că cei 4 vânătoridin autoturism braconaseră, în acea seară,o femelă de mistreţ cu doi purcei. Întradevăr,în autoturism a fost găsită carneaporţionată, armele celor 4 vânători şimuniţia aferentă. Cei 4 vânători, constituiţiîn grup infracţional organizat, inclusiv petimp de noapte, sunt :1. Tudose Constantin – membruvânător al AJVPS Argeş şi al AJVPSDâmboviţa – posesorul autoturismuluiToyota;2. Ciobanu Ion – membru vânătoral AJVPS Argeş;3. Cică Constantin – membruvânător al AJVPS Argeş;4. Joiţeanu Ion – membru vânătoral AJVPS Dâmboviţa.Poliţiştii au întocmit, în prezenţa pazniculuide vânătoare, documentaţiaprimară necesară începerii urmăririipenale, punând sechestru asiguratoriupe autoturism, arme şi muniţia găsită înmaşină. Au reţinut de asemenea, pentruexpertizare, carnea, cu fire de păr demistreţ, găsită porţionată. Cei 4 vânătoriau fost şi ei reţinuţi 24 de ore, timp încare şi-au recunosc integral şi în scrisfapta.A doua zi, s-a procedat la reconstituireafaptei, ridicându-se pentru expertizare,de la locul braconajului, pielea scroafeimamăşi cei doi purcei abandonaţi înteren. Aceste ultime dovezi au fost predatela DSVSA Dâmboviţa, pentru expertize.Aşadar, poliţiştii şi paznicul de vânătoareşi-au făcut operativ şi eficient treaba.Ancheta îşi urmează cursul. Fapta estetotuşi departe, ca multe altele similare,de a fi sancţionată potrivit legii. Conformacesteia, cei 4 vânători îşi vor pierde înfavoarea statului mijloacele folositela braconaj şi la transportul vânatuluibraconat (maşină, arme, muniţie), li se varetrage calitatea de vânător (permisul dearmă) şi vor achita, la asociaţia păgubită,contravaloarea vânatului braconat (6000Euro).Rămânem curioşi să vedem finalizareacazului prezentat, de-a lungul traseuluisinuos poliţie – procuratură – instanţejudecătoreşti, în condiţiile în carefenomenul braconajului a fost indirectîncurajat şi de judecarea cu mult preamultă clemenţă a puţinelor cazuri descoperitedin multitudinea celor făptuite.Suntem mai optimişti acum decât în trecut,deoarece ceva pare să se fi schimbatla nivelul organelor de cercetare penalăşi de judecată, în abordarea problemelorbraconajului cinegetic.N. STORESCUVânătorul și Pescarul RomânFoto:D.Todosiuc15|

| Tir și BalisticăFIRMA D DUPLEKS PRODUCEPROIECTILE UNICE PENTRU ARME CU ŢEVI LISE (II)| Matei TĂLPEANUAivars Dundurs, directorul firmei DDupleks dinRiga, capitala Letoniei, a început să fie preocupatde proiectilele unice încă din anii 70 aisecolului trecut, o perioadă când nuera uşor să obţii în ţara sa autorizaţia de a vânacu o carabină, situaţie valabilă în toată Uniunea Sovietică.Ca atare, el a încercat să-şi "meşterească" nişte proiectileunice, cu un singur strung. Dar ce reuşise pe atunci, nuare aproape nicio asemănare cu modelele fabricate acum înmica sa întreprindere de familie, unde se lucrează cu 5 strungurimoderne, conduse de programe CNC. A fost adunată ovastă bază de date, după mii de încercări şi sute de corpuride vânat analizate, pentru a perfecţiona produsele.Revista bulgară Lov i Kuce nr.1/2012 a publicat lapp.22-27 reportajul (prescurtat) al autorului rus M.Degtiaev,care a vizitat poligonul de tir al firmei letone. Aceasta nuvinde separat proiectilele din oţel produse de ea, ci numaicartuşele gata încărcate cu care se va vâna, socotindcă ele prezintă diferenţe balistice destul de importante faţăde cele cu proiectile din plumb şi dorind să îşi păstrezebuna reputaţie câştigată de-a lungul anilor. Prima expoziţieinternaţională la care a luat parte a fost IWA Nürnberg dinanul 2003, iar în prezent aceste produse sunt cunoscute înBulgaria şi România, ca şi în Franţa.Iată modelele sale, două dintre ele fiind dejaprezentate în prima parte a articolului:Monolit 32 cal.12/70, verde, cap plat, nu expandeazăMonolit 32 Mag. cal.12/76, verde, cap plat, nu expandeazăMonolit 28 cal.12/70, albastru, cap plat, nu expandeazăMonolit 28 Mag. 12/76, albastru, cap plat, nu expandeazăMonolit 25 cal.16/70, albastru, cap plat, nu expandeazăMonolit 21 cal.20/70, albastru, cap plat, nu expandeazăMonolit 7 cal..410/65, albastru, cap plat, nu expandeazăDupo 28 cal.12/70, roşu, expandează 30 mmDupo 28 Mag. cal.12/76, roşu, expandează 30 mmDupo 23 cal.16/70, roşu, expandează 28 mmDupo 20 cal.20/70, roşu, expandează 28 mmDupo 7 cal..410/65, roşu, expandează 26 mmHexolit 32 cal.12/70, galben, expandează 36 mm + schijeHexolit 32 Mag. cal.12/76, galben, expandează 36 mm +schijeRossa 32 cal.12/70, ocru, expandează 27 mmDupă cum observăm în lista de mai sus, există 4modele principale, dintre care unul cu 7 variante are capulplat şi nu expandează iar celelalte 3 expandează. Ştim dejadin prima parte a acestui articol că cifra care urmează dupănumele modelului reprezintă greutatea sa în grame. Spre a-lajuta pe vânător să se orienteze şi vizual în cele 15 variantede cartuşe încărcate, fiecare cutie are culoarea centurii depolietilenă şi a burei-stabilizator a proiectilului. Pe capaculei apar: numele, calibrul şi cartuşul, proiectilul întreg, eventualcel expandat. Dacă vânătorul a pierdut cutia sau a scoscartuşele din ea şi le ţine în cartuşieră, într-o pungă ori înbuzunar, cifrele îi indică ce calibru şi greutate are, iar culoareapolietilenei (ori a oţelului zincat) ce se vede la gurasertizată rotund sau prin tubul transparent, ce model este.Se confirmă că aceste cartuşe "sunt încărcate de vânători,pentru vânători", cum îi place directorului firmei să declare.Este interesant faptul că niciun cartuş Magnum,lung de 76 mm nu are proiectilul mai greu decât cel perecheFig 1Fig 327 mmFig 2Fig 4Fig5|16 Vânătorul și Pescarul Român

de acelaşi calibru dar lung de 70 mm. În schimb ele au oviteză mai mare, ca atare energia lor creşte substanţial (veziTabelul I ).Model Cal. Gre.(g) Vo(m/s) Eo (J) Expandare Obs.Monolit 28 12/70 28,4 445 2810 -Monolit 28 Mag. 12/76 28,4 540 4140 - Fig. 1Monolit 32 12/70 32,0 430 2960 -Monolit 32 Mag. 12/76 32,0 480 3690 - Fig. 2Dupo 28 12/70 28,4 420 2470 30 mmDupo 28 Mag. 12/76 28,0 505 3570 30 mm Fig. 3Hexolit 32 12/70 32,0 425 2890 36 mmHexolit 32 Mag. 12/76 32,0 480 3690 36 mm Fig. 4Rossa 32 12/70 32,0 405 2890 27 mm Fig. 5silueta, un proiectil de cal.12 Monolit 28 sau 32, bine ţintit,este medicamentul potrivit.TABEL IProiectilele Monolit pătrund adânc în corpulvânatului, pe care îl lovesc foarte puternic graţie capuluiplat, sunt deosebit de precise, dar mai au un avantaj: străbatdesişul cu ramuri mai groase decât degetul, pe care le reteazănet, fără a ricoşa şi a se sparge în bucăţi, care pleacă aiurea,cum se mai întâmplă cu proiectilele unice din plumb. Chiarcel mai mic dintre ele, de calibrul .410 şi greu de numai 7 g,penetrează desişul mai bine decât un glonţ de carabină rapidşi cu vârf ascuţit, însă care poate fi deviat de un fir de iarbăîntâlnit pe traiectorie. Dar cu orice proiectil Monolit trebuiesă ocheşti bine şi să îl plasezi exact unde trebuie, căci nu sefragmentează. Autorul reportajului amintit mai sus a probat,pe un poligon din Federaţia Rusă, câteva zeci de cartuşeîncărcate de firma letonă, trăgând cu diferite arme cu ţevilise, în ţinte plasate la distanţa de 50 m. Cel mai bun cerc dedispersie a fost obţinut cu Monolit 28, la arma TOZ - 34,cu dioptru, fiind de 35 mm (Fig.6). Pentru un vânător maipuţin sigur pe abilitatea sa, modelele cu o rapidă fragmentareparţială, ca Hexolit 32 şi Dupo 28, pot fi mai potrivite.Modelul Rossa este intermediar, cu expandare întârziată şirestrânsă, de 27 mm.Există câteva proiectile Duplex de calibre mai mici,prezentate în Tabelul II.Fig6Fig8Fig7Fig9Model Cal. Gre.(g) Vo(m/s) Eo (J) Expandare Obs.Monolit 25 16/70 25,0 445 2220 - Fig. 7Monolit 21 20/70 19,5 470 2150 - Fig. 8Monolit 7 410/65 7,1 500 890 - Fig. 9Dupo 23 16/70 23,0 440 2250 28 mm Fig. 10Dupo 20 20/70 19,5 450 1970 28 mm Fig. 11Dupo 7 410/65 7,1 500 890 26 mm Fig. 12TABEL IIFig10Şi la aceste calibre există repere vizuale care ajutăvânătorul. Toate cutiile modelului Dupo sunt roşii, ca polietilenade pe centurile şi burele-stabilizator ale proiectilelor,pe când cutiile modelului Monolit sunt albastre ca polietilenarespectivelor proiectile. În plus, tuburile cartuşelor decal. 16/70 sunt transparente la ambele modele, cele ale cal.20//70 sunt galbene şi cele ale cal..410 sunt soşii.Ca unul care am doborât câţiva mistreţi de talie mijlocie,la distanţe variind între 5 m şi 25 m, cu o armă de cal. 20, cuproiectile tip Ideal, vă încurajez să trageţi cu proiectilele dinoţel mult mai puternice de cal.12, având o energie aproapedublă la gura ţevii, chiar în mistreţi mai mari, la distanţeraţionale, până la circa 30-35 m. De fapt, chiar în pădureamai rară nu poţi vedea ca lumea la distanţă mai mare, maiales că mistreţul fuge repede. Dacă la apropierea de liniavânătorilor se opreşte într-un desiş prin care îi distingi doarVânătorul și Pescarul RomânFig11Fig1217|

CALEA SPREPERFECŢIUNEPoate că este prea mult spus,dar perfecţiunea este elementulspre care tindem ceimai mulţi dintre noi, atuncicând este vorba despre câinele nostrude vânătoare. Care dintre noinu şi-a dorit, chiar dacă şi numaipentru sine, un câine de vânătoarecare să răspundă prompt şi perfectla comenzi, care să stea liniştitîn ţiitoare, mai nou adăpostul dinpânză-camuflaj!, care să caute şisă urmărească vânatul în suprafaţaperfect delimitată dinainteanoastră, care să aporteze numai lacomandă piesele căzute în foc, iarlista, sunteţi de acord, poate continua...În ceea ce priveşte antrenarea şiformarea unui câine de vânătoare,este vorba de fapt de un relativsimplu proces de repetiţie decâtde cine ştie ce abordare sofisticatştiinţifică.Învăţarea aşa-numitelor„bune maniere” ţine practic derepetarea iar şi iar, a practicilor deantrenament şi să nu uităm că estemult mai uşor să prevenim un obiceinedorit decât să îl tratăm după cea devenit o obişnuinţă. În tot acestmecanism, dacă ne este permis să îlnumim astfel, timpul este unul dinelementele cheie de care trebuie săţinem seamă. Vechiul şi cunoscutulproverb „graba strică treaba” estevalabil aici poate mai mult decâtoriunde altundeva. Şi chiar dacănu este tocmai pe placul nostru, nuputem şi nu trebuie să ne aşteptămla rezultate imediate, într-un timpscurt sau foarte scurt. Şi, chiar dacăvom găsi suficiente promisiuni deformare peste noapte a câinelui nostrude vânătoare, bineînţeles contraunui cost consistent!, experienţaunor generaţii întregi de antrenoriconsacraţi de câini de vânătoarearată că nu putem avea peste noapteun câine cu adevărat bunpentru vânătoare. Aici trebuie săavem în vedere o serie întreagă deaspecte ce vizează lucrul în teren,cheta şi răspunsul la comenziledate, obişnuirea cu focul de armă,lucrul la malul apei, ghidarea spre|18 Vânătorul și Pescarul Român

şi aportul pieselor doborâte şi aşamai departe.Cu tot progresul şi avantajele oferitespre exemplu de zgardele electronice,care, este drept, pot controla relativrapid o parte, sau până la un anumitnivel problemele de comportamentsau obiceiurile nedorite ale câineluide vânătoare, antrenamentul şi formareaconsistentă a acestuia ceretimp şi dedicaţie din partea celui ceva beneficia ulterior de rezultateleacestui întreg efort. Experienţa deani a demonstrat acestea şi concentrareaasupra acurateţii antrenamentuluişi nu a rapidităţii procesuluieste o abordare mult mairealistă a ideii, iar anticiparea şiprevenirea problemelor, sunt depreferat decât tratarea ulterioară aacestora!Ilustrația autoruluiAlexandru CodrinCândva la vânătoare de raţesălbatice în luna lui GustarCu ani în urmă şi eula fel ca toţi ceilalţivânători aşteptam, cunerăbdare, venireasărbătorii de Sfânta Marie de lamijlocul lunii lui Gustar, deoareceaceastă mare sărbătoare coincideacu deschiderea sezonuluide vânătoare la raţe sălbaticeşi la toate celelalte specii devânat de baltă.Datorită vremii plăcutedin acea perioadă a anului,vânătoarea avea un farmec apartedeoarece mai mereu ieşirilese întindeau pe mai multe zile,ceea ce însemna că petreceamcâteva nopţi împreună cutovarăşii de vânătoare pe malulbălţii, în jurul unui mic foc detabără, unde coceam porumb şipregăteam câteva raţe - vânatede noi în cursul zilei la pasajelede dimineaţă şi seară.Dormeam întinşi pe unpat de iarbă, acolo în inima naturii,fără ca vreunul dintre noisă aibă cea mai mică obiecţievis-a-vis de acest aspect. Trebuiesă menţionez şi faptul căîntotdeauna vânatul recoltat încursul acelor zile vânătoreştiminunate îl păstram, în ciudavremii calde, în condiţii de conservareimpecabile, chiar dacănu aveam la noi - pentru că nuse găseau pe atunci - pungi izotermesau mai ştiu eu ce alteminunăţii ale tehnicii ce la momentulactual sunt nelipsite dindotarea vânătorului modern.Reuşeam într-un mod simplu şieficient acest lucru important,eviscerând raţa imediat după cecădea în foc, umplând-o dupăaceea la fel de repede cu urziciproaspăt culese.Foarte adevărat este şifaptul că în trecut luna lui Gustarera, din punct de vedere termic,foarte normală şi propice ieşiriiîn mijlocul naturii pentru practicareavânătorii. În momentul defaţă, datorită unui regim termicextrem de canicular, aproape căa devenit greu să mai practicivânătoarea la puţinele specii devânat care mai sunt admise afi vânate în această lună de începutde sezon.Privind în urmă cu nostalgiela trecutele şi frumoaselevânători de raţe sălbatice de lajumătatea lunii lui Gustar, nupot spune decât "o tempora !".CLAUDIU OPRESCUVânătorul și Pescarul Român19|

Tâlharii|Fănica-voinea eneEra luna lui cuptor. Soarele tocmaise ascundea după geana zării, lăsând înurma sa o vatră de jeratic aprins. Dupăarșița toridă a zilei, Lunca Dunării se înviorasurâzând sub răcoarea serii. Ocolindghemotoacele uscate ale aluviunilorrămase după retragerea apelor primăverii,bătrâna Dacie a colegului meu de aventuricinegetice, Neculai Arsene, cu stăpânul lavolan și cu mine în dreapta, ne hurducăiaspre stâna lui nea Gică Frateș. Nici n-amapucat bine să ne apropiem de acareturileei, că zăvozii au sărit să ne mănânce cu totcu hârbul nostru, care scârțâia din toate încheieturile.– Hoo, lupchii tatii, am auzit voceafermă a bătrânului, și îndată zăvozii autăcut și s-au dus spre culcușurile lor.Curând am zărit venind înîntâmpinarea noastră și silueta baciuluiușor aplecată cu demnitate peste ceișaptezeci de ani cât încrustase de curândpe răbojul vremii.– Să vă fie binele totdeaunacălăuză, ca acuma, ne-a urat el după ce amoprit și am coborât.– Să trăiți! ne-au salutatrespectuoși și cei doi feciori ai săi, caretocmai aprindeau focul sub ceunul cu laptepentru caș.Tăcute și cuminți, oile rumegauliniștite în țarcul din apropiere. La fel șimieii, într-un alt țarc din vecinătate.Nea Gică ne-a invitat apoi săluăm loc la masa improvizată de sub umbrarultârlei și a dispărut în colibă. Abiane-am așezat, că a și apărut cu o strachinăplină ochi cu bucăți de caș și urdă proaspeteprintre felii de mămăligă. După cele-a pus pe masă, a făcut semnul cruciideasupra lor și ne-a îmbiat să servim.– N-o să te refuzăm, i-am spuseu, luând cu mâna o bucată de urdă, darștii bine că nu pentru a ne ospăta ne-aiinvitat. Cât dialogăm noi cu bucatele,spune-ne cum s-a întâmplat.– Păi cum să să-ntâmple, miruii-arglonțu’. Așa cum v-am spus pă scurtla telefon, noaptea ce-a trecut, să fi fostdupă doișpe, am auzit câinii ducându-sehâmăind spre tufele din spatele colibei.Iar au venit comunitarii, mi-am zis; căaproape nu e noapte și chiar zi să nu-mifie atacată stâna de câinii fără stăpân adușide pe străzile Bucureștiului și lăsați întufișurile luncii. I-am sculat pă băieți, dupăcare am luat cu toții ciomegele și ne-amrepezit în urma câinilor. Când am ajunsaproape, am rămas cu toții ca la dentist.Luna se stinsese, dar să vedea bine. Nuerau comunitarii, ci șacali. Știam că suntblăstămății d-astea prin zăvoi, că doarle-am auzit de multe ori scheunăturilepățăgăiate. Ba chiar am văzut unul odatăfurișându-se să fure mielu’ abia fătat alunei oi. Noroc că am fost aproape și l-amgonit. Acum se hărțuiau cu câinii mei.– Cum adică se hărțuiau? am întrebateu, neînțelegând ce vrea să spună.– Adică nu se lăsau prinși culupchii mei în luptă dreaptă, că i-ar fi făcutpraf, ci să roteau în jurul lor, ba fugeau,ba se făceau că atacă. Și culmea, totul pemuțește. Nu scoteau un lătrat, un scheunat.– Și până la urmă cum s-a terminatconfruntarea? a întrebat nerăbdător Neculai.– Au plecat, și ne-am întors șinoi la stână, de unde răzbăteau până lanoi behăituri. Nu ne dădeam seama cesă-ntâmplă acolo. Hai repede, le-am zisfeciorilor. Credeam că au venit și comunitarii.De unde! Erau tot șacali; alții; săfi fost vreo patru-cinci. Săriseră în țarculmieilor și-i sfâșiau ca lupchii. Dumnezeule,și ce țipau și se văitau, săracii miei!Ca niște copchii. Ți să rupea inima, nualta! Câinii au ajuns înaintea noastră șii-au alungat. Cum v-am spus la telefon,au omorât șapte miei. I-am îngropat șiam pus pietre deasupra, să nu-i scormonecâinii; că nu puteam ști dacă nu cumvasunt turbați. Pe cei morsecați i-am dat cudezinfectant și i-am bandajat.– Deștepte lighioane! a comentatadmirativ coechipierul meu, stârnindpriviri piezișe din partea lui nea Gică. Cala un atac militar: câțiva au atras forțelede pază departe de obiectiv, iar grosulforțelor l-au ocupat.Când am terminat de mâncat,printre trunchiurile plopilor se zăreauumbre sinilii înlănțuindu-se în îmbrățișăriciudate. Descăleca întunericul. Ne-amluat cele trei obiecte trebuitoare la oricepândă – pușca, scaunul cu trei picioareși termosul cu cafea – și am pornit paralelcu albia Dunării, eu în aval, iar Neculai înamonte. Curând a răsărit și luna, poleindtotul în argint.Mi-am ales locaș sub o salcie cupletele până la pământ ca o fabuloasă zânăa apelor. Din poteca ce trecea pe lângăea, se deschideau ca într-un evantai treiculoare de rariști printre tufișuri de muriși răchită – tot atătea direcții probabilede apropiere a tâlharilor. Asta dacă țineazeița Fortuna cu mine; căci vânătoareae jumătate iscusință și jumătate noroc.M-am așezat apoi pe scaun cu pușca pegenunchi și m-am cufundat într-o tăcutăașteptareṖrintre coroanele răchitelor șicurpenii viței-de-vie sălbatice se zărealunecând la vale misterioasă lucitoareacale de apă a marelui fluviu. Mmirosea a|20 Vânătorul și Pescarul Român

alge și a mentă sălbatică.Pretutindeni erau semne de paceși netulburare. Doar greierii interpretau launison simfonia lor încântătoare, sporindsentimentul de liniște. Mi se părea că măaflam undeva departe, la începutul lumii.M-a cuprins pe dată un val de caldăși adâncă mulțumire. Trăiam o nouăaventură cinegetică și de bunăseamă noiemoții.M-am cufundat în mine într-oadâncă reverie. Visam cu ochii deschiși.Nu știu cât să fi durat acest momentdesfătător, dar deodată am zărit undevape culoarul din mijloc furișându-se oumbră. Semăna cu silueta unui câine.Apoi altele după ea. Ei trebuie să fie,am presupus eu, și inima a-nceputsă bată daradana-n gât, dar am reușitsă-i temperez avântul. Am ridicat ușorpușca și am pus încrucișarea lunetei pesilueta din față. Când s-a apropiat lavreo cincizeci de pași, degetul ucigaș aapăsat lin trăgaciul. Îndată detunătura afăcut țăndări liniștea luncii și frumoasazână a apelor și-a zbătucit părul aspaimă. Umbra a mai mers câțiva metriși a căzut în zbateri tremurânde. Celelaltes-au mistuit în întuneric.M-am apropiat apoi denefericita victimă. Era un exemplarsuperb. Pieptul lat și grebănulgros exprimau robustețe și forță.Mă privea cu ochii săi deschișispre neființă, spunându-mi parcăcu reproș: cruzimea ta, omule, e lafel de mare ca a noastră. I-am închis.Două diamante s-au rostogolitatunci dintre pleoape pe părul fin albotului său ascuțit, strălucind stinsîn lumina lunii; erau lacrimi; m-amaplecat și le-am șters cu dosul palmei.M-a cuprins pe dată mila și regretul.Dar asta-i vânătoarea, mi-amzis în sinea-mi răvășită. Trebuie sățiasumi și povara vinovăției pentrugestul ucigaș.Foto: D.TodosiucFile de istorie |Călătorie printr-uncuget de vânătorAcest permis de vânătoare nu dă dreptulposesorului să vâneze decât pe proprietățipersonale sau pe acelea unde are cu arendădreptul de vânătoare după ce va fi plătittaxele legale pentru câinii de vânătoare ceposedă.Omare calitate a noastră, a vânătorilor, şitotodată o mare plăcere este aceea de adescoperi. Dar nu numai atât... Pentru că,asemenea ei o avem şi pe aceea de a redescoperi.S-ar înţelege că subiectul acestor acţiuni estevânatul, căci numai acesta ar putea reprezentascopul căutărilor noastre. Dar universultrăirilor vânătoreşti este cu mult mai larg. Nuuciderea vânatului ne aduce mulţumirea aşadupă cum greşit percepe cea mai mare parte anevânătorimii, ci mai degrabă dobândirea luiîntr-un chip cât mai onorabil cu putinţă. Aş maiadăuga că fiecare dintre noi suntem şi căutătoriipropriei noastre fiinţe întrupate în vânător. Iaracest fenomen se petrece inclusiv cu cei carenu practică vânătoarea la propriu, dar care înrealitate se comportă faţă de semeni mai abitirdecât vânătorii, fără a reliza în zorul lor că astaeste totuna.În urmă cu mai mulţi ani am aşternut pe hârtiecâteva frânturi de cuget(1) inspirate de educaţiaşi cultul neamului pe care le-am primit în familie.Din respect pentru cei care au fost, astăzi aş dorisă mai adaug ceva: ceva ce tocmai probabil că aţisimţit cristalizându-se în cugetul dumneavoastrăde îndată ce aţi citit fraza anterioară. În vorbelargi se cheamă tradiţie. Dar vorbele pot zbura,aşa cum spune latinescul proverb. Ori cuvântulpoartă în sine un har mai presus de propria luidefiniţie dintr-un dicţionar explicativ. Pentru cătradiţia înseamnă şi simţire! Uneori nici nu îţidai seama că o urmezi pentru că o faci ca şi cumai respira. Ea se regăseşte în propriul tău sânge.Iar când realizezi asta, abia atunci începi să ocinsteşti aşa cum se cuvine. Din acele clipe nu veimai fi tu însuţi. Vei fi doar cel care a trecut în liniaîntâi a unui război nevăzut cu soarta. Ca şi cumai prelua din răstimpuri o ştafetă neştiută… Şineînţeleasă de către unii…Este bine să ne amintim de cei care prin simplalor existenţă ne-au transmis în felul lor germeniipasiunilor noastre. Este bine să ne întrebămdespre rostul lor, dar mai ales despre ce ne-auinspirat să învăţăm de la viaţă în baza proprieinoastre experienţe, pentru ca această lume să fieun pic mai bună după trecerea noastră.De fiecare dată când mergeam la biserica SfântulIlie din Drăgăşani – oraşul în care am copilărit- ori când treceam pe lângă aceasta, admiramcu mândrie falnicii brazi din curtea ei, căci erauplantaţi chiar de către străbunicul meu matern,fost conducător al pepinierei din această urbe înperioada interbelică şi pasionat vânător.Acum brazii nu mai sunt… Probabil erauprea bătrâni, ori făceau prea multă umbră şitrebuiau tăiaţi de la rădăcină. Toţi… Nu ştiumotivul exact…Nu am văzut să fi răsărit altceva în locul lor, dar,ce-i drept, biserica este mult mai luminată…Tot ce ştiu însă este că străbunicul meu a mailăsat pe lume ceva mult mai presus decât fotografiilesale îngălbenite de vreme şi permisul luide vânătoare de acum o sută de ani, pe care leamdescoperit în scrinul cel vechi şi ros de carii…… A mai lăsat ceva ce - chiar dacă nu se vede- există… Există într-o lume în care tuturor neplace să evadăm pentru a ne redescoperi, dar totmai rar ne găsim timpul pentru asta. Şi totuşi artrebui să ne pese mai mult… Fiindcă aceastălume este chiar MINUNATA LUME A SUFLETULUINOSTRU !Marius Popescu(1) Revista VPR nr. 1/2006 – Omoştenire de suflet – autor MariusPopescuVânătorul și Pescarul Român21|

| ÎnsemnăriFrumoaselegaiţeÎmi amintesc şi acum, după 45 deani, cum în părul bătrân al casei încare stăteam cu chirie, la tanti Ţica,o gaiţă ce scotea sunete stridentearunca de pe crengi perele rămase neculese,la finalul zilelor de octombrie,din cauză că nu era cine să se urce înbătrânul păr ale cărui ramuri erau înnegritede vremuri.Imediat îşi lua zborul şi în fracţiuni desecundă îşi aducea şi perechea, cu carecăuta, în crăpăturile scoarţei, ultimeleinsecte ce se adăposteau în aşteptareaiernii.Când tanti Ţica ieşea din casă în curte,făceau o gălăgie infernală, semn să fieluate în seamă.- Ce vreţi să-mi spuneţi ? V-aţi întorsdin pădure şi acum vă certaţi în loc sămidaţi o veste bună ?Dar vestea bună venea, deoarece laînceputul lunii noiembrie sosea ceamai bună prietenă a ei, tanti Loly, iarbucuria revederii prietenelor era aşade mare, încât despărţirea se lăsa întotdeaunacu lacrimi.Concertul gaiţelor se repeta, iar celedouă prietene vorbeau cu ele, înfiecare dimineaţă, aruncându-lebucăţi de pâine şi punând într-ofarfurie sub bătrânul păr făină deporumb.Ca tânăr, nu am luat în seamă aceastăjoacă a doamnelor cu aceste pasări,care îmi spuneau că pot aduce vestebună sau mai puţin bună.Într-o zi toridă de iunie, când măaflam în aşteptarea intrării la examen,stând pe o bancă în frumosul parc alFacultăţii de Silvicultură din Braşov,fumând ţigară după ţigară, pentrua-mi ascunde emoţiile (vorba vine),simt că ceva îmi cade de sus atingându-miurechea.Mă uit şi văd o mărgică strălucitoarescăpată din ciocul unei gaiţe. Înjur îngând pasărea şi intru la examen, pecare din neştiinţă nu l-am luat în aceasesiune, iar vinovată am găsit gaiţace mi-a dat vestea rea prin căzăturamărgelei.Gaiţa, al cărei penaj cenuşiu roşcat,cu aripile împestriţate cu albastrudeschis, punctat cu negru, imita cuacurateţe, în fiecare zi, glasul altorpăsări de pădure, ori alte sunetepercepute şi învăţate de acestea.Apoi şi-a făcut cuibul, la începutullunii aprilie, din crenguţe si paie,căptuşit cu muşchi, în care a depusani la rând 7 ouă de culoare verzuie.După o incubaţie de circa 16zile au ieşit puii, care nu au făcutnici un zgomot sau ţipăt în cuib şi,interesant, nici părinţii, în toatăaceastă perioadă, nu au dat glasnici pe cuib, nici în apropierea lui.La trei săptămâni de la eclozare,puii au dorit să-şi urmeze părinţii,încercând să zboare pe crengiledin apropiere. Un pui mai firava căzut pe stratul de flori, undepisica noastră birmaneză l-a observatşi s-a apropiat imediat, iarpuişorul speriat, intuind pericolul,făcea uşoare salturi disperateîn încercarea de a se îndepărta.Într-o reacţie de o secundă gaiţamamăa sărit la pisică scoţândsunete înfiorătoare, iar birmanezasperiată a căutat apărare la prietenulei, un ciobănesc german.Acesta, pentru salvarea prietenei,s-a apropiat de gard să vadă ce minunese ascunde printre flori.Când mama-gaiţă a văzut cămarele ciobănesc se apropie depui, cu aceleaşi strigăte stridente asărit în jurul câinelui, atacându-lcu ciocul.Ţipetele erau aşa de puterniceîncât soţia mea, văzând carambolul,s-a apropiat pentru a salvapuiul şi a-l pune pe o creangă Înmomentul când a luat puiul în|22 Vânătorul și Pescarul Românmână, cu o forţă extraordinară,mama-gaiţă s-a repezit la capulsoţiei, iar strigatele ei, amestecatecu ale gaiţei, aminteau de o scenădin filmul lui A. Hitchcock.Am sărit în apărarea soţiei, am luatpuiul şi l-am aruncat pe o creangădin apropierea cuibului, darţipetele gaiţei nu s-au terminat,astfel încât vecinii s-au adunat săvadă ce s-a întâmplat.Vânător fiind, am avut privilegiulconstatării acestui comportamentatipic şi, de nenumărate ori, alconcertelor oferite al căror glassemnalau apropierea vânatului,dar în acelaşi timp putea să-mifie şi dăunător deoarece îmi trădaprezenţa, punând în stare dealarmă animalele pădurii.La sfârşitul lunii ianuarie, începutullunii februarie din acestan, datorită zăpezii abundente, omierlă neagra şi-a făcut prezenţaîn împrejurimi cu triluri de ofrumuseţe aparte. Într-o cutie, subun prun, am pus câteva fire de orezşi spărturi de porumb. Imediataceasta s-a apucat să mănânce,iar drept mulţumire timp de ojumătate de oră pe viţa-de-viedin apropierea casei a concertat osimfonie minunată. Acest concerts-a repetat în fiecare zi, până ce,datorită încălzirii, şi-a luat consoartaşi au plecat pentru construireacuibului într-un loc mai potrivit.Gaiţele mai dădeau târcoale cutieişi se înfruptau din mâncarea pusăpentru mierlă, dar îşi făceau de lucruşi într-un măr bătrân ciugulindscoarţa acestuia sau coborând labaza lui, unde scurmau pământul.Curios de năzbâtiile acestora,am căutat şi găsit îngropate înpământ, în diferite locuri, sute deseminţe de ghindă, jir, fructe depădure, care erau aduse de ele carezervă, în cazul în care hrana eramai puţină.Deoarece mierla nu a mai venit,nici eu nu am mai pus hrană acesteia.Într-o dimineaţă, aud dincasă minunatul sunet al mierlei.Bucuros, deschid fereastra, darce minune mi-a fost dat să văd ?Gaiţa imita şi cânta aşa de frumos,perfect, simfonia mierlei, încâtcredeai că este adevărata mierlă.A dat acest spectacol în aşteptareahranei, crezând că mă va îmbuna,lucru pe care l-a şi reuşit, cu oisteţime rar întâlnită, astfel potafirma că această pasăre este indiscutabilo podoabă a pădurilorşi a plaiurilor noastre, iar epitetuldat unor persoane care vorbescmult şi fără rost, în cazul gaiţelornu se potriveşte.George Radu

Mapamond cinegeticACORDURIINTERNAŢIONALECITES (Convenţia privind comerţul internaţional al speciilorde faună şi floră sălbatice ameninţate de dispariţie) –Consultarea Comisiei EuropeneÎn 12 iunie, FACE a participat la reuniunea părţilor dincadrul Comisiei europene, care urmăreşte pregătirea poziţieiUE pentru cea de-a 62-a sesiune a Comitetului Permanent alCITES, care va avea loc la Geneva, în această lună.Consilierul juridic al FACE, Johan Svalby, a luat cuvântulîn numele vânătorilor europeni amintind că CITES are cascop reglementarea comerţului internaţional cu specii deanimale şi plante sălbatice în vederea garantării durabilităţiişi supravieţuirii speciilor şi că deciziile UE trebuie să sebazeze pe argumente ştiinţificei în nici un caz nu trebuie folositepentru interzicerea comerţului din motive ideologice.Referitor la trofeele de vânătoare, John Svalby a subliniatstatutul lor special în raport cu celelalte efecte personale saucu uzul domestic, ţinându-se cont de beneficiile aduse devânătoarea pentru trofee în conservarea naturii. A mai făcutapel la Comisie să adopte în timpul Comitetului Permanento poziţie care să permită evitarea birocraţiei şi a restricţiilornejustificate privind importurile de trofee de vânătoarepentru a facilita şi încuraja participarea vânătorilor la programelede vânătoare axate pe conservare.pentru conservarea zonelor umede la nivel local şi sunt, înmod constant, în căutarea modalităţilor de colaborare cufactorii decizionali naţionali şi internaţionali în vederearecunoaşterii multifuncţionalităţii vânătorilor.CONSERVAREA NATURIIGESTIUNEA DURABILĂ A CORMORANILOR30 mai – 1 iunie, Lichfield, AngliaÎn cadrul Proiectului european „CorMan” (Gestiuneadurabilă a populaţiilor de cormorani), grupul de legăturăal părţilor implicate, în care FACE este parte, şi-a ţinutcea de-a treia reuniune de orientare a lucrărilor şi luare înevidenţă a ansamblului preocupărilor. Cele două mari angajamentecare răzbat din acest contract sunt :• Dezvoltarea unei platforme de informaţii electroniceprivind site-ul internet al DG Mediu cu informaţii generaledespre cormorani, precum şi soluţii de bune practici în vedereareducerii impactului cormoranilor mari asupra pescuitului,stocurilor de peşti şi acvaculturii;• Coordonarea unui recensământ paneuropean alcoloniilor reproducătoare în 2012 şi a unui recensământpaneuropean al păsărilor care vor ierna în 2013.20 DE ANI DE DIRECTIVĂ HABITATEÎn 21 mai, în Danemarca, în preziua reuniunii DirectorilorNatură şi Biodiversitate, a fost organizat un eveniment specialpentru a lansa suita de festivităţi ale UE, prilejuite decea de-a 20-a aniversare a Directivei Habitate. O serie deevenimente vor fi organizate de-a lungul anului 2012, înprincipal pentru a sublinia realizările LIFE şi Natura 2000.FACE a profitat de această ocazie pentru a pune în evidenţăbeneficiile implicării vânătorilor în Natura 2000.CONVENŢIA DE LA RAMSAR PRIVIND ZONELE UMEDECea de a 11-a Sesiune a Conferinţei Părţilor semnatare aleConvenţiei de la Ramsar privind zonele umede se va ţine laBucureşti, în perioada 6-13 iulie. Aceasta va avea ca temă„Zonele umede: Locuri de viaţă şi destinaţie”. Accentulse va pune în special pe zonele umede, turism şi activităţirecreative. Părţile semnatare ale Convenţiei de la Ramsar(Statele membre) se vor reuni pentru evaluarea progreselorrealizate până acum de către Convenţie şi cei implicaţi înutilizarea durabilă a zonelor umede, dar şi pentru a împărtăşicunoştinţele şi experienţele privind aceste probleme tehniceşi pentru a stabili agenda pentru perioada următoare.În centrul filosofiei Ramsar figurează conceptul utilizăriiraţionale, iar în centrul utilizării raţionale se găseşte conservareaşi utilizarea durabilă a zonelor umede şi a resurselorlor, în folosul umanităţii – un principiu pentru care vânătoriise luptă zi de zi.Angus Middleton - director executiv al FACE, cel care vaparticipa la această reuniune, va transmite mesajul conformcăruia vânătorii consacră multe eforturi, timp şi bani(din Buletinul informativ al FACE)Ce putem vânaIULIEMamifere: căprior (mascul), şacal, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, coţofană; dela 15.07.-stăncuţă.AUGUSTMamifere: căprior (mascul), mistreţ, şacal, viezure, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, coţofană;stăncuţă; de la 15.08; cioară-de-semănătură, guguştiuc, porumbelgulerat, porumbel-de-scorbură, prepeliţă, turturică.Vânătorul și Pescarul Român23|

DATE ASUPRA UNOR SPECII DE PASARI DIN JUDEŢELEBUZĂU, RÂMNICU SĂRAT ŞI IALOMIŢA DIN PERIOADA1937-1949 (I)Cercetarea unor fonduri arhivistice ne-a permis evidenţierea unor informaţiireferioare la 22 de specii de păsări din trei judeţe din sud-estul României.a) PREPELIȚENumărul exemplarelor vânate în judeţul Buzău a fost de 4206, din care: 1450 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 1015 în intervalul 1aprilie 1942-31 martie 1943, 961 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie1944, 444 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945, 192 în intervalul 1 aprilie1945-31 martie 1946 şi 144 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.În raportul pe intervalul 1 aprilie 1944-31 martie 1945 al Inspectoratuluide Vânătoare Buzău era menţionat că puii de prepeliţă avuseseră de suferitdatorită ploilor abundente.Între 1 aprilie 1945 şi 31 martie 1946, în perioadele de pasaj numărulde prepeliţe era redus. Din aprilie 1947 şi până în luna mai 1948 s-auconstatat « puţine » prepeliţe.Cele mai multe exemplare în 1948 se vânaseră lângă Poşta Câlnău şiFocşănei.În judeţul Râmnicu Sărat multe prepeliţe s-au vânat în anul 1938 lângăMăicăneşti, Pardoşi, Murgeşti, Topliceni şi Grebănu şi în 1939 lângă SloboziaCiorăşti, Zoiţa şi Bordeasca.În sezonul de vânătoare 1941/1942, membrii Societăţii de vânătoare„Potârnichea” din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa au recoltat 53 prepeliţede pe teritoriile localităţilor Ţăndărei, Mihail Kogălniceanu, Frăţileşti,Platoneşti şi Ograda. În acelaşi sezon membrii societăţii „Unirea” dinUrziceni au vânat 728 exemplare, iar în zona de câmp şi luncă din jurulCălăraşilor, 60 de membri ai Societăţii de vânătoare „Mircea cel Bătrân”din acel oraş, au recoltat 400 de exemplare.Multe s-au vânat în 1944 pe teritoriul comunei Eliza Stoeneşti (aziCondeeşti). În schimb, în comuna Horia în toamna anului 1945 numărulde prepeliţe observate era mic.Prepeliţele erau „foarte puţine” în judeţ în anul 1946.Din raportul pe anul 1948 al Societăţii de vânătoare din comuna SfântuGheorghe, aflăm că numărul de prepeliţe vânate în 1947 a fost „semnificativ”.Administraţia de Vânătoare a judeţului Ialomiţa constata la 15 aprilie1948 faptul că în judeţ, datorită secetei, numărul de prepeliţe era „foartemic”.b) PORUMBEIÎn judeţul Buzău s-au vânat 2092 exemplare, din care : 765 în intervalul1 aprilie 1941-31 martie 1942, 429 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie1943, 412 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944, 347 între 1 aprilie1944 şi 31 martie 1945, 65 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946 şi74 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.Şi în judeţul Râmnicu Sărat s-au vânat în anii 1938 (lângă Pardoşi,Murgeşti, Topliceni şi Grebănu) şi 1939 (lângă Slobozia Ciorăşti).|SORIN GEACUc) RAŢE SĂLBATICENumărul exemplarelor vânate în judeţul Buzău a fost de 1373, din care :500 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 454 în intervalul 1 aprilie1942-31 martie 1943, 231 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945, 116 înintervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946 şi 72 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.La începutul verii anului 1944 raţele sălbatice cauzaseră pagube culturilorde orez din zona de câmpie.În judeţul Râmnicu Sărat multe gâşte sălbatice s-au recoltat în 1938 lângăMihălceni, Băbeşti, Gologanu, iar în 1939 lângă Stăvărăşti şi Amara.În toamna anului 1943 s-au observat multe exemplare în bălţile dinlunca Buzăului.Raportul din 15 aprilie 1946 al Inspectoratului de Vânătoare RâmnicuSărat atenţiona Ministerul de mulţimea acestor păsări în zona bălţilor custufăriş şi pe terenul mlăştinos din comuna Vâjâitoarea.Adresa nr. 11 din 20 octombrie 1943 menţiona faptul că în sezonul1941/1942, membrii Societăţii de vânătoare „Potârnichea” din Ţăndărei,judeţul Ialomiţa au recoltat 161 exemplare de pe teritoriile localităţilorŢăndărei, Mihail Kogălniceanu, Frăţileşti, Platoneşti şi Ograda. În acelaşisezon membrii Societăţii „Unirea” din Urziceni au vânat 50 de exemplare,iar cei ai Societăţii de vânătoare „Mircea cel Bătrân” din Călăraşi - 730exemplare.Multe s-au vânat pe parcursul anului 1943 în Balta Ialomiţei.În 1946-1947 în Balta Ialomiţei vânatul la raţe sălbatice „a fost abundent”.d) GÂŞTE SĂLBATICEExemplarele vânate în judeţul Buzău au totalizat : 65 în intervalul 1aprilie 1941-31 martie 1942, 47 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie1943, 922 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944, 6 între 1 aprilie1944 şi 31 martie 1945, 2 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946 şi49 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.Pe teritoriul judeţului Râmnicu Sărat, multe gâşte sălbatice s-au recoltatîn 1938 lângă Mihălceni, Băbeşti, Gologanu şi Măicăneşti, iar în 1939lângă Puieşti, Amara şi Stăvărăşti.În toamna anului 1943 s-au observat multe exemplare în bălţile din sudestuljudeţului.Un număr mare de gâşte sălbatice au staţionat în judeţ în perioada octombrie-decembrie1945.În sezonul de vânătoare 1941/1942, membrii Societăţii de vânătoare„Potârnichea” din Ţăndărei judeţul Ialomiţa au recoltat 161 exemplarede pe teritoriile localităţilor Ţăndărei, Mihail Kogălniceanu, Frăţileşti,Platoneşti şi Ograda. În lunca Dunării, 60 de membri ai Societăţii devânătoare „Mircea cel Bătrân” din Călăraşi, în acelaşi sezon au recoltat 83exemplare. Numeroase gâşte sălbatice au fost împuşcate în cursul anului|24 Vânătorul și Pescarul Român

Însemnări |Foto: N.Șelaru1943 în Balta Ialomiţei.În sezonul 1946/1947 în Balta Ialomiţei, vânatul de gâşte sălbatice „afost abundent”. În luna iulie 1948, primarul comunei Dichiseni semnalaInspectoratului de Vânătoare la Călăraşi, faptul că „locuitorii [comunein.n.] se plâng că gâştele sălbatice produc mari stricăciuni la clăi şi recolte,fiind în mare număr”, solicitând aprobare pentru vânarea acestora.e) POTÂRNICHIÎn judeţul Buzău s-au vânat : 240 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942 şi 6 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946.Pentru perioada 1 aprilie 1944-31 martie 1946 Inspectoratul de VânătoareBuzău comunica Direcţiei Vânătoarei la Bucureşti faptul că, deşi s-au impusrestricţii la recoltare de către Societăţile de vânătoare şi InspectoratulJudeţean de Vânătoare, potârnichile se împuţinaseră foarte mult astfelcă « rar de tot se vede câte un cârd şi acela mic de 6-10 bucăţi la 3-4 comune». În intervalul următor de timp (1 aprilie 1946-31 martie 1947) înjudeţ foarte rar se mai observau grupuri de potârnichi de câte 3-5 bucăţi.În raportul pe perioada aprilie 1946-mai 1948 întocmit de InspectoratulJudeţean de Vânătoare trimis la Minister era evidenţiatfaptul că potârnichile dispăruseră « aproape complet ». Deaceea, atunci a fost oprită « cu desăvârşire » vânarea acestora.Cel mai mare număr de potârnichi în judeţul Râmnicu Sărat în 1938 a fostsemnalat lângă Mihălceni, Măicăneşti, Topliceni şi Grebănu, iar în anulurmător lângă Pardoşi şi Murgeşti. În luna august 1942, Inspectoratul deVânătoare Râmnicu Sărat semnala Ministerului « starea rea a potârnichilordin judeţ ». Ele erau « foarte puţine » în luna mai 1943. Datorită secetei dinanii 1945-1946, “înmulţirea potârnichilor nu s-a putut face în mod normal”.Raportul din 13 martie 1946 al Inspectoratului Judeţean deVânătoare menţiona faptul că numărul potârnichilor scăzusefoarte mult cu toate că fusese oprită vânarea lor în 1945.În luna martie 1944 se constatase lipsa „aproape totală” a potârnichilorpe teritoriul plasei Slobozia din judeţul Ialomiţa.Raportul din 22 septembrie 1946 al Inspectoratului deVânătoare menţiona lipsa „completă” a speciei în judeţ.Reprezentanţi din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor constataula inspecţia făcută în perioada 25-29 iulie 1947, că în judeţulIalomiţa, comparativ cu situaţia din 1946, potârnichile erau” în marescădere”. Tot ei, la inspecţia făcută în judeţ în perioada 31 octombrie-4noiembrie 1947, recomandau să „se examineze în mod seriosmarea scădere a (numărului n.n) potârnichilor şi să hotărascăoprirea vânatului potârnichilor întreg anul viitor [1948 n.n.]”.La 29 noiembrie 1947, Societatea de Vânătoare „Dropia” din Slobozia informaInspectoratul de Vânătoare din Călăraşi de faptul că se comunicaseîn toate comunele oprirea vânatului la potârnichi pe durata a doi ani.(va urma)UN GESTCREŞTINESCDe multe ori vânătorii sunt acuzaţi, datorităunei percepţii greşite, bazată pe prezentareadeformată a realităţii, de intervenţia brutală asuprafaunei, în speţă a celei de interes cinegetic.În paginile revistei noastre am încercat, de-a lungultimpului, să explicăm şi să demonstrăm efectul beneficasupra mediului produs de vânătoarea raţională, gândită ca oactivitate durabilă, efectuată după reguli bine stabilite, probateN sute de ani de practică, susţinute de prevederi legale.De multe ori, suntem informaţi, prin intermediulcorespondenţilor, a colaboratorilor sau a altor persoaneimplicate în acest fenomen, despre fapte, întâmplărisau evenimente care susţin punctul nostru de vedere,demonstrând, de fiecare dată, calităţile etice şi moralede care dau dovadă cei mai mulţi dintre supuşii Dianei.O astfel de întâmplare este şi cea relatată de directorulAJVPS Mureş, dl.ing. Pompei Emil Muică.Astfel, în data de 15.04.2012, de Sfântul Paşti, pe fondulde vânătoare 64 Sângiorgiu, aflat pe teritoriullocalităţii Sânpetru de Câmpie, o căprioară rătăcită înspatele unor gospodării a fost încolţită de câinii unei stâneaflate în apropiere. Dezorientată, aceasta s-a repezit într-ungard de plasă, de unde a fost proiectată în mijlocul haitei.În acest moment a survenit intervenţia fermă a pazniculuide vânătoare, dl. Kerekes Mircea Daniel şi a gospodarului fonduluide vânătoare, dl. Şipoş Ştefan care, ajutaţi şi de ciobanulde la stână, au îndepărtat câinii, salvând animalul rănit.Căprioara a fost imobilizată şi transportată la mediculveterinar, care a intervenit, atât chirurgical, prindezinfectarea şi coaserea rănilor, cât şi medicamentos,prin tratament cu antibiotice şi antiinflamatorii.După perioada de convalescenţă, căprioara a fosteliberată şi monitorizată pentru siguranţa intervenţiei.Astfel, într-o zi sfântă, nişte oameni de omenie au demonstrat,încă o dată, caracterul deosebit impus de calitateade membru vânător, prin etica şi moralitatea gestului lor.M.I.Vânătorul și Pescarul Român25|

|CompetițiiCAMPIONATUL NAŢIONAL DE PESCUITSPORTIV LA CRAP –CORBU – CONSTANŢA – 2012IATÃ PENTRU CE AM ALES CORBU !carpodrom modern, fără egal în Europa.Începând cu luna ianuarie 2012, s-adeclanşat o desfăşurare impresionantă deforţe, transformând locaţia într-un enormşantier: taluzări, defrişări, compactizări,platforme şi amenajări hidrotehnice s-auexecutat sub îndrumarea specialiştilordin cadrul Comisiei de Pescuit Sportiv şiCompetiţii a AGVPS, punând în practicăacest proiect grandios.Lucrările de amenajare ale pistei deconcurs au fost dublate de o masivăpopulare cu crapi cu greutatea mediede aproximativ 3 kg/buc. Populaţiapiscicolă existentă în bazin, deja binereprezentată, a fost completată cu cca.1200 tone de peşte.S-a ales varianta amenajării de platformeconsolidate şi pietruite, avansate în apă,dotate cu mini-căsuţe din lemn, cu douăpaturi şi cazarmament, masă şi umbrelă,pentru fiecare dintre cele 75 de standuridin cele trei sectoare.Începem cu o scurtă recapitulare aevenimentelor legate de acordareaorganizării celui de-al XIV-lea CampionatMondial de Pescuit la Crapcătre AGVPS din România şi de nominalizarealocaţiei Corbu – Constanţa.Transmiterea programului propus pentruorganizarea şi desfăşurarea competiţiei, culocalizarea pistei de concurs şi caracteristiciletehnice ale acesteia trebuia făcută, cătreComitetul Director al FIPS-ed, până la datade 30 noiembrie 2011.Existau trei variante, susţinute deasociaţii afiliate, specializate în pescuitulla crap: SC MUFI SRL – Tâncăbeşti,susţinută de Asociaţia Liga Română deCrap (ALRC), SC Răduţă Sporting TourSRL – Săruleşti, susţinută de AsociaţiaPescarilor de Crap din România (APCR)şi SC RIG SERVICE SA – Corbu,susţinută de SC Carping Club.Varianta Tâncăbeşti a fost eliminată,deoarece această pistă de concurs nupermitea, prin dimensiunile ei, organizareaa trei sectoare cu câte 25 de standuri,condiţie impusă de regulamentulinternaţional FIPS-ed, iar ALRC s-aalăturat SC Carping Club în susţinerealocaţiei Corbu – Constanţa.În discuţiile purtate în şedinţa ConsiliuluiAGVPS din data de 28.11.2011 aufost evaluate avantajele şi dezavantajelecelor două oferte rămase în competiţie,iar membrii Consiliului au decis, prinvot, varianta Corbu-Constanţa.Argumentele pro şi contra, care susţineaucele două oferte, au fost mediatizateşi dezbătute la vremea respectivă, cujustificări solide pentru varianta aleasă.Cel mai solid argument a fost omogenitateapistei de concurs şi uniformitatearepartizării populaţiei piscicole, dar aucontat şi celelalte facilităţi de care dispunealocaţia aleasă : accesul auto perimetralpistei de concurs şi distanţele mici faţăde posibilele şi variatele locuri de cazarea participanţilor, posibilităţile decazare a arbitrilor în imediata apropiere apistei de concurs, posibilitatea organizăriireuniunilor tehnice lângă pista de concurs,toate puse la dispoziţie gratuit departenerul coorganizator.Reprezentanţii SC RIG SERVICESA, susţinuţi de Consiliul JudeţeanConstanţa, de membrii Camerei deComerţ Constanţa şi de primăria comuneiCorbu şi-au manifestat disponibilitateaamenajării unui lac imens, arid,stufizat pe alocuri, cu maluri uneoriabrupte şi transformarea acestuia într-unÎncă de la discutarea şi aprobarea locaţieide către Consiliul AGVPS, reprezentanţiiAPCR, asociaţie afiliată la acea dată laAGVPS, şi-au manifestat surprindereafaţă de decizia luată, adresându-se domnuluipreşedinte al AGVPS pentru a cerelămuri asupra alegerii unei variante „peun lac pe care nu s-a organizat niciodatăo competiţie de pescuit, cu un organizator– de asemenea – fără experienţă îndomeniu” .Părea, într-adevăr incredibil, caSăruleştiul să rateze o competiţie de amploareaunui Campionat Mondial.Printr-o corespondenţă binefundamentată s-au explicat motivele|26 Vânătorul și Pescarul Român

nominalizării locaţiei Corbu – Constanţa.Ca răspuns, APCR şi-a depus cererea deretragere a afilierii la AGVPS, demersmotivat, din punctul nostru de vedere,doar prin exacerbarea unor orgolii personalesau, posibil, a ratării posibilităţiiobţinerii unor avantaje materiale.În acest timp lucrările de la Corbu erauîn plină desfăşurare, inspectate periodicde reprezentanţii AGVPS care vedeaucum, din etapă în etapă, un vis prindeaviaţă.În luna martie, APCR a revenit cu încăo reclamaţie, adresată tot domnuluipreşedinte al AGVPS. Pe motivul cărăspunsul la scrisoarea precedentă a fostsemnat de domnul director general alAGVPS, aceştia şi-au manifestat neîncredereaîn transmiterea mesajului lor, făcândîn continuare apologia bazinului Săruleştişi condamnând latura cinegetică cuprinsăîn programul manifestărilor complexe colateraleale evenimentului.Au primit din nou răspunsuri lămuritoare,de această dată sub semnătura domnuluivicepreşedinte Teodor Bentu, în numeleConsiliului AGVPS.În perioada 17-19 mai, delegaţia ComitetuluiDirector FIPS-ed, formată dindomnii Antonio Gigli şi Guido Mazzarella,au efectuat tradiţionala inspecţietehnică a pistei de concurs, în timpuldesfăşurării unei competiţii care a adunatla start 75 de echipe.Specialiştii FIPS-ed şi-au manifestatsurpriza faţă de realitatea constatată,calificând la superlativ pista de concursşi pachetul de servicii oferit de organizatori.Punctul forte a impresiilor favorabilea fost bazat pe abundenţa şi calitateacapturilor, remarcate atât ca număr, câtşi ca dimensiuni.Din acest moment, „prietenii” din APCRs-au văzut reduşi la tăcere, cel puţin dinpunct de vedere oficial. Probabil că vaînceta şi războiul mediatic, de denigrareîn presa de profil a factorilor de deciziedin cadrul AGVPS în legătură cu acesteveniment.În concluzie, dar şi ca replică la articoluldenigrator, semnat de fostul preşedinteal APCR, suspendat din funcţie pentrudelapidare de fonduri din rezerveleechipei naţionale de pescuit la crap, subliniemrealitatea faptică.Astfel, APCR, sub presiunea sponsorilorsau pentru a păstra o urmă de credibilitateîn faţa propriilor membri, a iniţiat unaşa-zis „campionat naţional”, paralel cucel al AGVPS, fără finalitate în participareala Campionatul Mondial. Manşeleacestui campionat s-au desfăşurat peatât de lăudatul lac Săruşeti, administratde SC Răduţă Sporting Tour SRL.După cum s-a susţinut şi în şedinţa deConsiliu în care s-a decis locaţia dedesfăşurare pentru Campionatul Mondial,carenţa majoră a acestui bazinconstă în neuniformitatea pistei de concursşi, implicit, a repartizării populaţieipiscicole, datorată structurilor submerseexistente în bazinul format prin inundareaunor localităţi: case, vii, livezi,anrocamente etc. Nu s-au luat, în niciun fel în considerare, zvonurile privindîmpuţinarea cantităţilor depeşte care s-ar datora pescuituluiindustrial.Iată rezultatele comparativeobţinute pe cele două bazinepiscicole:Corbu-Constanţa – SC RIGSERVICE SA- Cupa „RIG” – 75 echipeparticipante, 72 ore:• 14.954 Kg peşte punctabilcapturat;• 768,29 kg peşte capturatVânătorul și Pescarul Românde prima echipă clasată;• 199,40 kg peşte capturat – media/echipă.- Etapa I-a preliminară (nepunctabilă)a CN 2012 – 18 cluburi x 3 = 54echipe participante, 72 ore :• 10.040 kg peşte punctabil capturat;• 1485 kg peşte capturat de primaechipă clasată;• 186 kg peşte capturat – media/echipă.- Etapa a II-a (punctabilă) a CN 201218 cluburi x 3 = 54 echipe, 72 ore:• 17.459 kg peşte punctabil capturat;• 1640 kg peşte capturat de primaechipă clasată;• 323 kg peşte capturat – media/echipă.Săruleşti – SC Răduţă Sporting TourSRL- Etapa I-a 33 echipe participante, 72ore :• 2050 Kg peşte punctabil capturat;• 256,61 kg peşte capturat de primaechipă clasată;• 62 kg peşte capturat – media/echipă;• 6 echipe fără nici o captură !- Etapa a II-a 30 echipe participante,72 ore :• 713 Kg peşte punctabil capturat;• 82,12 kg peşte capturat de primaechipă clasată;• 24 kg peşte capturat – media/echipă;• 11 echipe fără nici o captură !Iată pentru ce alegerea de către ConsiliulAGVPS, atât a locaţiei de desfăşurarecât şi a partenerului coorganizator, s-adovedit nu doar foarte raţională, ci şi extremde inspirată.Ilustrația autoruluiM.I.27|

|Natură și civilizațieAGONIATÂRNAVEI|M.I.AVPS „Târnava Mare” Odorheiu-Secuiesc s-a înfiinţat înanul 1906, cu scopul de a proteja pădurile, apele şi faunaexistentă în zonă. Principalul scop al asociaţiei esteca membrii pescari sportivi să practice pescuitul în cât mai bunecondiţii, precum şi protejarea mediului şi faunei piscicole. Asociaţiaare în administrare 58 fonduri de pescuit (3 fonduri ape de şes şi 55fonduri ape de munte) şi Lacul baraj Zetea de 137 hectare. În anul2006, Adunarea Generală a asociaţiei a instaurat o zonă de protecţiede 1,5 kilometri în centrul oraşului Odorheiu-Secuiesc. Aceastăzonă este propice pentru reproducerea speciilor autohtone (clean,mreană, scobar etc.).Asociaţia are peste 1.000 de membrii pescari sportivi.Din păcate, o parte din eforturile extraordinare depuse de membrii pescariai asociaţiei, în frunte cu domnul vicepreşedinte Lazsllo Benzar, suntzădărnicite de dispoziţii aberante, având la bază fenomenul declanşatîn ultimul timp, „ciuma” apelor de munte, construirea de microhidrocentralepentru producerea „energiei verzi”.În goana nestăvilită după bani, mii de kilometrii de râuri de munteau fost concesionate, în principiu doar în ceea ce priveşte albiaminoră, pentru a fi „trase” în conducte şi a furniza forţa punerii înmişcare a zbaturilor turbinelor.Dezastrul ecologic rezultat în urma acestor acţiuni este ignorat, cubună ştiinţă, de factorii abilitaţi cu protejarea naturii, a mediuluiînconjurător, a faunei acvatice şi, ca o consecinţă colaterală, a fauneişi florei în general.Închipuiţi-vă undele vesele ale unui râu de munte, în care păstrăviişi lipanii pândesc în adâncuri, la care animalele şi păsările păduriis-au obişnuit să se adape, unde insectele roiesc printre ierburilefrumos mirositoare, înlocuite cu sute de metri de tuburi metalice,agresiv implantate în peisajul mirific, până acum, dezolant, de acumînainte.Distrugerea sistematică, încurajată de cadrul legislativ mult prea permisiv,creat la comanda celor care par a nu se mai sătura de a-şi umple buzunareleprin exploatarea unor bunuri publice, s-a generalizat în perioada postdecembristă,cu consecinţe dezastruoase asupra mediului natural.În acest context putem discuta şi despre cazul râului Târnava Marecare, în data de 1 iunie, de Ziua Copilului, a rămas fără apă în avalde Lacul Zetea !Urmările sunt dezastruoase, în special pentru populaţia piscicolă, aflatăîn perioada de reproducere, zona fiind un habitat natural foarte bun pentrudiferite specii, printre care lipanul (Thymallus thymallus) specie strictprotejată, alături de lostriţă, păstrăv de mare, mihalţ şi caracudă, prin Ordinulnr. 40/1016/27.02.2012 privind prohibiţia pescuitului în anul 2012.Imagini tulburătoare, cu icrele depuse rămase pe uscat, au îngrozitatât populaţia locală, cât şi observatorii aflaţi în tranzit prin zonă.Acest ecosistem, oricum periclitat şi instabil,mai avea nevoie şi deintervenţia oamenilor pentru a fi complet distrus.La sesizările prompte ale celor interesaţi, Răspunsul AdministraţieiBazinale de Apă Mureş a fost de o nonşalanţă aproape de ridicol.Se motivează că acumularea Zetea, pusă în funcţiune în anul 1993,a fost realizată pentru:1. apărarea împotriva inundaţiilor a zonelor locuite şi industriale,precum şi a terenurilor agricole riverane în aval de acumulare;2. asigurarea cerinţei de apă pentru populaţie, industrie şiagricultură pentru localităţile aflate în aval de acumulare;3. folosirea potenţialului energetic creat în vederea producerii deenergie electrică – „verde”.În octombrie 2008 a fost dată în folosinţă microhidrocentralacu o capacitate instalată de 2x0,9 MW, investitorul fiind S.C. UZ-INSIDER GENERAL CONTRACTOR S.A. cu sediul în Bucureşti. Dupăaceastă dată, rezerva de apă acumulată se uzinează în proporţiede peste 90%.Apariţia discontinuităţilor în nivelul râului din avalse datorează faptului că energia produsă de MHC este pompată înreţeaua Sistemului Energetic Naţional de distribuţie de 20 kV, iarla căderea acesteia se opreşte automat microhidrocentrala, inclusivevacuarea debitului uzinat.În final, în spiritul unei colaborări constructive, solicită să fieinformaţi imediat ce se constată fenomene atipice de scădere bruscăa nivelurilor apei în aval, în vederea evitării unor accidente sau incidentecu efecte grave asupra ihtiofaunei protejate din zonă.Adică, rămâne cum am stabilit !Se poate şi aşa !Fără o legislaţie drastică, menită să responsabilizeze pe cei careafectează, direct sau indirect, echilibrul fragil al ecosistemelor dinapele de munte, vizate şi vânate în ultimul timp, cu consecinţe ireversibile,vom constata în continuare, poate din ce în ce mai des,repetarea unor astfel de fenomene, cu impact dezastruos asupramediului natural, pe care nici cei mai abili pasionaţi şi pregătiţigospodari nu le vor putea remedia.Ilustrația L. Benzar|28 Vânătorul și Pescarul Român

“HELICOPTER”CU POP-UP PENTRU CRAPI|Echipamentul PescaruluiSună puţin exagerat,dar există o conexiuneîntre conceptulde helicopter şi crapiidin apele în care pescuim.Nu este vorba desprevreun soi de zbor sofisticatal crapilor, ci de o simplăşi, în acelaşi timp, eficientămontură pentru pescuitulcrapului. Este montura helicoptercu pop-up.Fig1Fig2Montura helicopter cupop-up a fost conceputăpentru pescuitul pe substratacoperit cu vegetaţieacvatică măruntă sau pentrucondiţiile în care fundulapei este acoperit cu unstrat gros de mâl moale.În aceste situaţii montura,mai ales plumbul, aretendinţa de a se afundaîn substrat, iar momealanu poate fi prezentatăcorespunzător pentrupeştii prezenţi pe vad. Popup-ulmontat pe firul depăr ridică cârligul deasupramâlului sau a stratuluide vegetaţie acvatică depe substrat, momeala fiindastfel expusă peştilor atraşide nădirea anterioară.Pop-up-ul de pe firul depăr poate fi folosit singursau în combinaţie cuo boabă de porumb sauun boilies de greutatecorespunzătoare.Componentele monturii,două opritoare din cauciucsau silicon, un conectorîn T cu vârtej pentrufirul pricipal, plumbul deformă specială pentruaceastă montură şi forfaculcu cârlig cu fir de păr, suntprezentate în imaginile 1, 2,3 şi 4. Se poate folosi oricemodel de cârlig de crap,cu precizarea că cele cuochet înclinat spre exteriorulcurburii favorizeazăautoînţeparea rapidă apeştelui. Pentru legareacârligului putem folosi unfir textil mai rigid decâtFig3firul principal al monturii, pentrua asigura păstrarea unui unghia forfacului faţă de firul principalşi a evita şi o eventualăîncurcare a acestora. Lungimearecomandată a forfacului nutrebuie să depăşească, deregulă, 10 cm, în aceeaşi ideede a evita încurcarea, dar trebuiesă asigure în acelaşi timpşi ridicarea momelii deasuprastratului de mâl sau a vegetaţeimărunte de pe substrat. Conectorulîn T asigură mişcarealiberă a forfacului în jurul firuluiprincipal al monturii, permiţândridicarea cârligului cu pop-updesupra substratului şi prezentareacorectă a momelii pevad. Lungimea firului de păr sestabileşte în funcţie de mărimeapop-up-ului şi a momelii, boabăde porumb sau boilies, pe careo folosim pentru combinaţie.Folosirea monturii helicoptercu pop-up în zone cu vegetaţiesau cu mâl are şi avantajulcă porţiunea finală de fircu plumbul şi conectorulse camuflează foarte binela nivelul substratului, iarmomeala se ridică deasupraacestuia beneficiindde o prezentare adecvatăpentru peştii intraţi pevad. Camuflarea monturiişi scoaterea în evidenţăa momelii pe cârlig suntdouă elemente ce meritătoată atenţia, mai ales înzonele supuse presiuniiridicate din cauza pescuituluiintens, unde peştiisunt deja suspicioşi şi audevenit foarte prudenţi.Sunt două detalii aparentmărunte, dar care pot schimbafavorabil sorţii unei partidede pescuit.Fir întins!MACIlustrația autoruluiFig4Fig1: Componente monturăFig2: Detaliu conectoriFig3: Conectorii pe firul principalFig4: Montura FinalăVânătorul și Pescarul Român29|

|Pescuit de sezon„ArginÅi”la malul mÃrii|Mugurel IonescuPerioada instituităpentru prohibiţiapescuitului s-a încheiatşi una dintrecele mai îndrăgite „apenaturale neamenajate”,Marea Neagră, a fost luatăcu asalt de împătimiţii mânuitoride vergi şi lansete.Profitând de curenţii deapă rece de la început desezon, atât digurile, cât şifalezele sau plajele au fostluate cu asalt de legiuni întregi,înarmate şi echipatecorespunzător, mai sumarsau mai sofisticat, dupăposibilităţi sau după gradulde „infestare microbiană”.Marea Neagră, princonfiguraţiasageohidrologică închisă,nu are posibilităţi reale dereciclare a apei, în lipsaunor curenţi puternici,generaţi de comunicareadintre bazine cu salinitate,adâncime şi temperaturăcomplet diferite şi suportăun accentuat fenomene deentrofizare.Cu toate că acest fenomen,completat şi de o puternicăpoluare, „la modă” în zilelenoastre, au dus la o diminuaredrastică a populaţieipiscicole, atât ca specii,cât şi ca „densitate”, neputem „încerca norocul”,ca pescari sportivi ce suntem,în dorinţa valorificăriipotenţialului piscicol, încăexistent.Sezonul estival este în toi.Plajele sunt invadate de„consumatorii” de aer-apăsoare-(bere). Mulţi dintreaceştia îşi pun speranţaşi în iniţierea în pescuitulmarin, ca program alternativde petrecere a timpuluiliber. Un permis depescuit recreativ-sportivANPA, obţinut direct sauprin asociaţiile de pescarisportivi legal constituite,le asigură legitimitateaexercitării pasiunii lor.Chefalul poate deveni unpartener de nădejde, înmult aşteptatele expediţiihalieutice, pentru iniţiaţisau neofiţi.Peşte, din ordinul Mugiliformes,este o specieeurihalină, care pătrundepentru hrănire în lagunelelitorale, dar se reproducenumai în mare. Patru dintrecele cinci specii caretrăiesc în Marea Neagră seregăsesc pe litoralul românesc:chefalul (labanul),singhilul, osreinosul şiplatarina.Chefalul are culoarea argintie– cenuşie, cu reflexealbăstrui, operculeleaurii şi o pată negricioasăla baza caudalei. Parteaventrală este alb-argintie.Atinge dimensiuni deaproximativ 60 cm şigreutăţi până la 3,50 kg.Primăvara, cârdurile dechefali se îndreaptă sprenord şi se apropie de ţărm.Cele mai mari cantităţi sosescîn luna iunie.|30 Vânătorul și Pescarul Român

Reproducerea are loc numaiîn mare, începând dinultimele zile ale lunii maişi durează până în septembrie.Eclozarea icrelor areloc, de obicei, în timpulverii.În mare, chefalii se hrănesc,în special, cu diatomee şiamfipode, iar în lacurile litoraleconsumă, în principal,detritus vegetal, alge şi copeopodeplanctonice.Pescuitul sportiv al chefaluluiimplică folosirea unorustensile şi metode specifice,familiare localnicilor,dar mai puţin cunoscutepescarilor din celelalte regiuniale ţării.După o perioadă de„stagiatură”, prin observaredirectă sau profitândde bunăvoinţa localnicilor,vom reuşi să ne completămbagajul de cunoştinţe necesarerealizării unor capturisatisfăcătoare.Alegerea locului de pescuitse face după o atentăobservare a configuraţieimalului. Digurile din beton,anrocamentele saustabilopozii, plajele pustiişi întinse, fără valuri marisau curenţi pronunţaţi,chiar şi golfurile, în carenisipul săpat de valuriformează praguri submerse,nu trebuie neglijate.Sculele de pescuit trebuiesă fie robuste, adaptateunui pescuit de forţă, culansări lungi, de 80-100m, lestate cu plumbi îngreutate de peste 50 g. Vargava trebui să fie totuşisuplă, cu acţiune de vârf,pentru a semnaliza imediatacţiunile peştilor.Lungimea vergilor va fide 4,20 – 4,80 m, acesteafiind echipate cu inelemari, cu interior ceramic,care permit o alunecarerapidă a firului la lansare,diminuând fenomenul defrecare.Mulinetele vor fi de dimensiunimari, avândposibilitatea stocării petambur a 150-200 m fir cugrosimea de 0,30-0,35.Linia de pescuit esteformată dintr-un plumbde construcţie specială,care să împiedice rostogolirealui, implicit a linieide pescuit, sub influenţacurenţilor sau a valurilor.Plumbul va fi ataşat lacapătul unei „linii deforţă”, cu lungimea de 6-10m şi grosimea de 0,40-0,45, legată în prelungireafirului de pe mulinetă, curolul de a prelua şocul înmomentul lansării şi de apermite recuperarea capturilorcând postul de pescuiteste situat la înălţime faţăde apă şi nu se poate utilizaminciogul.Elementele principaleale liniei sunt cele douăcârlige cadmiate, cu tijălungă, prevăzute cu „plutitoare”poziţionate lângăpaleta tijei. Plutitoarelesunt confecţionate dinspumă poliuretanică şi sevopsesc în culori vii. Rolullor este de a menţinecârligele cu momeală, prinflotare, la distanţă de fundulnisipos, pentru a nu fiîngropate de curenţi, darşi atragerea peştilor dinzonă prin mişcarea lordezordonată.Momeala tradiţională esteun miriapod marin, Nereis,impropriu denumit,dar unanim recunoscut,sub numele de „râmă demare”. Acesta trăieşte înzonele cu apă liniştită dinapropierea ţărmului, îngolfuri sau platforme undesedimentele formează unstrat mai consistent substratul superficial de nisip.Fiind destul de fragile, seînşiră pe cârlig în întregime,fără a mai lăsa niciun capăt liber.După lansarea monturii,cât mai departe în larg,vergile se aşează pe suporturiînalte, pentru a observamişcarea vârfului subacţiunea peştilor.Nu trebuie să fim derutaţide mişcarea provocată devaluri sau curenţi, careeste lină şi continuă, faţăde cea bruscă şi sacadată apeştilor.Cu temele făcute şi dotareatehnică adecvată, veţi aveaparte de partide de neuitatla malul mării, sub razelede purpură ale răsărituluide soare. Fir întins !Ilustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român31|

|Pagina muscaruluiVergilemuscarului|Titus pinteaFoto: B. VasilescuTrusa unui muscar, novice oricu vechime, a fost şi va fi otemă, dar şi o provocare pentrucei ce au îndrăgit pescuitulnobil şi etic. Tema este determinată defactori de care trebuie să ţinem contînainte de a investi bani în dotareatehnică. Factor primordial este zona încare vom pescui cu musca artificială.Disputa despre care încerc să-mi expunpunctul de vedere s-a născut înurma unei întâmplări, petrecute recentîntr-un magazin de scule de pescuit.Stăteam de vorbă cu vânzătorul, când aintrat un tânăr şi a întrebat „Aveţi beţede muscă?”. Răspunsul veni prompt:„Ce clasă doriţi ?”, la care tânărul, cujumătate de glas, dezorientat zice „Păi,pentru Criş”. Discuţia a continuat câtevaminute, după care viitorul muscar,neiniţiat de nimeni, a plecat fără vargă.În acest context, m-am gândit că unmic îndreptar, prin care aceste rânduriar orienta începătorii şi nu numai, să-şialeagă varga de muscă corespunzătoarespeciei de peşte majoritară în apa în careva pescui. În prezent, marea majoritatea muscarilor practică pescuitul pe apecolinare şi de şes, pescuind la clean şiavat, cei mai versaţi la ştiucă şi şalău,cu streamere, iar cei mai puţini în apede munte, la salmonide. Dar revenindla muscăritul cotidian de care aminteam,este foarte necesar ca să obţinemo trusă de vergi cu o gamă de clase carene asigură practicarea muscărituluipe orice apă din ţară, ştiind că fiecaremuscar îşi va dori în final să încerce onouă apa, de munte ori colinară, o nouătehnică, cunoscând cu timpul o altăminunată faţă a muscăritului, oamenişi locuri. Evident că achiziţionarea uneitruse de vergi cu o gamă tehnică carene asigură practicarea muscăritului peorice apă din ţară necesită investiţii, daracest deziderat se va realiza în timp, înmăsura în care muscarul îşi dă singurseama, după o perioadă de practică, cevergi i-ar trebui pentru zona geograficăori, mai exact, ce caractere au apele dinbazinul hidrografic în care locuieşte,sau în care va pescui prioritar. Personalmi-am testat câteva clase de vergi deFoto: B. Vasilescumuscă cu care pot pescui în toate apeleţării. Am preferat clasele intermediare,întrucât am constatat, în cei peste 60de ani de muscărit, că o serie de vergide o anumită clasă nu lucrează bine cuun şnur din clasa respectivă, indicatătehnic, cauza fiind diferenţe de standardedintre fabricanţii de vergi şi ceice produc şnururi. Aici fac menţiuneacă în ultimii ani au apărut şnururi marcate,dar contrafăcute de ţări ori firmefantomă, şi, făcând o paranteză, recomandcă şnurul ce-l cumpăram, chiardaca are preţ dublu în magazine specializate,ne va servi mult mai binedecât unul ieftin, fără garanţii tehnice.Deci, revenind la trusa mea de vergi,menţionez câteva. O vargă de clasa 3/4de 240 cm, cu un şnur adecvat DTF, îmiasigură un pescuit de fineţe pe râuri demunte, în speţă la lipani, cu muşte uscate,varga având o acţiune parabolică.O vargă de clasa 4/5 de 255 cm cuacţiune telebolică, ageră, promptă laînţepare, este indicată şi foarte utilă lapescuitul păstrăvilor, chiar în şuvoaielefoarte puternice. Cu un şnur „cortland”DTF îmi asigură atât lansări exacte, câtşi capturarea peştelui.O vargă de clasa 5/6 de 270 cm lungime,cu acţiune telebolică, lucreazădeosebit de bine cu un şnur Rio Goldde clasa 4 WF, darpentru un şnur DTFtrebuie să folosescclasa vergii. Aiciam constatat, dupămulte probe (să nufac afirmaţii gratuite)diferenţelede care aminteam.Să fiu bine înţeles,pentru mine esteimportant să potlansa exact muscaîntr-un loc fix, sub otufă, într-un anaformic etc. din prima|32 Vânătorul și Pescarul Român

Foto: B. Vasilescuiulie 2012ZIUAÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUIFAZALUNIIRSOAREAlansare, presupunând că a doua lansare ar putea prevenipeştele că ceva nu-i natural. Asemenea fază şi comportăriam constatat în repetate ocazii. O altă vargă de clasa 7/8DE 310 cm lungime, cu şnur adecvat, atât „sinking” cât şi„floating”, îmi asigură cele mai lungi lansări pe râuri lateori lacuri, din barcă. Cu această vargă am reuşit capturi decleni şi avaţi, ştiuci la streamere, peşti de peste 3 kg. Credcă aceste clase, pe care le recomand, pot satisface oricepretenţii. Evident, nu declar marca acestor vergi spre a nufi acuzat de reclamă mascată şi concurenţă neloială, marcafiind aleasă în funcţie de posibilităţile materiale dar, deregulă şi aici se potriveşte zicala „că nu sunt aşa de bogatîncât să-mi iau lucruri ieftine”. Nu sunt adeptul pescuituluicu nimfe cu cap metalic, nu deţin nici o bucată de asemenea„bidiganie”, pescuitul la muscă fiind unic în sine. Pescuiesccu numai 3 nimfe lestate - un carabete tradiţional,un gamarus şi un răcuşor verde, niciuna cu cap metalic.Pentru aceste nimfe, în speţă pentru competiţii, mi-amcreat şi confecţionat o vargă de 316 cm, din clasa 3, din3 vergi rupte, prin mâna unui mare maestru, cunoscut înOradea ca Dan Blector, varga fiind deosebit de bună pentruaceste nimfe şi, fiind creaţie autohtonă, poartă marcaTricolor. Este varga la care ţin deosebit de mult, dar o voidărui celui mai talentat copil din clubul nostru de muscari.Acestea sunt viziunile proprii, experimentate în ani, despretrusa unui muscar. Evident sunt multe puncte de vedere,teme ce vor fi dezbătute mult în ieşirile noastre comune,în jurul focului, când ne vom usca hainele ori vom frige oclisă în spuză.Foto: L. Benzar12345678910111213141516171819202122232425262728293031ZIUA12345678910111213141516171819202122232425262728293031dlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmjv2.083.053.564.510.451.362.283.214.145.096.016.430.111.011.492.353.164.084.495.330.311.181.573.494.435.366.240.080.421.392.366.517.468.379.446.327.218.159.059.5711.0112.0313.056.497.388.269.1310.0110.4911.3312.156.187.057.498.379.3110.2411.076.297.248.199.1814.3315.2616.2417.1413.1514.0914.5815.4916.4217.3618.2519.1412.3613.1914.0614.5415.3916.2617.1117.5612.5413.4514.3615.2716.1817.0518.0112.1113.0814.0415.0221.1622.0923.11-18.5719.4920.4521.3422.2422.5423.43-19.1320.0120.4621.3422.1922.5923.51-18.4119.2621.0921.5622.4923.37-18.5419.2620.3421.31august 2012L.P.U.P.L.N.P.P.5.365.425.495.56Atenție la ora de varăÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUI3.394.385.270.361.242.183.053.564.425.270.181.031.472.363.244.155.016.110.561.452.363.214.125.036.010.151.122.183.194.205.1810.1911.0912.066.227.158.058.499.3410.1911.076.547.428.299.1610.0410.5311.0512.045.526.397.268.169.049.5510.495.586.567.549.0110.0311.0116.0417.0317.5613.0513.5714.4715.3216.1717.0217.5112.3613.2414.0914.5815.4716.3617.2717.4912.3413.3114.1115.0315.5116.3817.3112.1112.4213.4114.4415.4816.5122.4923.21-18.4919.3820.2721.1422.1023.51-19.1820.0520.5221.3922.1222.4823.36-18.1719.0819.5420.4521.3122.26-18.2419.2720.3121.2922.1323.25L.P.U.P.L.N.P.P.L.P.FAZALUNIIR6.046.126.217.037.12SOARE21.0421.0020.5420.47A20.3920.3020.1719.1318.58Vânătorul și Pescarul Român33|

112345678910Vânătoare pe caniculă!23456789ORIZONTAL: 1) Vânători ...copţi (fig.). 2) Vânează ...corpurile cereşti. 3) Stup părăsit! – Acestadin oaste! – Vânător anonim. 4) Vânătoare ...de probă – Vânat greu de găsit. 5) O poveste ....vânătorească. 6) Ordin părintesc – Ştie să scape de vânător (fem.). 7) Nivelul de sub acoperiş– 2,3 vânători! – Blană de lup! 8) Atins doar, din întâmplare. 9) Piesă veche de război – Focuri...reci. 10) E dublu! – A stârni pofta de vânătoare.VERTICAL: 1) Un fel de a da din gură. 2) Se simte bine la pipăit. 3) Tot fără cerc! – O zi cu soare.4) Femeia ...ca un urs (fig.) – Margini de crâng! 5) Mâncat de lup – Final de caniculă! – Deunde răsare soarele. 6) Una care vânează poveşti ...fierbinţi. 7) Primele în zori! – Luat cu puşcala ochi. 8) Un general dus pe ape – Ultimele la vizuină! 9) Tineri doar pe jumătate! – Praf ...delemn. 10) Serveşte ...la botul calului – Totalitatea membrilor adunării vânătorilor.Ion MihaiuDezlegare VPR iunie : SPIN-ELITA-AUZ-BRUNET-RS-LU-TF-A-ACORDA-LAS-TUN-ARMATA-LOR-SUME-VIRUS-TA-D-AT-INS-BRE-NEON-URIAS-A-DESCULTI10CANISA CERNICASC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislațieieuropene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesatăîn achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinatproducției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBAVÂNĂTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contractepe termen lung.Detalii la numerele de telefon0752 525 142 sau 021 411 62 30E-mail: florin.blidarescu@suraki.ro sausuraki@suraki.rowww.suraki.roPune la dispoziţia vânătorilor următoarele categorii de căţei :• 2 femele din rasa jagdterrier, în vârstă de 6 luni;• o femelă din rasa copoi slovac, în vârstă de 3 luni;• un mascul din rasa brac german cu păr sârmos în vârstăde 4 luni;• două femele metişi de copoi x jagdterrier, în vârstă de 3luni;• 7 căţei din rasa copoi ardelenesc 4 săptămâni, valorificabilipeste 30 de zile;• 9 căţei din rasa brac german cu păr scurt 4 săptămâni,valorificabili peste 30 de zile;Juvenilii sunt dehelmintizaţi şi vaccinaţi de două ori, iar căţeiidehelmintizaţi şi vaccinaţi doar împotriva parvovirozei. Preţul devalorificare este de 500 lei/exemplar, cu T.V.A. inclus. Căţeii provindin părinţi selecţionaţi, folosiţi cu rezultatebune la vânătoare.Dintre reproducători sunt scoşi la vânzare, la acelaşi preţ, următoriicâini:• un mascul de copoi ardelenesc, în vârstă de 2 ani;• o femelă de limier hanoveran, folosită în teren, în vârstăde 7 ani.Doritorii se pot adresa pentru achiziţii sau eventuale prenotări,precum şi pentru alte informaţii, d-lui Dumitru Teodor, la tel.021.270.80.60 sau 0767.817.908.Mica publicitateVând armă de vânătoare cu ţevi lise, marca Krupp cal. 16. NegociabilTel. 0351.452.256.Vând ţevi mixte bock Merkel - Suhl 16-7x57 originale, stare foartebună. Cojocaru Petru, Bacău. Tel. 0745.370.948.Vând armă de vânătoare cal.12/70, ţevi juxtapuse, Bohler antinit.Tel. 0723.300.609.Vând almanahuri VPR anii 1970-2012. Cartea „trăiri vânătoreşti” autorN. Străvoiu. Fotografii vânătoreşti celor înrămate. Preţuri micidiscutabile.Tel. 021-315.05.48.|34 Vânătorul și Pescarul Român