cuprins

DICÞIONARde mediul ambiant; c) solidaritatea umanã, angajatã înmedii diferite pentru rezolvarea inegalitãþilor sociale încontextul educaþiei pentru dezvoltare.În consecinþã, la nivelul ºcolii, educaþia ecologicãtinde sã devinã o valoare transdisciplinarã implicatã înproiectarea pedagogicã, “nu o nouã disciplinã adãugatãla program”. Ca metodologie, constituie “un mijlocprivilegiat” de deschidere socialã a instruirii ºcolare spreo problemã fundamentalã a lumii contemporane, abordatãglobal (interdisciplinar, pluridisciplinar), “cu accentpe educaþia civicã”, realizabilã transdisciplinar (veziDictionnaire de Pédagogie, 1996, pag. 101-103).Elaborarea unui model pedagogic al educaþieiecologice devine o necesitate în condiþiile integrãrii“noilor educaþii” în structura curriculumului ºcolar.Acest model poate fi construit prin raportarea educaþieiecologice la conþinuturile generale ale educaþiei, evidenþiind:obiectivele, conþinuturile ºi formele de realizare,metodologia ºi principiile (vezi Sorin Cristea,Fundamentele ºtiinþelor educaþiei. Teoria generalã aeducaþiei, Grupul Editorial Litera. Litera Internaþional,Chiºinãu, Bucureºti, 2003, p. 150-154).Modelul pe care îl propunem valorificã analizelespecifice iniþiate în contextul “noilor educaþii” (vezi AnaArhip, Ludmila Papuc, Noile educaþii – Imperative alelumii contemporane, Universitatea Pedagogicã “IonCreangã”, Chiºinãu, 1996, p.16-69; Ana Arhip, Educaþiaecologicã ºi supravieþuirea omului, Editura Arc,Chiºinãu, 1996; Mariana Momanu, Introducere în teoriaeducaþiei, Editura Polirom, Iaºi, 2002 p. 135-140):I) Obiectivul general al educaþiei ecologiei – formarea-dezvoltareaconºtiinþei ecologice.II) Obiective specifice:1) formarea-dezvoltarea conºtiinþei ecologiceteoretice/ideologice: a) însuºirea cunoºtinþelorfundamentale necesare pentru înþelegereaproblematicii ecologice (vezi raportul ommediu);b) convertirea cunoºtinþelor în capacitãþiproprii gîndirii ecologice, implicate îndobîndirea unei viziuni globale despre refacereaechilibrului om-naturã/societate ºi îmbunãtãþireacalitãþii vieþii umane la scarã socialã;c) susþinerea cognitivã, afectiv-motivaþionalãºi volitivã a convingerilor ecologice necesarepentru transpunerea cunoºtinþelor ecologiceîn practici ecologice adecvate;2) formarea-dezvoltarea conºtiinþei ecologicepractice: a) dobîndirea deprinderilor/obiºnuinþelorecologice integrabile în toate activitãþilecare asigurã pãstrarea, refacerea ºiîmbunãtãþirea echilibrului om-mediu; b)exersarea ºi perfecþionarea obiºnuinþelorecologice în activitãþi ºi contexte multiple, înraport de toate conþinuturile generale aleeducaþiei (morale, intelectuale, tehnologice,estetice, psihofizice) ºi de problematica“noilor educaþii”; c) interiorizarea deplinã aobiºnuinþelor ecologice la nivelul atitudinilorecologice susþinute afectiv, motivaþional ºicaracterial, ca resurse stabile de optimizarepermanentã a relaþiei om-mediu (natural,social).III) Conþinuturile particulare ale educaþiei ecologicesînt identificabile la nivel de: a) concepte specifice(mediu – concept integrativ/mediu: natural,social, artificial etc.; sistem fizic: atmosferãhidrosferã, litosferã; sistem biologic/biosferã;sistem social: tehnosferã, sociosferã; poluare,ecosistem, echilibru ecologic, crizã ecologicã,opticã ecologicã, reciclare naturalã, creºteredemograficã, dezvoltare compatibilã cu mediuletc.); b) domenii specifice (ºtiinþe/disciplineparticulare: biologie, geografie, chimie, tehnologie,sociologie, psihologie socialã, eticã, esteticã,pedagogie; abordãri intra, inter ºi pluridisciplinare;abordarea transdisciplinarã din perspectivaeducaþiei: morale/civice; tehnologice, estetice:psihofizice/sanitare moderne etc.IV) Formele de realizare ale educaþiei ecologice: a)educaþie/instruire formalã (activitãþi incluse înplanul de învãþãmînt prin disciplinã distinctã sauprin module de studiu de tip intra, inter, pluri ºitrans – disciplinar); b) educaþie/instruire nonformalã(activitãþi extraºcolare, complementarecelor formale); c) educaþie/instruire informalã(influenþe ale mediului natural ºi social: ºcolar, comunitar,cultural, economic, politic, religios etc.).V) Metodologia de realizare a educaþiei ecologice– corespunde obiectivelor adoptate, conþinuturilorspecifice, tipurilor de activitãþi, implicîndstrategii (metode, tehnici) în care predominã:investigaþia (observarea, experimentul, documentarea,studiul de caz); comunicarea (conversaþia,dezbaterea, reflecþia), aplicaþia (exerciþiulreal – simulat), programarea prin mijloacespeciale (valorificînd resursele instruirii asistatãde calculator).VI) Principiile educaþiei ecologice: a) asigurareaconcordanþei dintre cele douã categorii de obiectivespecifice (formarea-dezvoltarea conºtiinþeiecologice teoretice – practice); b) identificareaºi valorificarea aspectelor pozitive în vedereaeliminãrii celor negative în orice context aleducaþiei ecologice; c) valorificarea tuturorformelor de educaþie/instruire ecologicã în funcþiede cerinþele proiectãrii curriculare, aplicabileîn raport de context; d) respectarea particularitãþilorfiecãrei, trepte, discipline ºi vîrste ºcolare,în context frontal, grupal ºi individual.Didactica Pro..., Nr.6(22) anul 2003EDUCAÞIA ECOLOGICÃ65