cuprins

DICÞIONAREducaþia ecologicãSorin CRISTEAUniversitatea BucureºtiEducaþia ecologicã reprezintã unul dintre primelerãspunsuri pedagogice la problematica lumii contemporane,stimulate ºi oficializate de UNESCO sub genericul“noile educaþii” (vezi George Vãideanu, UNESCO – 50– EDUCAÞIE, EDP. RA, Bucureºti, 1996, p.65-67).În calitate de concept pedagogic operaþional, educaþiaecologicã vizeazã activitatea de formare-dezvoltarea personalitãþii în vederea reglementãrii raporturilor salecu mediul înconjurãtor (natural, economic, cultural etc.),prin valorificarea cunoºtinþelor ºtiinþifice în sens disciplinar,interdisciplinar, pluridisciplinar, transdisciplinar(vezi engl. environmental education; fr. éducation al’environnement).Din punct de vedere istoric, educaþia ecologicã apareca o soluþie socialã propusã în condiþiile multiplicãriiefectelor negative ale industrializãrii, concretizate înfenomenul poluãrii mediului ambiant. Termenul estelansat în SUA, în anii 1960, reluat, în anii 1970, dereprezentanþi ai Clubului de la Roma ºi de UNESCO,angajat în elaborarea unor deziderate ºi programe deacþiune specifice.Conþinutul educaþiei ecologice este în esenþã pluridisciplinar,integrînd elemente proprii unor ºtiinþeparticulare implicate în analiza raporturilor complexe aleomului cu mediul înconjurãtor: biologie, geografie,economie, sociologie, eticã, esteticã etc. Dimensiuneaspecificã este identificabilã la nivelul corelaþiei dintredouã noþiuni complexe: a) ecologia – o ºtiinþã biologicã,lansatã spre sfîrºitul secolului XIX, “care studiazãraporturile speciilor animale ºi vegetale cu mediul lor deviaþã”; b) mediul – un domeniu mai larg al existenþei careinclude “atît mediul natural cît ºi mediul creat de om:arhitectura, oraºul ºi tot sistemul sociologic ºi economicde care el depinde” (Dictionnaire de Pédagogie,Larousse Bordas, Paris, 1996, p.101).Specificul educaþiei ecologice rezultã din emergenþaconþinuturilor sociale reflectate de cele douã noþiunicomplexe, definite anterior, care nu trebuie confundatesau suprapuse, ci interpretate ºi valorificate corect dinpunct de vedere pedagogic.Ecologia (termen lansat de germanul Hoeckel, în1866), ca parte a ºtiinþelor naturii, “studiazã condiþiilede existenþã ºi interacþiunile între fiinþele vii ºi mediullor fizic” ºi social. Termenii derivaþi, deºi cu semnificaþiidiferite, au implicaþii pedagogice evidente: a) ecologi –oameni de ºtiinþã care studiazã ecosistemele naturale; b)ecologiºti – miºcare politicã dezvoltatã în anii 1960-1970 de contestare a fenomenelor sociale care ameninþãechilibrul natural (experimente nucleare, industriaautomobilului etc.); c) dezvoltarea ecologicã – tendinþãde evoluþie socialã bazatã pe conservarea echilibrelornaturale pornind de la resursele locale (vezi Jean-LucStacate, Un dicþionar al lumii moderne. Geopoliticã,economie, istorie, geografie, Editura Lucman, Bucureºti,2000, p. 85).Mediul înconjurãtor, natural ºi social, existent ºi(re)creat de om, trebuie cunoscut la nivelul resurselorsale, dar ºi al pericolelor rezultate (imediat, dar mai alespe termen mediu ºi lung) în urma anumitor opþiunipolitice, economice, militare etc. Termenii derivaþi sîntimplicaþi la nivelul intersecþiei dintre educaþia moralã –educaþia ecologicã: a) valoarea mediului (cu deschideresocialã permanentã/vezi fenomenul urbanismului,arhitecturii etc.); b) responsabilitatea omului în raport64