cuprins

DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEPrin urmare, niciodatã nu se comunicã studenþiloraserþiunea susþinutã de lingviºtii români 3 , conform cãreiastructuri de genul celor de mai jos ar fi corecte:Am întîlnit pe Ion.Maºina a lovit pe Joiana/pe Bubico/pe Grivei/.Sîntem întrutotul de acord cu opinia lui I. Coteanu 4 ,care, pornind de la structura sintacticã a pronumelorpersonale, relevã cele trei posibilitãþi de exprimare înlimba românã:mã cunoaºte;mã cunoaºte... pe mine;pe mine... mã cunoaºte.Constatãm astfel cã tipul de bazã este mã cunoaºte,iar celelalte douã, libere din punctul de vedere al topicii,s-au dezvoltat din necesitãþi stilistice. Reluarea ºianticiparea reproduc aceastã libertate a locutorului înceea ce priveºte topica.Cum i se rãspunde studentului dacã întreabã: „De ceavem atîtea forme neaccentuate ºi atîtea anticipãri ºireluãri?“ Rãspunsul va fi: pentru cã una dintre tendinþelelimbii române actuale este aceea de a folosi mai multemãrci pentru a indica o singurã funcþie gramaticalã.Finuþa Asan 5 gãseºte o altã motivaþie, ºi anume aceeacã “procedeul este preluat din limba vorbitã”, unde îºiare originea, ca apoi sã se generalizeze în limba scrisã.În lecþia de fixare a acuzativului, profesorul apeleazãla exerciþii de substituþie, practicate ºi la predareagenitivului, care îl ajutã sã explice acuzativul persoaneiexprimat – de data aceasta – prin substantive masculine/feminine la singular/plural, nume de persoane:Eu îl ajut pe el. Eu o ajut pe ea.Eu îl ajut pe coleg. Eu o ajut pe colegã.Eu îl ajut pe colegul Eu o ajut pe colega mea.meu.Eu îl ajut pe Ali. Eu o ajut pe Ferial.Cînd se trece la acuzativul fãrã pe, se „pleacã“ de lanominativ, relevînd omonimia gramaticalã:Colegul este serios. Ciocolata este în geantã.Eu ajut colegul. El mãnîncã ciocolata.dar, dacã dorim sã substituim pe colegul cu Ali,atunci:* Eu ajut Ali. – (nu e posibil!)Eu îl ajut pe Ali. (aºa e corect)Ne permitem sã emitem în aceastã lucrare ipotezaîmpãrtãºitã studenþilor noºtri, ºi anume cã anticipareasau reluarea complementului direct este un fenomen„vital“ pentru ca un context care are nume de persoanãsã fie corect, deoarece, în altã situaþie, înseamnã cã nuar putea fiinþa. De pildã:* Eu ajut Andrei. Eu îl ajut pe Andrei.(nu este posibil) (corect)* Tu aºtepþi Gabriel. Tu îl aºtepþi pe Gabriel.Aceastã aberaþie este conºtientizatã ºi de cursanþi ºi,poate datoritã acestui fapt, ei sînt circumspecþi ºi sestrãduiesc sã includã formele atone în funcþie de modulºi de timpul verbului, acolo unde trebuie.Urmãtoarele etape de predare progresivã a acuzativuluipronumelui personal, precum ºi al persoanei se potdeduce din Manualul publicat de noi, în anul 2002, laE. D. P., Bucureºti.CAZUL ACUZATIV(la substantiv ºi la pronume personal)Cazul Nominativ (N.)1 2 3– ocupã locul 1 în propoziþie, în general • Profesorul explicã lecþia.cine? (persoane) • Studentul învaþã.– are 2 întrebãri • Ali scrie.ce? (obiecte)• Pixul este pe bancã.– substantivul în N. trebuie sã aibã articol:1) hotãrît – • Elevul este bun.2) nehotãrît – • Un elev este bun.Nu se poate fãrã articol – Elev e bun.Dacã are determinant, se poate - Acest elev e bun.– pronumele în N. substituie substantivul în N.:• Pixul e nou. • Elevul scrie. • Eleva citeºte. • Elevii ºi elevele scriu.• El e nou. • El scrie. • Ea citeºte. • Ei ºi ele scriu.– pronumele demonstrativ în N. sau alte pronume substituie substantivul sau pronumele personal în N.:3Gramatica de bazã a limbii române, Bucureºti, Editura Albatros, 1982, p. 56-58; Gh. Doca, Limba românã II. Structurimorfosintactice ºi lexicale, Bucureºti, Tipografia Universitãþii din Bucureºti, 1993, p. 90-96; Florentina Frãþilã, Reluareacomplementului direct în limba românã. Sugestii privind metodica predãrii, PredLRSS, Craiova, 1976, p. 157-166.4Anticiparea complementului prin pronume, o regulã gramaticalã nouã?, în LR, 1963, nr. 3, p. 242-246.5Reluarea complementului în limba românã, în SG, vol. III, Editura Academiei, 1961, p. 93-105.Didactica Pro..., Nr.6(22) anul 2003PREDAREA ACUZATIVULUI DIN PERSPECTIVA ROMÂNEI CA LIMBà STRÃINÃ61