cuprins

odeºte ceva în el, se mai aude un cîntec, trece iarna ºiînaripatele cîntãtoare se întorc tot aici...ªi atunci sufletul, anume sufletul este cel care primulrenaºte. Transpare cu toatã forþa-i regenerativã, ceea cene defineºte ne-vãzîndu-se, acea energie transcendentãprin care se realizeazã indestructibila relaþie dintre corporalºi astral, dintre fiinþã ºi încã in-defiinþã. E untermen inventat ad-hoc care, sper, contureazã mai bineesenþa fenomenologicã a ceea ce se aflã, în spaþiul Terrei,într-o continuã metamorfozã geo-, bio- ºi antropologicã.Hotarul acestor transformãri este relativizat, iar ritmullor, sub presiunea mediului ºi a factorilor umani, astãzieste cu totul altul decît o sutã de ani sau chiar cîtevadecenii în urmã.Noosfera – aceastã sferã raþionalã idealã, care m-acucerit pe timpuri, ºi pe care marele V. Vernadski o vedeaidentificatã cu un creier imens al biosferei planetare – eibine, aceastã noosferã care astãzi suportã fisuri ozonice,suprapoluãri ºi suprapopulãri devastatoare, cu tot respectulpentru marele savant rus (ca ºi pentru adepþii sãifrancezi Le Roy ºi P. T. de Chardin) nu-ºi mai profileazãîn timp raþiunea beneficã tocmai din cauza unei iraþionaleautodistrugeri, survenite dintr-un exagerat orgoliu alomniscienþei, intervenþiilor intempestive, globalizãriirapace, dar ºi dintr-o totalã surzenie faþã de miºcãrile totmai convulsive ale Sufletului.***Pentru cã atotºtiutorul umanoid s-a amestecat în toate,dar încã n-a învãþat sã-ºi asculte tocmai propriul Suflet.Pentru cã Sufletul este mai mult decît Omul. O viaþãîntreagã (sau o istorie întreagã?) omul, crezînd cã ceea cenu se vede le rabdã pe toate, pare-se, nu face decît sãarunce în suflet cu pietrele de moarã ale rãutãþii, pãcatului,rãzbunãrii, invidiei, minciunii, terorii ºi, bineînþeles, cãnimic nu trece fãrã urmãri. Sufletul geme, sîngereazã,mocneºte de la un singur cuvînt, adeseori, o privire, ungest necugetat, ºi, vai, într-o zi se produce ruptura fatalã:un ºoc, o oftare, un ictus ºi... atît a fost. Umilita suflare seîntoarce în albia Marelui Spirit.Ori se cicatrizeazã treptat ca reptila, se cãtrãneºte, îºiîmbracã armura indiferenþei blazate. Sã ne mai mireatunci de unde se iau înrãiþii, otrepele, criminalii, tiranii?Omul niciodatã nu este egal cu sine. De cele mai deseori el este sub propria sa limitã. ªi doar arareori se înalþãpeste condiþia sa trecãtoare ºi mediocrã. Este clipamiraculoasã pentru care face sã trãieºti, este chiarînariparea virtuþilor sale latente, salvate prin în-sufleþireaunui Destin împlinit!***Surprind aceastã îndreptãþire existenþialã prinstrãluminare într-o frumoasã idee, preluatã de la GastonBachelard ºi dezvoltatã de acad. Mihai Cimpoi într-unrecent eseu, unde este subliniatã necesitatea “curajuluiintelectual al pãstrãrii vii a “clipei conºtiinþei nãscînde”!Este o precizare extrem de importantã încontextul demersului nostru pentru ecologia spiritualã.Precizarea accentueazã curajul conºtiinþei constructive,cu alte cuvinte, nu atît ºi nu doar protecþia ca atare asufletului înseamnã ºi ecologia lui, ci anume “clipaconºtiinþei nãscînde”, care virtualizeazã capacitãþile-icreatoare într-o direcþie mereu înnoitoare ºi nelimitatãîn bine.***Vom constata cã valul tofflerian al erei electronicea supradimensionat toate aceste virtualitãþi creatoare.Noosfera îºi odrãsleºte cu stupoare, dar ºi cu speranþã,noile tehnologii embrionare. Se vorbeºte ca atare denano-tehnologia salvatoare, care, probabil, va redimensionaevoluþia Terrei. Promisiunile sînt cople-ºitoare. Nano-genetica promite cãtre 2010 obþinereagenului nemuririi. Linia tehnologicã este gata pentrulansarea nano-roboþilor, care vor ameliora proceseleinterioare ale organismului uman, sînt elaborate nanocaschetepentru dirijarea din cosmos a soldaþilor pecîmpul de luptã. Microchirurgia, microfibrele, hranaartificialã, microcipurile implantate, care te vor urmãriidentificîndu-te oriunde, sînt deja realitãþi ale acesteilumi. Am intrat, de fapt, în lumea matrixului sau amatricelor dirijabile care, la un moment dat, ar puteasã se rãzvrãteascã împotriva omului rãmas în urmã ºisã creeze pe glob o civilizaþie artificialã, invizibilã,dacã nu cumva aceastã lume invizibilã deja este creatãºi ne este nouã pînã la un punct paralelã.***Mai sînt oare valabile categoriile arhaice pentru carecontinuãm sã pledãm cu înverºunare? Supraputerile îºietaleazã ambiþiile. La fel de ameninþãtor se extindesubdezvoltarea, subnutriþia ºi subestimarea provocãrilorecologice.***Iernile ning în miezul verii ºi verile se caþãrã în saniaiernilor.***ªi noi continuãm sã credem cã sufletul, mila, iubirea,credinþa, toleranþa ºi simþul mãsurii sînt comenzilediriguitoare de pe Arca lui Noe, care au scos ºi încã maipot scoate surcica naufragiaþilor spre un nou Ararat.***Pentru cã, oricare ar fi provocãrile viitorului, neºopteºte magistra experienþã a piramidelor egiptene, amonumentelor sanscrite ºi a mitemelor biblice, numaiîn stihia muncii fãcute cu tragere de inimã, cu dreaptãraþiune ºi suflet curat, fãrã prihanã, omul îndreptãþeºtemenirea sa de fiinþã gînditoare ºi ziditoare a proprieiurme în amintirea urmaºilor.Este tocmai îndreptãþirea acelei predicþii iniþiale, deîn-stãpînire armonioasã printre toate vieþuitoarele, zburãtoarele,cãþãrãtoarele, înfloritoarele, curgãtoarele ºiprivitoarele sale feþe, prin noi înºine, la minunea imensãºi firavã a acestui irepetabil Univers.6DESPRE ECOLOGIE, CU SUFLET