cuprins

limitele conceptului de “ecologic” în accepþia lui modernã,cu toate derivatele-i adeseori confuze ºi puþin productive.* * *Conform “Noului dicþionar de neologisme” al lui FlorinMarcu “ecologie” este “ºtiinþa care studiazã interrelaþiiledintre organismele vii ºi mediul lor de viaþã. Ecologiaumanã – disciplinã sociologicã (?) avînd ca obiect studiulrelaþiilor omului cu mediul sãu natural ºi social”. Presupuncã definiþia este aproximativã ºi multe notorietãþi ale nouluidomeniu (interdisciplinar ºi depãºind mult limitele sociologice)sînt în dezacord cu ea, fiecare specialist venind cuargumente proprii ºtiinþei pe care o reprezintã. Medicii vorscoate în evidenþã factorii medicinali, influenþa factorilornocivi asupra sãnãtãþii organismului etc.; biologii voraccentua biosfera; oceanografii vor evidenþia problemeleoceanului planetar, iar botaniºtii, ornitologii, ihtiologii,naturaliºtii º.a. vor solicita protecþia ecosistemelor zonale,cu alte cuvinte, lacurile, pãdurile, rezervaþiile, stîncilecarstice, pãºunile ºi “tot ce miºcã-n þara asta, rîul, ramul...”.ªi toþi vor avea dreptate. Însã, deoarece mãsura acesteidreptãþi este chiar preþul vieþii noastre, sîntem în drept sãcerem celor implicaþi, implicîndu-ne plenar fiecare, o trataremai precisã, mai eficientã ºi mai responsabilã a ceea ce sevrea a fi corolarul ºtiinþelor ºi a existenþei ca atare.***Ca întotdeauna, acolo unde este vorba despre dreptate,apare ºi balanþa Justiþiei. De aceea, am rãsfoit cu un viuinteres “Comentariul Codului Penal al RepubliciiMoldova”, apãrut recent la editura ARC, sub egidaCentrului de Drept al Avocaþilor. Un capitol special“Infracþiuni ecologice” (pag. 462-494) este consacratdomeniului în cauzã, în ansamblu elucidîndu-se toateaspectele posibile. Iatã cadrul juridic subliniat: “Relaþiileomului cu mediul sînt reglementate de Constituþie, deLegea nr.1515-XII din 16.06.1993 privind protecþiamediului, Legea nr. 1422 din 17.12.1997 privind protecþiaaerului atmosferic, Legea nr. 851 din 29.05.1996privind Expertiza ecologicã ºi evaluarea impactuluiasupra mediului, alte legi ºi acte normative ce þin cont deproblematica protecþiei mediului ºi folosirii raþionale aresurselor naturale”. Repet, este un capitol consistent ºiabsolut necesar pe care îl recomand, o datã cu întreagaediþie, tuturor celor ce vor sã se iniþieze în acest domeniu.Rãmîne de vãzut totuºi cîte din sancþiunile indicate ºi ceefect vor avea atîta vreme cît însuºi Parlamentul ºiGuvernul protejeazã transportarea deºeurilor nucleare aleKozlodui-ului prin teritoriul republicii, fãrã a mai þinesocotealã ºi de alte nesãbuinþe administrative, care,practic, dau peste cap toate eforturile bieþilor ecologiºti,în temei, o mînã de ziariºti, savanþi, pedagogi ºi avocaþifãrã cea mai elementarã protecþie de facto a statului...Despre cît de ineficient funcþioneazã legislaþia în acestdomeniu vorbeºte urmãtorul exemplu spicuit din presarecentã: “Un caz mai vechi este cel din 18 septembrie, cînddin cantonul 9 al ocolului silvic Vatici, în complicitate cupãdurarul Neghinã, au fost tãiaþi 25 de arbori, tei, carpeniºi cireºi, esenþe dure ºi foarte scumpe, utilizate îndeosebiîn domeniul construcþiilor. Prin decizia Întreprinderii deStat pentru Silviculturã Orhei, Neghinã a fost sancþionatcu doar 3 salarii minime – 54 de lei (!)” (“Timpul”, 12 dec.,2003, “Cînd sistemu-i vechi ºi soba-i rece...”).Întrebarea este, în acest caz, cînd statu-i una cuneghina, de unde sã mai alegi ºi grîu ecologic?* * *Literã moartã vor rãmîne toate pledoariile noastre –disertaþii, poeme, rapoarte ºi legi – dacã nu se vor întreprindeacþiuni energice de stopare a dezastrului la nivelglobal. Pentru cã deja ne aflãm pe buza prãpastiei. Are locun proces tot mai accelerat de deºertizare a Pãmîntului.(Ce cuvînt barbar de sinistru „deºertizare”).Din sãrãcie, prostie, lãcomie ºi inculturã generalã,inclusiv ecologicã, în Moldova se taie pãdurile, se distrugehumusul, alunecã dealurile, se usucã lacurile ºi rîurile,izvoarele ºi fîntînile au devenit surse de otrãvuri ºiepidemii. E cumva o noutate pentru noi tot ce se întîmplãîn jurul nostru? Ba bine cã nu! Încã pe la mijlocul anilor80 ai secolului trecut au fost semnalate toate acestepericole ecologice. Am în faþã un almanah extrem desugestiv ºi, din pãcate, încã actual: „Avertisment ecologic– 88”, alcãtuit de publiciºtii Oleg Reniþã ºiAlexandru Sefer. Fiecare paginã a acestei culegeri strigã„SOS!”. „Opriþi toporul! Înscrieþi Saharna în CarteaRoºie!” – scria Andrei Lupan prin 1987. Articolul lui IonDruþã „Pãmîntul, apa ºi virgulele”, preluat din presaunionalã, a contribuit decisiv la alungarea din republicãa Marelui experimentator (pseudo)genetician Jucenco.Regretatul Gheorghe Malarciuc a consacrat propriu-zisMiºcarea Verzilor ca acþiune socialã distinctã în spaþiulnostru. Scriitorul Mihail Garaz a plãtit cu viaþa ieºind înapãrarea codrilor. Ei ºi, mã tot sîcîie filistinul majoritar.Regretabil, cuvîntul scriitoricesc ar fi trebuit sã fieascultat ºi n-a fost. Peste ani, constatãm cã, deºi se scrieºi azi, poate chiar mai bine ºi mai argumentat ca petimpuri, „deºertizarea” continuã sau, cum zicea pe atunciacad. Ion Dediu într-un dialog cu Al. Gromov: „Cauzaprincipalã este eroziunea humusului spiritual”!Un topor gigantic planeazã deasupra pãmîntuluinostru. Opriþi toporul!* * *Evident, cã nu poþi face o ecologie suveranã cu oeconomie subteranã. ªi nici o protecþie a resurselor naturalecurate nu se poate realiza cu administrãri necurate.Malformaþiile în serii produc alte malformaþii socioumaneºi nicidecum performanþe compatibile normelor civilizateeuropene.Uneori am impresia cã ne aflãm cu toþii într-o eprubetãenormã, în care bolboroseºte fãrã preget cocteilul ideologiilorreziduale, nesãbuinþelor imperiale ºi al tuturorvicisitudinilor prin care pãmîntul acesta a fost sortit sã tottreacã trecîndu-se. Încît e de mirare cã mai sîntem, cã maiDidactica Pro..., Nr.6(22) anul 2003DESPRE ECOLOGIE, CU SUFLET5