REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EXERCITO, ERGO SUMţin seama de fondul lor de cunoştinţe, de experienţa şide posibilitatea de a face asociaţii. Nu în puţine cazuriîntrebările nu se referă la desprinderea ideilor sau aconcluziilor esenţiale, ci vizează aspecte secundare,nesemnificative, ele nu incită gîndirea elevilor. Deexemplu, la caracterizarea unui personaj, întrebarea cucea mai largă şi frecventă circulaţie este următoarea:Cum era sau cum este acesta? Elevii răspund că erabun, cinstit, harnic, viteaz etc. Cu referire la acestexemplu se pot pune întrebări care să solicite un efortintelectual în elaborarea unor răspunsuri prin care eleviisă dovedească că au desprins însuşirile respective dinfaptele, acţiunile şi comportarea pesonajelor. Astfel,ar Þ potrivite întrebări ca: De unde aţi înţeles voi căpersonajul era harnic, cinstit sau curajos? În legăturăcu Þecare din aceste însuşiri, desprinse de către elevipornind de la faptele şi acţiunile personajelor relatate întext, se pot adresa întrebări care să solicite în continuareoperaţiile de gîndire şi aportul imaginaţiei, să stimulezecapacitatea lor de investigaţie. În acest scop, s-ar puteaformula întrebări de genul: Ce fapte sau ce acţiuni armai Þ putut face personajul prin care să demonstrezecă este cinstit, curajos, harnic? etc. Apoi ar putea urmaîntrebări cu un grad mai mare de generalitate, menite săceară răspunsuri de sinteză, cu valoare de concluzii, denorme morale: Cînd putem spune despre cineva că estecinstit, harnic, curajos?Astfel, Þecare însuşire la care ne-am referit se construieştenu numai pe faptele şi situaţiile relatate în text,ci şi pe multe alte situaţii în care personajele acţioneazăîn acelaşi mod, dar în condiţii diferite.Adoptînd această manieră cu caracter euristic înformularea întrebărilor cu privire la conţinutul textului,în cazul de faţă în legatură cu caracterizarea personajelor,şi întrebările Þnale care cer elevilor să îşi raportezepropria conduită prezentă sau viitoare la modeleleanalizate vor Þ mai Þreşti. Ele nu vor avea un caracterforţat, stereotip de genul: Voi ca cine vreţi să Þ ţi?, carenu implică un efort de gîndire. Dacă la caracterizareapersonajelor am folosit întrebări prin care le-am cerutelevilor să desprindă însuşirile din situaţiile în careacţionează eroii respectivi, atunci şi întrebările raportatela conduita lor trebuie să se refere la modul în care secomportă în anumite situaţii trăite sau posibile.Prin intermediul întrebărilor se pot imprima lecţiilorde citire un caracter activ în sensul participării unui numărcît mai mare de elevi. Ideal ar Þ ca în cadrul Þecăreiore toţi elevii să elaboreze cel puţin cîte un răspuns.La lecţiile de citire este necesar ca profesorul săîncurajeze copilul să-i adreseze întrebări, să-i cearălămuriri în legătură cu problemele pe care le ridică untext sau să aße ceva în plus. Întrebările puse de copii nepermit să ne dăm seama care sînt interesele, competenţa,puterea lor de înţelegere.Actul pedagogic autentic se bazează pe o comunicarebilaterală, deschisă, prin care pedagogul urmăreşte nunumai să transmită, dar şi să primească şi să interpretezemesaje, să formeze personalitatea copilului.Cristina DUMITRU,Georgiana DUMITRUValea Mare, România90FUNCŢIILE FORMATIVE ALE ÎNTREBĂRILOR ÎN PROCESUL DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢARE LA ELEVI ÎN CADRUL LECŢIILOR DE CITIRE