REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EXERCITO, ERGO SUMDezvoltarea competenţei decercetare – model de educaţieintelectualăLia SCLIFOSUniversitatea de Stat din MoldovaActualmente, tot mai des se vehiculează ideea necesităţiitrecerii de la pedagogia pentru cunoştinţe lapedagogia pentru competenţe, aceasta Þind orientatăspre un învăţămînt de calitate axat pe valorificareapersonalităţii elevului. Sintetizînd preocupările privindeducaţia în mileniul III, remarcăm una din priorităţileacesteia – formarea competenţelor, în general, şi a competenţeide cercetare, în special.Dimensiunea intelectuală a personalităţii este legatăde cantitatea şi calitatea experienţei de cunoaştereşi de acţiune a individului, precum şi de posibilităţilesale de a opera mental cu aceste conţinuturi, pentru arăspunde cerinţelor mediului natural şi social în caretrăieşte. Un proces activ de formare şi dezvoltare acompetenţelor de cercetare creează contextul necesarpentru o educaţie de calitate şi presupune iniţiereaelevilor în tehnicile de muncă intelectuală, cultivareainteresului de cunoaştere, ediÞcarea unei concepţiiproprii despre lume şi viaţă. În mare, aceste dezideratesînt speciÞce şi educaţiei intelectuale – set de inßuenţeeducative care contribuie la dezvoltarea dimensiuniiintelectuale a personalităţii.Pentru a forma competenţa de cercetare trebuie săse ţină cont de:– etapele procesului de învăţare care vizeazăstructurarea operaţiilor mentale: percepţie,interiorizare, construire de structuri mentale,transpunere în limbaj, acomodare internă,adaptare externă; acestora le corespund categoriide competenţe speciÞce, organizate în jurul unoracţiuni definitorii ce exprimă ansambluri deoperaţii mentale;– etapele procesului de cercetare care vizeazămodelul recunoscut în ştiinţă şi prezentatca totalitate de competenţe specifice sau desubcompetenţe.Prin urmare, competenţa de cercetare întruneştecompetenţe speciÞce atît procesului de cercetare, cît şicompetenţe speciÞce procesului de învăţare, exprimatîn operaţii mentale, deoarece cercetarea este directproporţională cu învăţarea.Ori de cîte ori o persoană se lansează într-o cercetare,începe să reßecteze asupra lucrurilor, purcede la clasiÞcarealor. Iată de ce dezvoltarea prin educaţie a capacităţilorde conceptualizare are o deosebită utilitate practică,adaptativă, deoarece ghidează comportamentul în diferitesituaţii, condiţionînd formarea competenţelor.Procesul de conceptualizare presupune cîţiva paşi.Pasul I ţine de activitatea independentă a elevului şide implicaţiile profesorului în valoriÞcarea rezultatelorcercetării.Acţiunile elevilorCercetează independent exemple tipiceRiscuriPasul IAcţiunile profesoruluiOrganizează o discuţie în comun despre cele observateAcţiuni de minimalizare a riscurilor80