REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

INCLUSIV EUAceasta a răbdat pînă el a luat cuţitul în mînă. Dariana avea 4 luni. Femeia şi-a luat copilul şi a venit la mama, carelocuieşte în casa unchiului, plecat cu familia la Moscova. Peste cîţiva ani, după ce Dariana s-a pus pe picioare,mama a hotărît să plece şi ea la Moscova, să cîştige bani de casă.Darianei i-au plăcut întotdeauna copiii. Se uita printre gard şi întindea mînuţele în semn că vrea să comunicecu ei. Era atît de bucuroasă cînd se juca cu alţi copii, dar asta se întîmpla destul de rar. Medicii spuneau că este„invalidă”, că nu poate merge la grădiniţă, întrucît ar Þ periculos pentru ea şi pentru copiii din jurul ei. Şi, dacănu există o instituţie pentru copii cu nevoi speciale la Nisporeni, atunci va trebui să crească acasă. Bunica însăsimţea cu sußetul că Dariana vrea şi poate merge la grădiniţă.Şi atunci a apărut şansa oferită de Proiectul „Educaţie pentru toţi”, una dintre ideile căruia este de a integra copiii cunevoi speciale, alături de semenii lor, în programele de educaţie timpurie şi preşcolară. Medicii nu au mai avut argumente.A fost reparat un bloc al grădiniţei „Povestea”, au apărut mai multe locuri în grădiniţă şi s-a găsit unul şi pentru Dariana.De atunci, o bunică şi o fetiţă cu nevoi speciale care se mişcă în felul ei, merg de mînuţă, în Þecare dimineaţăcîte un kilometru pînă la grădiniţă. Nu le este uşor, mai ales cînd se strică vremea, dar este şansa Darianei şi elenu o vor rata. Atîţia eroi din poveştile ei preferate au depăşit barierele şi au reuşit! Forest Gump, de exemplu. Şi înistoricul bolii lui era, se pare, un diagnostic asemănător cu cel al Darianei. Toţi cei din jur – administraţia locală,directoarea, educatorii, părinţii altor copii – au contribuit ca această şansă să devină realitate. Acum Dariana esteun copil împlinit, pentru că în Þecare zi este împreună cu copiii.T. Cociu explică: „Proiectul de reparaţie şi dotare a grădiniţei putea Þ realizat doar cu o condiţie: să aducempe locurile nou create în primul rînd copii cu nevoi speciale şi copii din familii social vulnerabile. A fost alegereanoastră să participăm la proiect, dar, implementîndu-l, am înţeles că nu va Þ uşor. Am început însă să avem succeseşi ne simţim mîndri. Integrarea unor asemenea copii presupune multă muncă şi multă bucurie”.Dariana învaţă repede. În scurt timp, îşi dă seama pe ce tastă să apese ca să activeze un ecran pe calculator.Apoi, urmăreşte cu ochişorii şi „prinde” cum să pornească melodia. Avem un răgaz de un minut pentru a vorbicu Eugenia, educatoarea fetiţei. „Nu este uşor să lucrezi cu o grupă de 28 de copii, inclusiv 2 cu nevoi specialeşi unul care vorbeşte doar italiana. Cum e? Uneori ne supărăm, dar ne trece. Ne-am deprins deja. Dariana este uncopil care necesită multă atenţie, dar e tare drăgăstoasă.”Iar bunica visează cu ochii deschişi: „Vreau ca Dariana să meargă la şcoală”. Într-o şcoală, alături de ceilalţicopii. Fiindcă educaţia este pentru toţi.COPIII ROMI, ÎNTRE LIBERTATEA DIN STRADĂ ŞI GRĂDINIŢĂIon (2,5 ani) şi Daniel (6 ani) s-au născut şi trăiesc în cel mai sărac cartier al oraşului Nisporeni. Sînt dintr-ofamilie mixtă: mama – moldoveancă, iar tata – rom. Ion şi Daniel mai au patru fraţi. Trăiesc, toţi şase, la bunici,pentru că părinţiiau plecat la Moscova în căutare de lucru.Acolo, tata a fost inculpat şi îşi ispăşeştepedeapsa într-un penitenciar. Mamamunceşte la negru: în construcţii, facemenaj şi altele. Cîştigă puţin, dar tot ceadună, trimite acasă, pentru că singurasursă de existenţă a copiilor ei este pensiabătrînilor.Cei şase copii şi bunicii lor locuiescîntr-o căsuţă bătrînească ce se risipeşte.Bani nu le ajung, aşa că bunelulrepară biciclete şi motociclete. Bunica,firavă şi micuţă de statură, abia dereuşeşte să facă de mîncare pentruopt guri şi să spele hainele pentru totatîţia oameni.Locuinţa demult a devenit neîncăpătoare,de aceea băieţii petrec multtimp în stradă. Iar strada are farmecul,Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009PRACTICI INCLUZIVE DE EDUCAŢIE TIMPURIE ŞI PREŞCOLARĂ77