REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

INCLUSIV EUeducaţie pentru toţi copiii, constituit din mai multe etape:1. Analiza bazei de date din sector pentru identiÞcarea copiilor cu dizabilităţi şi a celor din grupul de risc.Completarea bazei de date din instituţie în urma vizitelor de documentare la domiciliu.2. Comunicarea cu părinţii, cu adulţii în grija cărora sînt copiii în scopul motivării pentru frecventarea grădiniţei.3. Discutarea noilor oportunităţi de dezvoltare a instituţiei în cadrul consiliului metodic. Elaborarea unui plande acţiuni pentru asigurarea accesului la educaţie pentru toţi copiii.4. Informarea părinţilor (la o adunare generală) în scopul creării de parteneriate pentru susţinerea familiilorsocial vulnerabile şi a celor în care sînt copii cu dizabilităţi.5. Convingerea medicului de familie şi a altor specialişti care erau împotriva plasării unor copii cu dizabilităţi îninstituţie de a susţine educaţia incluzivă.6. Realizarea unui seminar cu reperezentanţii APL, cu părinţii, bunicii care au copii în îngrijire ce s-a soldatcu decizia de a scuti de plată 26 de copii.7. Menţinerea motivaţiei pentru promovarea educaţiei incluzive prin organizarea, în colaborare cu şcoala dincomunitate, a unor concursuri: „Cel mai bun voluntar”, „Cel mai bun părinte” etc.Nu a fost deloc simplu, dar dorinţa, cooperarea, ambiţia, dacă vreţi, de a atinge obiectivul propus a alimentatemoţional colectivul. Pentru unele cadre didactice era evidentă temerea că, avînd în grupă copii cu CES, nu vormai putea lucra atît de bine ca înainte. O parte din părinţi se simţeau ruşinaţi că au un copil „diferit de ceilalţi” saucă nu au bani să-l aducă la grădiniţă, dar dragostea pentru copii şi aspiraţia de a le oferi un viitor s-a dovedit a Þmai mare decît temerile enumerate.Experienţa acumulată la Nisporeni demonstrează că se merită de făcut efort pentru incluziune, deoarece înrezultat: creşte numărul de copii care au acces la educaţie; comunitatea devine mai activă şi mai consolidată;APL se implică constructiv în rezolvarea problemelor comunitare în parteneriat cu cadrele didactice, părinţii,alţi agenţi comunitari; pot Þ obţinute Þnanţări suplimentare în baza experienţei acumulate; instituţia preşcolarădevine un partener cunoscut şi activ în comunitate.Să învăţăm să trăim împreună, să învăţăm să trăim cu ceilalţi – asta îşi doresc copiii, cadrele didactice, părinţii,comunitatea de la Nisporeni.Educaţie timpurie incluzivă: istorii de succesUN COPIL CU NEVOI SPECIALE DE EDUCAŢIECînd a pus mîna pe mouse-ul de la calculator, a izbucnit într-un strigăt de bucurie: „Iau!”. Este unuldintre puţinele cuvinte pe care Dariana a învăţat să le spună la grădiniţă. „De cînd frecventează grădiniţa,păşeşte mai sigur, aleargă, cîntă, a început să vorbească!”, zice Ana Guidea, bunica Darianei.Dariana este o fetiţă de 6 ani, cuochi albaştri şi părul blond, moaleca mătasea. Este un copil cu nevoispeciale neuromotorii. A suferit otraumă la naştere şi acum e „invalidde gradul I”, după cum indică istoriculbolii. Este isteaţă, învaţă repede, doarcă nu-i reuşeşte să spună tot ce şi-ardori. Cuvintele i se opresc undevaîn căpuşor şi Dariana se frămîntă şitranspiră din dorinţa de a vorbi. Îşifrămîntă limbuţa, vorbeşte cu ochii,dar cuvintele o ascultă încă destulde puţin.Istoria familiei Darianei nu esteuna chiar ieşită din comun. Tatăl eraviolent şi sărea la bătaie la mama.76PRACTICI INCLUZIVE DE EDUCAŢIE TIMPURIE ŞI PREŞCOLARĂ