REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

PENTRU O FORMARE CONTINUĂ DE CALITATEAsociaţia „Amici dei Bambini”, MoldovaAsociaţia „Amici dei Bambini” este o mişcare defamilii care, din 1986, activează în Italia şi în alte 23de state din Europa de Est, America Latină, Africa Mediteraneanăşi Asia în beneÞciul copiilor abandonaţi.Prezentă în R. Moldova din 1997, prin intermediul maimultor proiecte de cooperare orientate spre prevenireaşi depăşirea abandonului familial şi şcolar, „Amici deiBambini” s-a înregistrat ca Þlială, obţinînd statut juridicla 22 aprilie 2004.Misiunea care însußeţeşte activitatea Asociaţiei constăîn a-i oferi o familie Þecărui copil abandonat şi îna-i garanta acestuia dreptul de a trăi în familie.„Amici dei Bambini” luptă împotriva abandonului,problemă identiÞcată ca cea de-a patra urgenţă umanitarăa sec. XXI. Dacă foamea, bolile şi războiul sînt tragediice caracterizează îndeosebi ţările în curs de dezvoltare,plasarea copiilor în instituţii rezidenţiale este o tragediecomună pentru toate ţările, chiar şi pentru reprezentanteleaşa-numitului „occident bogat”.„Amici dei Bambini” intervine acolo unde se manifestăstarea de abandon: în casele de copii, în internate,în centrele de plasament, adică în toate realităţile în careun copil – din motiv că primeşte doar asistenţă – supravieţuieşte,nu trăieşte, pentru că nu este înconjurat dedragostea unei mame şi a unui tată – dreptul primar alÞ ecărei Þ inţe umane.Obiectivele Asociaţiei:• Suspendarea abandonului. În momentul în careeste abandonat, pentru copil se deschid, în modinevitabil, două căi: pe de o parte, perspectiva dea creşte singur şi, pe de alta, posibilitatea de are-deveni copilul cuiva. Indiscutabil, soluţia esteca acesta să-şi găsească (sau să-şi regăsească) ofamilie. Totuşi, între momentul abandonului şiîntoarcerea copilului în familie există o perioadăde aşteptare. Soluţia cea mai des folosită, ceamai simplă şi imediată este plasarea în instituţiesau în centre de plasament, care, după cum ştim,nu sînt în stare să răspundă exigenţelor unuicopil. Ar Þ bine însă ca respectiva perioadăsă Þe trăită într-o familie, chiar dacă este – şitrebuie să rămînă aşa – o situaţie provizorie.Astfel, copilul nu-şi va pierde capacitatea de aiubi şi de a se simţi iubit, va păstra încrederea însine şi în alţii.• Depăşirea abandonului. Plasarea deÞnitivă acopilului în familie ar trebui să constituie punctulde destinaţie al acelei căutări dureroase care începedin ziua abandonului. În unele cazuri, copilulpoate să se întoarcă în familia de origine – doardacă aceasta este ajutată să-şi rezolve problemelecare au impus-o să se despartă de el. Însă atuncicînd acest lucru nu este posibil sau cînd familiade origine nu există, trebuie să avem curajulde a rupe spirala singurătăţii şi de a-l însoţi pecopil spre o nouă familie – una pregătită să-lprimească.• Însoţirea abandonului. Abandonul nu poatefi depăşit întotdeauna. În cazul copiilor fărăfamilie de origine şi al celor consideraţi „preamari” pentru a Þ adoptaţi, trebuie să acceptămrealitatea şi să găsim alte soluţii. Imposibilitateaunei integrări familiale constituie, desigur, uneşec, dar nu şi un motiv pentru a nu încerca săle garantăm acestor copii un viitor mai senin.Trebuie să “însoţim abandonul”, adică să Þmalături de ei, pentru a-i ajuta să-şi construiascăo viaţă dincolo de abandon.De aceea, activitatea Asociaţiei „Amici dei Bambini”Moldova este orientată anume către aceşti beneÞciari,care, din motive obiective sau subiective, au fost lipsiţide dreptul la copilărie.Intervenţiile noastre în cadrul a 5 gimnazii-internatdin republică (Străşeni, Făleşti, Cărpineni, Leova, Internatulnr. 2 din Chişinău) şi în Centrul de PlasamentTemporar şi Reabilitare pentru Copii de Vîrstă Fragedă,Bălţi, au făcut posibilă dezinstituţionalizarea şi re/integrareafamilială a 57 de copii. Cu o susţinere adecvată,o consiliere psihologică, socială şi juridică la cel maiînalt nivel, aceştia şi-au recăpătat dreptul de a creşte şide a Þ educaţi în familie.Nu am putut rămîne indiferenţi şi faţă de suferinţacelor care au încetat demult să mai Þe copii. Chiar dacă,între timp, au devenit adolescenţi, ei mai au nevoie desprijin pentru a face primii paşi în viaţa de dincolo deinternat, în viaţa de adult.În acest sens, începînd cu 2008, am dat start uneiactivităţi recunoscută de PNUD drept una dintre celemai reuşite acţiuni de promovare şi apărare a drepturiloromului. Din cei 20 de absolvenţi ai gimnaziilor-internatcu care am început să lucrăm, toţi au actele în ordine, toţisînt studenţi şi, cel mai important, toţi sînt gata să ajutealţi copii. Mulţi au devenit voluntari în cadrul Asociaţiei,implicîndu-se, cu cea mai mare plăcere, în activităţileorganizate, cîndva, pentru ei.Totodată, ţinem să menţionăm că un factorsemniÞcativ, care a dus la aÞrmarea lor în societate, afost, prin excelenţă, sprijinul psihologic şi material decare s-au bucurat. Graţie activităţilor desfăşurate cugrupul de suport, care au inclus elemente de animaţieDidactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 200971