REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

MANAGEMENT EDUCAŢIONALDirectoareaDragii mei, vreau să vă spun de ce nu am devenitdirector, dar m-am născut directoare. Fiind din părinţigospodari, eram condamnată să ajung o bună gospodinăprin creştere, o bună învăţătoare prin educaţie, o excelentăchimistă prin instruire. Dar nu sînt dintr-acelea caresă-şi fragmenteze timpul: am supus părinţii unei lungimeditaţii visătoare şi m-au născut directoare. Unii ziccă aş Þ o directoare bună, alţii mai adaugă: „doar un piczvăpăiată”. Eu aş decreta: sînt o directoare! A Þ directorînseamna a Þ loial şi cu bun simţ în relaţiile cu şeÞi, cubătrînii şi păsările migratoare; a Þ directoare înseamnăa-i face pe toţi să contribuie la transformarea visuluiîn realitate. A Þ loial, în cazul directorului, înseamnă aconsemna lucrurile banale şi a trece peste ele; a Þ loial,în cazul directoarei, înseamnă că „banalul 4 din 2+2”este comuniune de efort (deşi „dinozaurii au dispărut”,ei pot reapărea reîncarnaţi în rinoceri), că „tabelul luiMendeleev” ar consemna numai răceala materialistă,exceptînd căldura reacţiilor metaÞzice... Din punctulde vedere al acestor banalităţi loiale, directorii sîntbuni, iar directoarea – excelentă. De aceea, toată viaţaam transformat banalităţile în armă de atac. Am înţelesdemult că nu banalitatea este ucigătoare, ci repetareaei – zi de zi, an de an – un fel de reproducere naturală,Þrească şi necesară, fără putinţă de schimbare în matriceadirectorilor. Aici s-a produs ruptura. Şi de aceeale-am spus părinţilor să nu mă facă director, ci să mănască directoare.Pe arborele meu genealogic – mă consolez – au statcîndva nişte păsări mari, care au clădit prin întindereCărpineniul. Cred că surioarele lor mai mici au însemnat– şi au pus – temelia căsuţei din care a străbătut şuviţade lumină a cărţii; apoi nepoţelele şi strănepoţelele lorau ridicat alte căsuţe pentru a multiplica lumina cărţiicărpineştene; apoi a venit directoarea, născută ca străstră-strănepoţicaacelor păsări mari cu fraţii şi surioarelemai mari şi mai mici, pentru a desăvîrşi prin ridicareşi răspîndire Altarul Luminii de carte: Liceul Teoretic„Ştefan Holban”.Surorile şi fraţii, mai mici şi mai mari, cu directoareaîn frunte, au muncit cu atîta abnegaţie şi în cruntă crizăde timp, încît n-au observat că li s-au spulberat pînă lanevedere aripile şi au devenit români.Am toată speranţa că aţi înţeles de ce n-am devenitdirector, dar m-am născut directoare. Cred că mama m-anăscut, la insistenta rugă a acelor păsări mari, pe un norîntr-un anume an, iar norul, într-un fericit an, m-a coborîtpeste Cărpineniul destinului meu.DIRECTOAREA DESPRE ÎNSUFLEŢIREA SĂRIIPrin permanenta ßuctuaţie între însußeţire şi pasivitate,între entuziasm şi amorţire, între viaţă şi dezagregare,între lacrimi şi bucurie, între dragoste şi nesuferinţătrece ßuidul de cimentare a unei cetăţi spirituale numităşcoală. Munca învăţătorului transpiră prin creaţie. Oricecreaţie însă e de neconceput fără însußeţire. Una e săaccepţi aceasta cu neuronii şi alta e să simţi, apropiindu-teîn Þecare zi de şcoală, inima presată de nelinişte:astăzi ce se va mai întîmpla?Mi-am veriÞcat simţurile şi resimţirile prin multeleşi sincerele discuţii cu colegii. Aproape Þecare dintreei le trec prin re-trăire. Neliniştita sensibilitate a conducătorilorde şcoli se explică prin marea răspundere de arezolva grave şi multiple probleme nu pe parcursul uneisăptămîni, dar lascurgerea Þecăreiore. Fiţi deacord, tulburărileşi resentimentelesînt megieşecu deprimarea.Şi, într-o stare caaceasta, e uşor săte cuprindă detestabilulbacilal mîhnirii, careotrăveşte organismulşcolii,lăsîndu-l fărăritm şi tonalitate67