REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EDUCAŢIE DE GENAnexa 5. „Păi, unde-i sărutul meu?”Tatăl Gabrielei lucra şase zile în săptămînă şi deseorivenea acasă obosit. Şi mama muncea mult în gospodărie:gătea, făcea curat şi multe alte corvezi care trebuie făcuteîn casă. Deşi era o familie unită şi o duceau bine, Gabrieleiîi lipsea ceva, dar ea nu-şi dădea seama ce anume.Pe cînd avea 9 ani, Gabriela a rămas peste noapte laprietena sa, SoÞa. Înainte de culcare, mama SoÞei le-aînvelit pe fete şi le-a sărutat de noapte bună.– Te iubesc, i-a spus mama SoÞei.– Şi eu te iubesc, murmură fetiţa.Gabriela, impresionată, nu putu închide un ochitoată noaptea, gîndindu-se: Aşa ar trebui să se poarteşi părinţii mei, dar pe mine nu mă săruta nimeni, nimeninu-mi spune că mă iubeşte.– Te-ai distrat bine la SoÞa?, a întrebat-o a doua zimama.– Casa a fost pustie fără tine, i-a zis tata.Gabriela însă nu le răspunse. Se duse repede în cameraei. Îi ura pe amîndoi. De ce n-o sărută? De ce n-o strîng înbraţe şi nu-i spun că o iubesc? De ce? Ar Þ vrut să fugă deacasă, să locuiască cu SoÞa şi cu mama ei. Poate nu sînt părinţiiei adevăraţi? Poate că mama SoÞei este mama ei?În seara aceea, înainte de culcare, se apropie depărinţi şi le zise:– Noapte bună!Tatăl o privi pe deasupra ziarului.– Noapte bună, îi răspunse el.Mama îi zîmbi:– Noapte bună, Gabriela.Nimeni nu făcuse o mişcare. Gabriela nu mai răbdă:– De ce nu mă sărutaţi niciodată?, întrebă ea.Mama păru derutată.– Păi, probabil din cauză că… nici pe mine nu m-asărutat nimeni cînd eram mică.Gabriela plînse pînă cînd adormi. A fost supăratămulte zile. În cele din urmă, se hotărî să plece la SoÞaşi să nu se mai întoarcă acasă niciodată.Îşi făcu rucsacul şi plecă. Ajunsă acasă la Sofia,închipuindu-şi că părinţii prietenei n-au să-i dea crezareşi n-au s-o lase să stea cu ei, nu intră. Renunţă la plan.Era îngrozită la gîndul că nu va avea niciodată o familieca a SoÞei, că era legată pe veci de cei mai neiubitoripărinţi din lume.În loc să se întoarcă acasă, se duse în parc, se aşezăpe o bancă şi se gîndi pînă se întunecă. Deodată, găsisoluţia. Planul trebuia să-i reuşească.Cînd intră în casă, tatăl ei vorbea la telefon. Închiseimediat ce-o văzu. Pe faţa mamei se citea nelinişte.– Unde ai fost? Ne-ai speriat de moarte! a întrebat-omama.Gabriela nu-i răspunse. Se apropie de ea, o sărutăpe obraz şi zise:– Te iubesc, mami!Mama, uimită, nu putu scoate o vorbă.Apoi Gabriela se îndreptă către tatăl ei şi îl îmbrăţişă:– Noapte bună, tati. Te iubesc!După care se duse la culcare, lăsîndu-şi părinţii fărăreplică.A doua zi de dimineaţă, cînd coborî la micul dejun,îi sărută din nou pe părinţi. Şi în staţia de autobuz osărută pe mama.– Pa, mami, zise ea. – Te iubesc!A ţinut-o aşa luni în şir. Uneori, stînjeniţi, părinţiifăceau un pas înapoi, altă dată rîdeau. Dar niciodatănu-i răspundeau la sărut. Ea însă o ţinea una şi bunăpînă cînd, într-o seară, înainte de culcare, n-o sărută pemama. Puţin după aceea, uşa din camera ei se deschiseşi intră mama.– Păi, unde e sărutul meu? întrebă ea, prefăcîndu-sea Þ supărată.– Am uitat, zise Gabriela, îşi sărută mama şi seculcă la loc.Dar mama nu plecă, se aplecă şi o sărută pe obraz:Şi eu te iubesc. Să nu mai uiţi să mă săruţi.Gabriela rîse:– N-o să mai uit.Peste ani, Gabriela născu o fetiţă pe care o săruta“de îi înroşea obrăjorii”.Şi de Þecare dată cînd îi vizita pe părinţi, primelevorbe pe care i le spunea mama erau: “Păi, unde e sărutulmeu?”. Iar la despărţire: “Te iubesc. Ştii asta, nu-i aşa?”– “Da, mami,” îi răspundea Gabriela. “Am ştiut-oîntotdeauna.”M. A. Urquhart,adaptare după J. CanÞeld, M. V. Hansen, „Supă depui pentru sußet”, Buc., 1998, p. 40.Anexa 6. Metoda Philips 66Denumirea vine de la faptul că numărul optim de membri ai grupului Philips este 6, iar discuţia durează 6 minute.În cazul în care numărul elevilor dintr-o clasă nu este divizibil cu şase, formarea unor grupe mai mari sau mai mici(respectiv 7 sau 5) nu prejudiciază activităţii.„Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru disciplina opţională Educaţia pentru sănătate”,Ed. Harmides, Bistriţa, 2005, p. 150.Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009EDUCAŢIA DE GEN – O ŞANSĂ PENTRU SCHIMBARE61