13.07.2015 Views

REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

QUO VADIS?în mod special, la situaţia din R. Moldova. Repet:educaţia intelectuală a fost şi mai constituie la noio preocupare a instituţiilor abilitate, atîta doar că nuîntotdeauna au fost prea clar puse, formulate, avansatereperele de bază ale acestei laturi a formării copiilor,adolescenţilor, tinerilor, respectiv, a preşcolarilor,elevilor, studenţilor.Specialiştii în materie evidenţiază un ansamblu deobiective speciÞce educaţiei intelectuale, care reßectăstructura de funcţionare a obiectivului general, transpusăpedagogic la două niveluri de referinţă: nivelulteoretic şi nivelul practic al conştiinţei ştiinţiÞce.Lăsînd nivelul teoretic pe seama teoreticienilor, nevom ocupa, în continuare, de anumite aspecte alenivelului practic, acesta din urmă, conform prof. dr.Sorin Cristea, avînd în vedere cel puţin trei repereprimordiale:– dobîndirea deprinderilor şi a strategiilor intelectualefundamentale ce ar contribui la organizareagîndirii elevilor;– dobîndirea atitudinilor (şi aptitudinilor) intelectualesuperioare ce oferă căi de cunoaştereeÞcientă, modalităţi de perfecţionare continuă acunoştinţelor, deprinderilor şi strategiilor intelectualeînvăţate;– dobîndirea atitudinilor intelectuale creative pentruo adaptabilitate optimă la situaţii şi contexteaßate în continuă schimbare.Vom încerca să abandonăm suportul strict savant,oferit cu maximă precizie şi, probabil, exhaustiv, decătre cercetătorul român, zăbovind asupra unor cazuri,situaţii, exemple, poate şi modele sugerate de viaţanoastră cotidiană, de experienţa proprie şi cea a unoroameni apropiaţi.Tradiţional, se consideră că organizarea gîndiriicopiilor, adolescenţilor şi tinerilor se realizează celmai sigur şi mai eÞcient prin studiul ştiinţelor exacte(al algebrei, în primul rînd), precum şi al logicii. Darce se fac cei care „nu au trecere” la aceste discipline?Bunoară, liceenii de la proÞlul umanistic, tinerii careau acceptat această specializare şi din dragoste pentruliteratură, limbi, istorie şi pentru că, posibil, sînt fascinaţide scris, de cercetare a istoriei sau geograÞei,dar şi pentru că astfel au căpătat o şansă de a nu semai căzni cu ecuaţiile diferenţiale, cu Þgurile trigonometrice,cu legile şi teoriile lui Arhimede, Newton,Lavoisier, Mendeleev sau Einstein? E bine să se ştiecă ştiinţele umanistice îşi au algebra sau logica lor:este vorba de gramatică, de sintaxă, în primul rînd,deşi contribuie nu mai puţin la modelarea gîndirii şimorfologia, ba chiar şi ortograÞa, teoria literaturii sauprosodia, alias ştiinţa versiÞcării. Nu mai spunem cănumeroase exemple de organizare a gîndirii ne oferăistoria, geografia fizică, chiar literatura artistică,capodoperele create de maeştri antici, renascentişti,romantici, realişti, simbolişti, existenţialişti, postmoderniştietc., Þind structurate conform unor admirabilescheme ale cugetării, viziunii şi chiar perspectiveiumane. În Þne, nu trebuie neglijat nici acest aspect:la organizarea gîndirii, dar şi la acumularea cunoştinţelor,la dobîndirea aptitudinilor creative pentru o maibună racordare la provocările epocii, un rol cu totuldeosebit revine studierii limbilor străine.În prezent, la noi, cei mai mulţi tineri opteazăpentru engleză, alţii – pentru franceză; în virtuteasituaţiei noastre, îşi mai menţine poziţiile şi rusa. Încazul studierii limbilor străine, problema gustuluipersonal este umbrită de cea a necesităţii sau a uneiabordări realiste. Iar realitatea e că engleza a cuceritcele mai largi spaţii, atît din punct de vedere geograÞc,cît şi în ceea ce priveşte sferele activităţii umane.Deci, studiul limbii engleze îşi revendică prim-planul.Pentru noi însă, ca vorbitori ai unei limbi romanice,franceza ar trebui să Þe cel puţin ca limbă secundăde studiu, respectiv de informare/comunicare: dincolode aspectul sentimental – franceza Þind de-a lungulsec. XIX-XX limba elitei intelectuale româneşti – maiintervine şi avantajul că prin ea intrăm mai sigur înuniversul, extrem de bogat, al celorlalte idiomurineolatine: spaniola, italiana, portugheza... Discuţiilepe tema opţiunii pentru studierea unei sau altei limbipot fi purtate la infinit... De aceea, credem, ar ficazul să se adopte o strategie de tipul: a) engleza,b) franceza, c) altă limbă, eventual, din altă familielingvistică. Şi, în continuarea acestui gînd, vommenţiona că e bine să cunoaştem oricare limbă saucît mai multe limbi, unde mai pui că acum există celemai diferite, cele mai incredibile posibilităţi pentrustudierea lor.Revenind însă la subiectul de bază al acestuicompartiment, vom sublinia că tinerii de la umanistică,aşadar, nu sînt defel lipsiţi de modalităţi de a învăţacum să-şi organizeze mai bine gîndirea; depindemult de pregătirea profesorilor, dar şi de iniţiativadiscipolului, de dorinţa lui de a vedea chiar şi cele mailirice, aparent alogice lucruri printr-o prismă logică.Şi perfecţionarea continuă a cunoştinţelor,deprinderilor şi strategiilor intelectuale învăţatese face cel mai eficient prin intermediul cărţii,lecturii, acumulării de noi cunoştinţe. Observaţiaîi vizează, în egală măsură, pe toţi tinerii studioşi,indiferent de specializare – reală sau umanistică.O perfecţionare continuă a bagajului intelectualse dobîndeşte numai şi numai printr-o acumularecontinuă de informaţie, cartea Þind, în acest sens,principala sursă spre care trebuie să se aplece elevii,liceenii, studenţii, masteranzii etc. „Cartea – da,însă mai ales Internetul!”, vor aÞrma unii tineri. De4CUM SĂ <strong>DE</strong>VII UN INTELECTUAL SA<strong>DE</strong>A ÎN SECOLUL XXI

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!